Cu totii avem tendinta de a da vina pe altii. E normal, natural, usor, dar nu ne ajuta cu nimic. Din contra creeaza nervi, suparare, sentimente urate. Eu, spre exemplu, ori de cate ori ajungeam in momente coplesitoare cu copiii, aveam tendinta sa ma gandesc ca mama mea e de vina. De ce? Pentru ca ea lucreaza peste hotare in loc sa-mi fie aproape, sa ma ajute cu fetele.
Gresit! Pai ce, m-a pus mama sa fac doi copii, sa ma mut intr-o casa mare, sa vreau si sa lucrez? Nu! E treaba ei daca isi asuma sa „stranga averi” in loc sa fie aproape de nepotele, dar in nici un caz nu e vina ei ca nu reusesc eu sa termin masa de pranz fiindca cei mici vor sa ne jucam.
Avem, undeva in adancul capului, indoctrinate, bine de tot, idei preconcepute la care ne e greu sa renuntam chiar daca ne fac viata de parinte mai grea. Idei precum ca ciorba aceea care se face in 4 ore e sanatate pura, precum ca dusumeaua trebuie musai si aspirata si spalata, ca toate hainele trebuiesc calcate inainte sa ajunga in dulap, ca jucariile, cartile si creioanele trebuie, musai, sa stea in ordine alfabetica, la aceeasi distanta una fata de alta. Mai vreti? Cum ca nu exista primavara fara curatenie de primavara si Craciun fara 5 feluri de mancare, ca e musai sa faci baie seara de seara la pui… Ati prind ideea! Lista aceasta lunga ne face viata de mamica grea, nu cresterea copiilor in sine. Lista asta nenorocita ne face sa fim obosite, isterice, stresate! Copii vor doar sa ne jucam, sa stam impreuna, sa ne plimbam, sa ne gugulim. Si, daca stai bine sa te gandesti, pana la urma ai timp si pentru restul… la un moment dat, doar ca nu musai „atunci”…”atunci” cand e momentul de joaca! Le putem face cand dorm, sunt la gradi, sunt hipnotizati de noua carte de colorat, de noul lego, etc.
Eu mi-am propus de ceva vreme, si functioneaza de minune, sa-mi spun ca e vina mea! Sa fim cinstiti, pe mine nu ma pot supara, sau cel putin nu atat de tare cat ma supar pe altii. Pe mine ma iert imediat ce gresesc si astfel raman cu un sentiment pozitiv, nu cu suparare. Daca e vina mea caut solutii si repar imediat. Asa ca, da, sunt vinovata cand ceva nu merge bine. E cel mai bun inceput pentru indreptatul strambaciunii!
Recunoaste, e vina ta! 🙂