Hai să-ți spun de ce nu mai zâmbești
Chiar dacă simți din toată ființa că fericită ești:
Nu mai râzi fiindcă ești nedormită,
Nemâncată cum trebuie, obosită.
Fiindcă ți-e greu și să faci un duș
Fără să te gândești că se trezește-acuș,
Că nu poți merge nici la pipi fără el
Fiindcă plânge, e-un bebe mititel.
Fiindcă deși vezi scamele de pe covor
Nu ai timp de aspirator.
Fiindcă vasele din chiuvetă te bântuie
Și par să-ți spuie „la noi când mai ajungi duduie?!”.
Fiindca le vezi pe Facebook la cafele
Și nu poți fi acolo printre ele.
Fiindca soțul ar vrea să nu adormi devreme
Și să faceți mai des „scheme”.
Fiindcă pur și simplu parcă te-ai trezit în altă viață,
Una care începe mult prea dimineață!
Astea și încă 1000 de motive în plus
Te fac să pari că ai uitat de râs!
Dar în viața asta nouă și grea în care te-ai trezit
Simți că iubești mai mult decât vreodată ai iubit,
Îți simți inima bătând cu adevărat
Și ții la sân tot ce vreodată ai visat!