Atâtea reproșuri îmi fac:
Că am strigat când trebuia să tac,
Că am gătit mai mult decât ne-am jucat
Și iar nu ți-am reparat cățelul stricat.
Că ți-am făcut baie cam târziu,
Pe la ce oră nici nu mai știu!
Sau că am insistat să papi supa toată
Deși știu că nu-i mâncarea ta preferată,
Nici nu am putut să-ți citesc
Fiindcă simțeam că atipesc
Și aș fi vrut să fac duș înainte să dorm,
Iar tu puiul meu de om,
M-ai luat în brațele tale mici
Și mi-ai umplut stomacul cu furnici
Din acelea care te gâdilă a fericire,
A iubire și a împlinire,
Fiindcă mi-ai arătat că după toate astea mă iubești:
– Mămico ce minunată ești!
Parenting cu rimă