Da, o vreme buna am fost asa! Apoi mi-am dat seama ca nemultumirea si asteptarile mereu mari cauzeaza mult stres; si nu mai e nici o surpriza ca stresul ne imbolnaveste. Dupa ce am aterizat de cateva ori la urgenta cu palpitatii si stare de lesin mi-am propus sa devin mai scad pretentiile :)). Asa ca acum sunt genul „merge si asa” – nu-i frumos, da-i sanatos!
Cum adica eram vesnic nemultumita? Imi vine acum in cap o cearta care am avut-o mai demult cu sotul meu din cauza detergentului de vase. Omul, bine intentionat de altfel, facuse cumparaturile si a facut „prostia” sa cumpere detergent pentru vase cu miros de ceai verde. Nu suportam mirosul asta fiidca in sarcina ma intersectasem cu el si imi provocase greata, asa ca am ramas cu pata pusa pe saracul GreenTea! Am facut taraboi mare…si pentru ce?! Ma mir ca sotul nu a intentat divort :), avea motive intemeiate, doar ca nu si-a pus mintea cu mine, din fericire!
La fel am fost si cu prima fetita – totul trebuia sa fie perfect – sa pape fix la 3 ore, sa ii pun bepanthen dupa fiecare pipi, baita in fiecare seara, sa ii spal hainele doar separat, sa sterilizez pompa si biberoanele in fiecare zi, sa fie temperatura si umiditatea ideala (imi vine sa rad ca foloseam cand dezumidifiatorul, cand umidificatorul), sa ii fac mancare doar cu alimente bio (eu chiar fierbeam zilnic carne de gaina de tara pentru cea mica), etc. Cat stres si cata oboseala mi-a creat fuga asta dupa perfectiune! Si cat timp pretios si frumos am pierdut cu toate tampeniile astea, cand puteam pur si simplu sa ma bucur de mititica!
Apoi am construit, in jur de 2 ani… si acolo la fel totul trebuia sa iasa perfect! Ori asta e imposibil cand construiesti! Totul a fost facut ca in planul arhitectului, materialele trebuiau sa fie musai cele mai bune, totul sa se potriveasca…alti ani pierduti, pentru ce? Pentru niste pereti? Pentru niste proiectii idioate?! Doi ani in care as fi putut sa vizitez mai multe locuri frumoase, sa stau mai mult cu familia, sa pierd timpul prin parc sau prin mall…
Sunt altfel azi, sunt zen, vesela, senina pentru ca nu imi mai pasa decat de copilaria puilor, de casnicia mea frumoasa si de sanatatea mea! ATAT!
Cand va mai macina ganduri pana vi se face rau, ganditi-va daca „problemele” datatoare de palpitatii si nervi merita sa va aduca in starea asta! De cele mai multe ori nu! Cunosc, din pacate, prea multi oameni care fie nu mai sunt printre noi, fie au probleme cu inima…Si tu cunosti, sunt sigura, asa ca atunci cand te mai „agiti” degeaba gandeste-te la ei, gandeste-te ca ai putea sa fii in locul lor!
Stresul e un viciu, dar nici un viciu nu e fara de leac! Leacul meu a fost familia!
O duminica fara stres! 🙂
MamiFlorentina