Era o dimineață (era sa spun linistita :))) normala in casa noastra: puii si-au mancat fulgii cu iaurt si se jucau in camera lor, eu si tati, in birou, inca mai aveam cafea in cana si stateam cu cate un CSS deschis. In „linistea” diminetii se ude „Auuu, m-am lovit!”. Era un „au” nervos nu unul de durere asa ca nu m-am precipitat sa ajung la ele:
-Ce ai patit Ami?
-M-am lovit la degetel cu un lego!
-Hai sa iti dau un pup!
-Nuuuu! Nu vin fiindca e vina ta! De ce nu mi-ai spus sa fiu atenta?!
-Ai dreptate, e vina mea si imi e asa rusine ca uite nici cafeaua nu mai e prietena cu mine, mi-a zis ca nu mai vrea sa o beau!
-Hihihi, cum sa nu vrea cafeaua?! Cafeaua nu vorbeste!
….si uite asa cu putin umor am scapat de ceea ce semana cu o criza de nervi plus plans la omulet.
Ami e mofturelul casei, asa e ea, ne-am obisnuit! Nu mai e la fel de mofturici cum era odata, dar tot se supara si plange des. Spre deosebire de tantrumurile de la 2-3 ani acum nu mai tipa, doar plange, face o mutrita specifica si ne „ameninta” ca nu mai este „pietena” noastra! Ce a fost de la 2-3 ani am incuiat intr-o cutiuta si i-am dat cheia lui tati sa o puna bine(el e uitucul casei:))!
Acum de cand e mai mare am vazut ca umorul functioneaza perfect ca si scut „antilacrimioare”. Cand face mutrita stim ca imediat 2 lacrimi mici-mici or sa-i apara sub ochisori. Iata doar cateva exemple de glumite care readuc imediat calmul la noi in casa:
„-Vai ce lacrimi cleioase ai, tu plangi suculet?
-Uite ce lacrima mici – sigur ai un pitic acolo in ochisor care scoate lacrimile cu o pipeta mica-mica!
-Vai iti curge si nasul, repede-repede sa o sun pe doamna doctor sa ne dea o reteta pentru mucisori!
-As vrea si eu sa plang, hei ochisorilor dati-mi niste lacrimi!
-Tati adu-mi repede un lighean ca Ami face inundatie!
-Cine-i cel mai suparat chiar acum! Eu sunt, eu sunt!…si acum cine-i cel mai vesel?!
-Hai-hai vino aici sa punem lacrimioarele la busuioc, ca nu l-am udat demult!
-Uite o lacrima la stangul si cu o lacrima la dreptul – adica 5 lacrimi!”
Pentru copii nu trebuie sa ai umorul lui Jean Paler, e suficient sa inventezi o aberatie legata de ceva din jur, de moment, de ce a declasat supararea si micutii reactioneaza, poti face o fata haioasa, le place sa ne corecteze asa ca poti gresi intentionat ceva, te poti preface fricos(cei mici au impresia ca noi suntem neinfricati), poti sa te ascunzi, poti sa faci orice starneste rasul si transforma mutrita in chicote de ras! Va asigur ca rasul e mai puternic decat supararea si ca odata introdus in atmosfera nu va lasa supararea sa revina… cel putin nu in urmatoarea jumatate de ora (glumesc)!!!
Puilor le place jocul acesta, asa ca uneori ne copie si spun „trasnaile” noastre si la gradi sau la scoala, lucru care le amuza pe educatorare si invatatoare. Crestem copii cu simtul umorului si asta nu poate fi de rau!
Incercati cu incredere! 🙂
Glumeata,
MamiFlorentina