Ieri asteptam cu fetele la magazin ca sa cumparam apa.
-Mami, menta e sanatoasa, nu?
-Da Nati, ne ajuta cand ne doare burtica si cand suntem raciti.
-Si guma asta are menta, nu?(imi zice piciul cu ochii pe raftul de guma de langa noi)
-Da, guma asta e cu menta!
-Dar daca ai spus ca menta e sanatoasa si guma are menta, atunci si guma e sanatoasa, nu?
-Nu prea! Guma e mai mult pentru adulti, pentru cei care nu au timp sa-si spele dintii!
-Bine…
Cand a crescut copilul meu asa de mare incat sa faca strategii, analogii si sa apeleze la „vrajeala” pentru a obtine ceva?! Deja imi inchipui aceasta strategie, cu imbunatatiri cu tot, aplicata peste 10-11 ani:
-Mami, iubirea e ceva bun, nu?
-Da, Natalie, iubirea e cel mai frumos sentiment din lume!
-Si daca eu si Gigel ne iubim, e la fel de frumos nu?
Nici nu vreau sa imi inchipui cata „vrajeala strategica” vor acumula pana la varsta adolescentei! Si cum or sa-mi zapaceasca neuronii mei putini si batrani cu neuronii lor proaspeti, adolescentini! Cum o sa fac sa fac fata?! Mai e cam un deceniu pana atunci – sper sa se inventeze ceva – o pastila minune care sa ma ajute sa vad substraturi, vreo aplicatie in care sa incarc „problema/dilema” si care sa imi dea raspunsul corect, ceva… sper, ca altfel, nu ma vad bine!
Pe ganduri,
MamiFlorentina