care se punea mereu pe locul 3, apoi pe locul 4. Mama aceea care a mai purtat o vreme colantii de gravida asa doar fiindca nu conta cu ce imbraca ea in timp ce bebelusa avea in piciorusele de 10 cm papucei ugg de cateva milioane bune. Am fost mama aceea care facea dus pe apucate o data pe saptamana in timp ce bebelusa avea ritual zilnic de baita si masaj. Am fost mama aceea care avea la cina iaurt cu paine prajita in timp de bebelina manca pireut cu cartofi dulci si carne de iepure. Am fost mama aceea care si-a inlocuit poseta chic cu un rucsac pentru bebelusi. Am fost mama aceea care a dormit pe canapea langa patutul ei. Apoi am repetat asta si cu al doilea copil pana cand mi-am dat seama ca… aproape am disparut! Nu mai eram eu, nu eram fericita, doar obosita, nu eram vesela, doar stresata, nu eram sociabila, doar morocanoasa! Si asta m-a speriat teribil si nu fiindca m-ar fi palit egoismul si egocentrismul asa deodata, ci fiindca mi-am dat seama ca ele ma vad asa, ma imita, inteleg ca asa trebuie sa fii odata ce devii mamica…da, ele m-au facut sa APAR din nou, sa fiu fericita din nou, sa-mi apreciez valoarea, sa-mi stiu rostul si importanta, sa traiesc frumos si pentru mine, nu doar pentru ele… si, ce sa vezi?! – si ele sunt bine!
De cand mi-am schimbat perspectiva despre cum trebuie sa le fiu parinte si am inteles ca sacrificiul acesta e doar absurd nu si necesar, totul s-a schimbat in bine – copiii sunt mai independenti, mai linistiti, mai fericiti, relatia de cuplu e minunanta, iar eu – eu plutesc, nu traiesc!
Acum sunt mama asta:
… si sunt cea care da stacheta la zambete in casa, sunt cea care primeste imbratisari si cuvinte frumoase, sunt mintea limpede care descalceste orice, sunt cea care gateste de placere si face ordine din mai putina dezordine, sunt cea care intarzie pe hol ca sa isi puna ruj si parfum si rar nu sunt pe tocuri, sunt eu din nou!
Am invatat sa-mi organizez timpul si viata astfel incat tuturor sa ne fie bine – fiecare are sarcinile lui in casa, ne petrecem timpul liber facand ce ne place tuturor si am mai nasocit o regula de la care nu ma abat – odata ce fetele au invatat sa faca ceva si se descurca, eu nu mai intervin – spre exemplu se spala singure pe cap, isi taie unghiile singure, isi sterg papucii, isi pregatesc ghiozdanul, isi fac salata sau sandvisurile, isi strang patul dimineata si si-l fac seara, isi aleg legumele din ciorba daca nu vor sa le pape, isi cojesc singure oul sau isi piaptana singure parul, etc. sunt lucruri pe care e bine sa le faca, stiu sa le faca si, efectiv, nu are rost sa le fac eu in locul lor, datoria mea este sa ii invat, nu sa fac eu in locul lor!
Copiii invata 99% din ceea ce vad, nu din ceea ce li se spune si eu vreau sa vada ca e usor sa fii mama, ca e frumos sa fii parinte, ca exista viata si dupa copii!
Zen,
Florentina