Nu stiu altii cum sunt, dar eu ma las de mancat peste! Saptamana trecuta ma suna sotul din supermarket sa ma intrebe daca vreau stiuca? „Vreau, cum sa nu!” zic eu pofticioasa. Imi inchipuiam deja pestisorul mancat cu sos de iaurt si usturoi.
Toti din casa sunt fani peste, chiar si mofturiciul mic papa cu pofta carnita alba si cu gust dulceag. Trebuie sa recunosc ca de cele mai multe ori aduce tati dorada la gratar alaturi de tot ce trebuie de la Bonito ca sa nu ma chinui cu curatatul si sa nu facem miros in casa.
A adus tati doi pesti frumosi, i-am pregatit, i-am dat cu sare, i-am uns cu ulei de masline, am adaugat cate o feliuta de lamaie si un catel zdravan de usturoi si i-am dat la cuptor. In 20 de minute pestele era rumenit, le-am pregatit puilor bucatele fara spini, am facut mamaliga si un sos light de usturoi(ca sa pape si micutele) si am sunat goarna pentru cina.
Tati si-a deschis un rose si in miros de peste am inceput sa mancam. Mai mancasem stiuca si stiam ca e delicioasa, dar de data asta aveam impresia ca mananc pastrav si nu din acela pescuit la musca…pastrav de crescatorie cu gust a piept de pui, sau mai bine zis fara gust si consistenta de sapun.
M-am suparat tare, fiindca nu era prima data cand ma aflam in situtia asta, mai patisem la fel si cu dorada si cu crap si cu alt soi de peste a carui denumire nu mi-o amintesc acum. Eram atat de suparata incat mi-am inchipuit ca sunt judecator si ca trebuie sa ii spun pedeapsa „pescarului” care a prins stiuca mea – „te condamn sa mananci toata viata numai mancarea de pestilor din crescatoriile de peste!”.
Sunt dezamagita, in curand nu o sa mai gasim peste cu gust de peste!
Suparata,
MamiFlorentina