Ieri seara eram cu totii la plimbare in drum spre gelaterie. Tati, Nati, Ami si cu mine mergeam cu totii insiruiti, tinandu-ne de mana. Eu povesteam cu tati despre vacanta in Bucovina – ce putem vizita, cate zile vom sta colo si cate colo si tot asa, fetele plasate intre noi, vorbeau despre dinozauri:
– Iti dai seama cat lapte bea un dinozaur? Se amuza Nati.
– Dar iti dai seama ce pipi mare face un dinozaur?! Continua Ami.
– Da, cat o balta uriasa!
– Dar iti dai seama ce caca urias face un dinozaur?! zice Ami, razand copios!
(Da, Amelie e in perioada in care cuvintele pipi-caca i se par haioase:)
– Da, un munte de caca! Continua Nati gluma!
– Hei, nu vorbim de caca! Le zice tati.
Eu rad si ma intorc sa vad cine a mai auzit povestea despre dinozauri si nevoiele lor biologice. In spatele nostru un cuplu de batranei zambeau cu drag:
– Imi cer scuze! Treburile astea li se par lor foarte amuzante – ma justific eu.
– Nu aveti de ce sa va cereti scuze, stati linistita! Ne-ati adus aminte de noi cand ieseam la plimbare cu copiii! Noi avem doi baieti, sa vedeti ce nazdravanii spuneau si ei?! Voi aveti doua floricele – ne-a zis doamna cu drag in glas si in privire!
Le-am multumit de compliment si ne-am continuat plimbarea tot in sir de patru. Fiindca le-am spus sa nu mai vorbeasca despre pipi&caca fetele au schimbat subiectul, dar nu prea mult: au inceput sa cante „Un dinozaur se balansa pe o panza de paianjen…”. „Cante” e putin spus – tipau practic cantecelul proaspat inventat printre chicote de ras.
– Nu te mai aud, ii spun lui Alex.
– Eu iti citeam pe buze, imi spune el razand!
– Vorbim cand ajungem la terasa!
La gelaterie a fost liniste – floricelele au fost ocupate cu inghetatele si au uitat de cantec, iar noi am putut vorbi in tihna, iar la intoarcere am schimbat ordinea in sirul indian: Natalie, tati, mami si Amelie. Bineinteles ca si-au adus aminte despre subiectul „dinozaurii pot fi haiosi”! De data asta au vorbit despre chiloti si sutiene de dinozauri si da, au vorbit si despre tate de donozauri si funduri uriase. Si fiindca Nati era intr-un capat al sirului si Ami in celalalat capat vorbeau foarte, foarte tare, asa ca le-am mutat iar intre noi:
– Hai floricelelor veniti in mijloc!
Da, doua floricele au crescut intre noi!!!
PS – ideea cu cititul pe buze nu e rea deloc. Stie cineva daca exista astfel de cursuri? Nu rare sunt momentele cand nu ne mai putem intelege intre noi de gura lor! :))))
Cu drag de „gradinarit”,
MamiFlorentina