Zilele trecute în mașină o întreb pe fetita mea mare(5 ani)
– Puiule ce-ți place ție cel mai mult la familia noastră?
– Îmi place de Ami!(Cred ca a înțeles ca am intrebat-o „de cine îți place cel mai mult?”)
Ami e puiul mai mic(3 ani).
– Si ce nu-ți place?
– Nu-mi place ca ea nu vrea sa doarmă în pat cu mine ca sa ne ținem de mana la nani!
Efectiv mi s-au umezit ochii de bucurie! Nu-mi închipuiam ca legătură lor e asa de strânsă, mai ales ca de obicei intre ele e ciondăneală nu drăgăleală.
Eu știu ca spre deosebire de iubirea părinților care apare „instantaneu” de la naștere, poate chiar de înainte, iubirea intre frați e una care se dezvolta in timp! Ma bucur mult ca surioara cea mica e cea mai importanta pentru ea și știu, în sinea mea, ca și invers e la fel!
Trebuie sa recunosc ca primul copil a avut un impact foarte mare asupra noastră și ne-a împins sa facem multe schimbări importante în viata noastră, doar de dragul ei. I-am făcut o surioara, ne-am apucat sa construim o casa, ne-am luat o mașină caravane, ne-am învățat sa mâncam ciorba fără legume și oua fierte în loc de ochiuri :))
Macar nu ne-am „chinuit” degeaba și iată ca pana la urma e iubire adevărată! :))