Viață de mămică

Stau cu pantaloni-n vine,
Pregătită să m-aplec
Tu strigi tare după mine:
„Vreau sa-mi mai aprinzi un bec!”

Deschid apa, pun pe burete axion,
Spăl un cuțit și-o furculiță
Mă strigi cu disperare-n ton:
„Mami vreau să-mi pui altă rochiță!”

Am carne pentru perișoare,
Fac una și o pun colea,
Mă chemi cu-aceiași disperare
„Poți să-mi desfaci o acadea?”

Tu dormi, iar tati mă sărută,
Tricoul nu mai e pe mine.
C-o voce, deloc reținută,
„Mami! nu m-ai învelit bine!”

Stau în genunchi și ție Doamne
Mă pregătesc să-ți mulțumesc!
Din nou mă chemi să vin la tine:
„Nu ți-am spus că te iubesc!”

-Te iubesc și eu pui mic,
Dar tare aș vrea să pricepi
Că nu mă lași să fac nimic!
-Ba te las, te las să-ncepi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *