„mami te iu!”
„o sa imi fie dor de tine!”
„imi e dor de tati – il suni?”
„te iubesc pana la soare!”
„imi pare rau ca iti e greu!”
„hai sa iti dau un pupic!”
… Si multe alte asemenea cuvinte care imi fac inimioara sa bata mai vesel!
Au trecut multi ani de la orele de psihologie din liceu, asa ca zilele trecute cand m-am vazut pusa in situatia de a enumera 3 calitati ale fetitei mele mari am stat putin pe ganduri daca „iubitor” este o calitate umana sau doar un adjectiv. L-am trecut pana la urma intr-unul din cele trei chenare dreptunghiulare alaturi de vesel si istet.
La noi in casa iubirea nu e ceva tabu! Ne trezim cu „te iubesc” si ne spunem „noapte buna, te iubesc!”, ne pupam si ne imbratisam de mullltttteee ori pe zi. In familia noastra iubirea are puteri vindecatoare, asa ca prin intermediul pupicilor buba trece repede. Acceasi iubire, doar ca prin intermediul imbratisarilor stranse-stranse, are puteri linistitoare asa ca noi chiar putem calma orice tantrum sau mofturel de nesomn, prea-mult-somn, imi-iese-un-dinte, cu o simpla imbratisare.
Copii nostri nu se sfiesc ca ne pupe sau sa ne spuna/tipe/cante cat de mult ne iubesc. Ne pupa dimineata cand ii lasam gradi si la scoala, iar cand ne vedem la amiaza sau dupa-amiaza alearga spre noi de parca nu ne-am vazut de 2 zile iar pupici lor apasati din topaiala bucuriei e posibil sa ne sparga nasul sau sa ne scoata 2-3 dinti intr-una din zile. De altfel chiar si la intervale considerabil mai scurte (cam cat sa duc gunoiul, spre exemplu) dragostea si entuziasmul revederii e la fel de mare. Zilele trecute ne-a lasat tati in supermarket la raionul rechizite ca sa mearga la intrare pentru un carucior, vai-vai ce chitaiala si ce bucurie a fost cand s-a intors tati dupa cele 2 minute si 32 de secunde lipsa… se uitau oamenii la noi gandindu-se ca poate s-a intors saracul parinte dintr-o expeditie de jumatate de an la Polul Nord! 🙂
Puiul mare mi-a zis nu demult:
-mami, stii ce-mi doresc eu cel mai mult si mai mult?
-ia spune draga mea!
-imi doresc sa te iubesc si sa ma iubesti toata viata!
Declaratia ei m-a eotionat pana la lacrimi si i-am explicat atunci ca iubirea dintre copii si parinti e ceva care nu dispare niciodata-niciodata!
Si pitica noastra ne declara dragostea:
– Te iubesc pana la Soare! Imi spune Natalie intr-o seara.
– Te iubesc pana la Mall! Contracareaza surioara ei, gandindu-se la cat de departe e Mall-ul!
Cum sa nu le iubesc?!
Pentru noi ca si parinti nu e bucurie mai mare ca atunci cand ne vin puii in brate la iubit! Ne-am propus sa mentinem trendul acesta mereu, indifernent de varsta lor sau a noastra! Iubirea nu e ceva de care sa ne rusinam, iubirea face doar bine si aduce fericire, asa ca noi nu o sa o ascundem niciodata!
Din inima,
MamiFlorentina