Mi-au amorțit brațele de la atâta leganat,
Dar nu te pot lăsa!
Să te privesc duios încă nu m-am săturat
Și niciodată nu m-oi sătura!
Adorm de-atâta oboseală, e târziu în noapte,
Dar nu te pot lăsa!
Te mai miros – vanilie și căpșuni coapte,
De mirosul tău dulce nu mă pot sătura!
Mi-e sete, te-am alăptat ca să dormi de amiază,
Dar nu te pot lăsa!
Te mai pup putin, iubirea nu ne deshidratează,
Iar eu de tine nu ma pot sătura!