Ritualul nostru din fiecare seara implica pe langa spalat, pijamale, pupici, si momentul rugaciunii. Initial le-am spus-o eu, seara de seara, pana cand au ajuns la gradi si acolo au invatat rugaciunea Ingerasului.
-Cine spune prima? le intreb eu aseara.
-Eu, raspunde Amelie. Isi uneste manutele roz si pufoase si incepe „Inger, ingerasul meu…”. Apoi se opreste si o cearta pe surioara ei care se ridicase in picioare pe pat sa-si aranjeze pijamaua „Dă-te Nati că nu mă vede Dumnezeu!”
-Te vede puiule, o linistesc eu, zambind! Dumnezeu va vede chiar si daca va ascundeti sub paturica si va rugati!
-Chiar da?
-Da, sigur! Doamne-Doamne e cu adevarat special, El vede si aude tot! Si e foarte fericit cand copilasii se roaga!
-Acum vreau sa spun rugaciunea sub patura!
-Hai, spune sub patura!
-Si eu, adauga Natalie!
Inchipuiti-va acum doua cocoloase rugandu-se si chicotind, cum sa nu mi se faca dor de ele pana dimineata cand sunt atat de dragalase?!
Mamica fericita,
MamiFlorentina