Când ai venit pe lume
Erai atât de mic,
Că nu știam nici cum anume
Din pat să te ridic.
Acum sari pe patul meu
Și cânți un cântecel.
Alergi și țopăi mai mereu
Precum un mielușel.
Acuși ai să îmi strigi din ușă:
„Pă mamă, am plecat!”.
Tu Vreme, fii mai leneșă,
Ce-i cu atâta alergat?!