Paradox

Sunteți copiii mei, dar uneori
Pe șira spinării îmi dați fiori
Și mă întreb dac-am făcut ceva greșit
În ziua când v-am zămislit!
Cum oare e posibil să faceți firmituri
Din mere, mămăligă sau fripturi?
Și pe oglindă de ce oare
Sunt urme de picioare?
Și cum se poate să plecați la școală
Fără ghiozdan, dar c-o păpușă cheală?
Și cum, Doamne, cum puteți să amestecați
Lapte cu tăieței și castraveți murați?
Și cu toate câte faceți voi într-un mod prostesc
Cum se poate atât de mult să vă iubesc?!