Autor: Doicopii

Și eu am visat! Acum 5 ani, la nici 6 luni după ce renovasem un apartament de 90mp ne-am gândit ca e prea mic, prea banal, prea la bloc pentru doi tineri și un bebeluș…offf dacă as fi știut ca de fapt era perfect pentru noi!!! Ce-am făcut? Ne-am hotărât ca vrem la casa și ne-am apucat de cautat teren…. mult teren, măcar 1500mp, ca sa ne ajungă pentru tot ce visam noi. Si ce visam? Iarba multa, pomi multi, legume, flori, chiar și câteva găini bio pentru oua bio! Am zâmbetul pe buze acum fiindcă îmi dau seama ce naivi am fost… ne-am gândit doar la partea frumoasa și nimic în viata nu are doar o parte frumoasa!
Pentru ca voiam o suprafața mare ne-a luat ceva vreme sa găsim un teren, cam 6 luni. Am crezut ca ne-am cumpărat colțișorul nostru de Rai, 1600 mp, cu vedere la munte, în zona de case a orașului! Eram atât de încântați!
Am mers la arhitect și căsuța micuță la care ne gândisem noi s-a transformat într-una mare cu garaj dublu cu terasa, beci si multe camere! Am început sa construim și a fost greu, firmele serioase de construcție sunt imposibil de găsit, asa ca am schimbat câteva…dar după 1an și jumătate eram mutați acolo si distracția avea sa înceapă! Intre timp familia noastră s-a mărit… aveam acum un pui de 3 si unul de 1 an, vârstele perfecte pentru locuit la casa cu etaj. E distracție maxima cand una vrea sus și una vrea jos, când ele dorm sus și tu ești jos, când scările devin distracția lor preferata. Apoi sunt la varsta când mânuțele lor mici si cleioase vor atinge pereții prosperat văruit, jucăriile aruncate se vor opri in ușile noi si extrem de scumpe, plantele mici si sensibile vor simți ce înseamnă tălpițele lor jucăușe… ați înțeles unde bat! 🙂
Atât eu cat si soțul meu ne-am născut si am crescut la bloc asa ca nu prea aveam idee ce înseamnă sa stai la curte. Înseamnă in primul rand multtttaaaaaaaa treaba, multe cheltuieli si un soi de responsabilitate anume… fiind construita de la zero de noi a devenit parte din viata noastră, a devenit cumva mai mult decât o casa! Am asigurat-o, i-am montat alarma(si sa vedeți ce draguț este când ești in concediu la mare si iți suna alarma!), ne-am sacrificat timpul si banii pentru ea.
In al doilea rand am ajuns dependenți de mașină, grădinița copiilor era in centru asa ca măcar 2 drumuri pe zi făceam ca sa le ducem si sa le aducem…dar de obicei nu erau doar doua, mai mergeam pentru cumpărături, facturi, prieteni, consultatii, etc.
Am spus ca e multa treaba la casa, mai multa ca la apartament. Casa fiind mai mare decât un apartament curățenia durează mai mult! Ai de aspirat etaj si parter, de șters scări si de curățat multe geamuri. Terasa si garajul au si ele nevoie de curățenie, trotuarele si ele.
Curtea cu multa iarba…Doamne cat timp ne-a furat din viata iarba! Începând din martie si pana târziu in octombrie e nevoie de multa apa si de mult timp petrecut la împins mașina de tuns iarba! Noi am ales sa udam curtea cu aspersoare, dar fără automatizare(ne-ar fi costat mult) asa ca nu puteam sa plecam prea mult de acasă vara fiindcă ni s-ar fi uscat iarba! O iarba frumoasa mai are nevoie de fertilizări si de erbicidări care costa sau papa timp.
Pomii si plantele din curte au si ele nevoie de multa atenție, fertilizări, tunderi, tot felul de tratamente.
Știu ca pentru necunoscători, sau pentru cei care stau la casa dar primesc ajutor de la părinti, pare ca vorbesc aberații, dar noi pur si simplu nu ne-am adaptat! Amândoi lucram, asa ca job plus copii, plus treburile în și pe lângă casa au ajuns sa fie copleșitoare.
Acum o luna am vândut-o, din fericire ne-am recuperat toți banii pe care i-am cheltuit cu ea! Ne-am mutat din nou la apartament, in centru… si acum aici mi se pare Raiul pe pământ.
Cred ca statul la bloc e în ADN ul nostru, si ADN-ul mai greu de păcalit! Noi nu ne-am adaptat, nu vedem asta ca pe un eșec si ca pe o experienta de viata! Am încercat, dar nu a fost sa fie, nu s-a creat chimia aceea dătătoare de fericire intre noi si statul la casa! Poate dacă am fi ales sa ne cumpăram o casa mai mica, pe un teren mai mic, mai in centru sau daca am fi avut ajutor, lucrurile ar fi stat altfel!
Va scriu despre experienta mea fiindcă vad ca e un trend mutatul la casa! Tot mai multa lumea visează la asta, dar oare isi închipuie cu adevărat ce presupune schimbarea aceasta? Își asuma toată lumea cheltuieli mai mari, la toate utilitățile? Își asuma toți visătorii aceștia timpul pe care statul la casa il consuma? Dependenta de mașină? Copii voștri chiar își doresc asta? Credeți voi ca ei vor fi mai fericiți la casa? Ai mei ieșeau mai puțin afara la curte decât ies la bloc,tot mai mult le place in parc cu alți copii. Si ei au fost încântați de relocarea la apartament.
Noi am fi vrut sa ne spună cineva cat de mult difera stilul de viata când stai la casa fata de cel de la apartament… nu știu dacă i-am fi ascultat, dar poate ne-ar fi dat de gândit! Privind în urma cred ca ideal ar fi fost sa inchiriem o casa si sa vedem dacă într-adevăr e pentru noi.Visezi sa te muti la casa?