Întreb și eu, poate cineva știe,
Poate știe și-mi spune și mie
Cine a pus, cine a inventat,
Cuvântul „stat”
În expresia „stat cu copiii acasă”
Fiindcă ai mei să stau deloc nu mă lasă!
Nu am mai stat demult pe canapea,
Stau doar printre jucării lipită de podea.
Nici pe VC nu mai stau cum stăteam ‘nainte
Că imediat mă cheamă datoria de părinte.
Nici la masă nu prea stau
Cum mă așez cum aud „mami vreau”
Și fuguța după apă, după o lingură mai mică,
După vreo jucărie sau o prăjiturică.
Nici în pat nu mai stau câte o noapte-ntreagă,
Fiindcă puiul mic nu vrea să înțeleagă
Că noaptea-i de dormit, nu-i de plimbat,
Nici de băut apa, nici de mâncat.
Nici în parc pe-o bancă demult n-am mai stat
Fiindcă mami e mai bună la jucat
… decât la stat!