Ieri am sters oglinzile dressingului si fiindca batea soarele tare m-am speriat – pur si simplu mai aveam putin si imi cresteau inca un rand de sprancene :). Las laveta si fasul de geamuri jos si ma duc la baie sa iau penseta. Deschid sertarul unde stiam ca e si am un deja-vu – o mai cautasem o data acum doua saptamani, inainte sa plecam la mare. N-am gasit-o nici atunci, de fapt nici n-am cautat-o prea mult fiindca am dat peste unghiera copiilor si m-am dus sa le tai unghiile :)).
Cred ca i-am schimbat locul, imi zic, si ma pun pe cautat peste tot – sertare si sertarase, portfarduri, cos de clame pentru par, in dulapul cu prosoape si pe dedesubtul lui – nimic! Sun sotul:
– Iubi, te poti opri la Fyps, te rog!
– Da, ce-ti trebuie?
– Ia-mi o penseta, nu stiu ce-am facut cu a mea!
– E la mine! Zice Natalie, care auzise conversatia mea cu tati.
– E la tine? De ce e la tine, ce faci tu cu penseta?
– E in cutia cu margele de la Ikea(margele termoadezive). Mi-ai dat-o tu cand am facut martisoare impreuna ca sa repar briosele strambe, nu stii?!
– Doamne, ti-am dat-o in martie?
– Nu mami, in februarie! In martie am dus martisoarele cu Mickey si buburuza, si ratusca, si inimioara si trifoiul… la scoala!
– Am inteles!
Ii spun sotului ca nu-mi mai trebuie penseta si raman muta cu un ranjet tamp pe chip:
„Deci nu m-am mai pensat din februarie?!” :))
Proaspat pensata,
MamiFlorentina