Afară frunzele își schimbă culoarea,
Și vântul le-mprăștie pe alei paloarea.
În casă, pe covor tu te joci frumos
Ridicând din cuburi colorate un colos.
Dar ochii mei nu văd nici frunzele,
Nici colosul, îți văd doar piciorușele
Și cât ți-au rămas pantalonii de mici
Deși astă-primavară îi îndoiam aici!
Cad frunzele și bebelușii cresc
Și umplu de drag inimi care-i iubesc!