A fost odată ca niciodată,
O femeie, de fapt o fată,
Aiurită, răsfățată…
Care-a aflat într-o dimineață
Că în pântec poart-o viață
Mică cât un nod de ață.
A sărit în sus de bucurie
Și i-a sunat pe toți, să știe
Despre minunea ce urma să vie.
9 luni a stat cu mâna pe burtică,
Vorbind cu-a ei minune mică
Și întrebându-se „cum e să fii mămică?”
Până-ntr-o zi când a aflat
Că să fii mamă este minunat,
E începutul vieții cu adevărat!