Pana vara trecuta copii mei aveau acces la telefoanele noastre si la tableta „familiei”. La un moment dat chiar le-am lasat lor telefoanele vechi. Se uitau la cantecele si desene animate pe youtube si jucau diverse joculete instalate de mine, puzzle, aplicatii de colorat sau decorat. Am gresit! Credeam ca nu le face rau daca se joaca putin cu telefonul pana cand am „indraznit” sa iesim in oras fara telefoane. Pana atunci nu cred ca am mai avut crize la dublu – ambii omuleti s-au suparat nevoie mare ca nu o sa-si poata manca pastele fara sa vada Peppa Pig sau Masha. Am cerut mancarea la pachet si in drum spre casa le-am explicat frumos ca din acel moment nu o sa mai vada desene animate decat la televizor, cand si cat le punem noi. Proteste nu prea au fost, cred ca nu ne-au crezut pe cuvant. A doua zi telefoanele si tableta au disparut. Ambele au intrebat de ele, le-am spus ca nu se mai poate fiindca le agita(cunosc cuvantul de la „lectia” despre dulciuri prea multe)… cred ca mezina a varsat cateva lacrimi, dar atat a fost! Nici pana in ziua de astazi nu au mai cerut tableta sau telefonul.
Recunosc ca m-am mai gandit de multe ori sa nu le mai dau voie cu gadgeturile acestea, dar imi era frica de reactia lor. Imi inchipuiam multe zile de drama si tipete, de promisiuni si rugaminti, dar nu a fost deloc asa!
Au inlocuit uitatul la telefon cu alte activitati si chiar am avut o vara perfecta fara ele.
Totusi a mai ramas cineva care statea prea mult pe telefon in casa – chiar eu! Imi verificam des telefonul, chiar si in prezenta copiilor, desi nu e un exemplu tocmai bun pentru cei mici. Cat a fost frumos afara rezistam destul de mult fara sa butonez telefonul cu plimbari lungi, iesiri in oras si intalniri cu alte mamici, dar de cand frigul ne tine mai mult in casa ajunsesem sa stau mai mereu cu telefonul in mana.
Pana cand, zilele trecute am dat peste kit-ul meu de tricotat, adica o cutie mare cu tot felul de ghemuri, croseta si andrele. Am inceput sa impletesc dupa prima nastere, i-am facut micutei ursuleti si iepurasi, mai apoi hăinuțe pentru papusi… apoi a venit bebe 2 si nu am mai avut timp de tricotat. De cateva zile am inceput iar sa tricotez, stau langa ele si impletesc. Fetelor le place mult, se tot uita cum creste rand cu rand caciulita din alpaca mov(o sa v-o arat cand va fi gata)! Cea mare mestereste si ea cu o ata si un carlig de crosetat, iar pitica a facut un curcubeu din mai multe fire colorate. Nu stiu daca il pot numi hobby, dar e o activitate care imi face placere, ma relaxeaza, o pot face cu fetitele pe langa mine si, cel mai important, ma tine departe de telefon.
Stiu ca puisorii vad in mine un etalon, invata de la mine, ma imita, asa ca nu mi-as dori ca ele sa inteleaga ca e normal sa fii mereu cu telefonul in mana. Chiar daca s-au nascut in era tehnologiei, tehnologia nu e aducatoare de fericire… oamenii adevarati in schimb sunt si asta vreau sa invete cei mici de la mine!
Pusa pe tricotat 🙂
MamiFlorentina