În sufletul unei mame atât de multe-ncap
Încât ca să nu dea pe-afară, i-ar trebui capac!
Revarsă de acolo dragul de ochișorii lui
De tălpile mici, pufoase și părul galben ca de pui.
Nu mai încape atâta drag de nasul lui micuț,
De burta-i pufosică și fundulețul roz, grăsuț,
De gustul obrăjorilor mirosind a lapte
Și a genelor lungi care-o trezesc în noapte,
De dragul buzelor roșii precum frăguța-n miez de vară,
S-a dus capacul jos, dragostea dă pe-afară!