Autor: Doicopii

In tineretea mea :)) eram mereu invidiata pentru parul meu frumos, pur si simplu stralucea cu orice l-as fi spalat. Nu stiu daca sarcina, alaptatul, stresul, varsta, sau cine mai stie ce mi-a furat stralucirea parului. Am incercat toate sampoanele din magazine si farmacie care promiteau un par stralucitor. In afara de matreata, mirosuri care mai de care mai ciudate, scalp iritat…nici urma de stralucire. Noroc cu black-friday-ul de anul trecut! Cercetam si eu ofertele de pe un site cu promotii si am gasit un sampon care mi-a facut cu ochiul. Este vorba de L’oreal Professionnel Expert Sensi Balance. Trebuie sa recunosc ca l-am cumparat doar pentru ca era ieftin – 80 Ron pentru 1500ml. Nu stiu cum functioneaza alte sampoane profesionale, dar asta pur si simplu mi-a facut parul sexy din nou! Parul a capatat iarasi stralucire, scalpul e si el multumit, nu imi cadea parul ca sa spun ca face ceva in privinta asta, dar aspectul general capatat in urma folosirii e de par sanatos. Miroase frumos, nu face multa spuma(si nici nu cred ca ar trebui), nu lasa parul incalcit(deci nu mai am nevoie de balsam). Singurul „inconvenient” este ambalajul, prea mare. Eu am folosit un ambalaj gol de la samponul copiilor si problema s-a rezolvat.
Anul acesta, tot de black friday, mi-am comandat din nou L’oreal Professionnel Expert. De data aceasta cel pentru stralucire, si un balsam tot de la ei, tot profesional, tot cantitate mare – 1500ml. Happy! Stiti care-i senzatia ce fac dus si imi usuc parul(mereu cu peria rotativa – o sa scriu si despre ea!)? – Ca si cum abia am iesit de la salon… chiar exista diferenta intre samponul din comert si cel profesional, una mare!!!

Merita incercat!

Inainte sa avem fetitele dulapiorul nostru de medicamente era de fapt o cutiuta de papuci cu paracetamol si o cutie de alcool sanitar… acum avem un dulapior cu de toate. Nu suntem nici parintii aceeia care la cel mai mic hapciu deschidem flaconul cu antibiotic, dar ne place sa avem tot ce trebuie „in caz ca”.
Primul pui s-a imbolnavit, si prin imbolnavit ma refer la raceala, prima data cand avea 2 ani dupa 1 luna de mers la cresa. De atunci ne-am confruntat cu tot felul de viroze, o enterocolita si varicela…cam atat, din fericire!
Am ajuns pe la multi pediatri de-a lungul timpului, pana l-am gasit pe cel mai bun. Cu ajutorul lui avem acum o lista restransa de medicamente, cele care chiar functioneaza pentru cei mici.
1.Pe primul loc as pune siropul de patlagina de la Fares. Noi il folosim pentru tuse si pentru reglarea disconfortului respirator. E testat pe mine si pe ambele fetite. Ajuta la temperarea crizelor de tuse, chiar si a celor nocturne, reduce raguseala si cantitatea de secretii nazale.
2. Espumisan picaturi – perfecte pentru durerile de burtica ale celor mici. Functioneaza imediat. Mami si tati l-au incercat deasemenea si isi face efectul repede.
3. Linex – ajuta mult la problemele digestive. Daca puiul are un scaun mai moale, apos, dubios, cu un pliculet de Linex se rezolva.
4. Cavit – vitamine pentru copii cu diverse arome. Noua ne plac cele cu ciocolata. Le-am folosit prima data dupa ce copii au avut varicela. Chiar daca bubitele le-au trecut fetele nu papau mai nimic. Cavit le-a redat pofta de mancare. Au un continut „prietenos” si sunt bune in perioada de dupa o raceala sau alta boala. Eu am luat intr-o dimineata una care s-a rupt si nu a vrut-o nici un copil si pe la ora 11 eram moarta de foame desi mai era ceva pana la ora noastra de masa. Chiar functioneaza deci. Noi le folosim de 2, 3 ori pe an.
5. Unguentul Bepanthen – desi exista acum pe piata multe-multe creme si unguente pentru iritatiile la fundulet sau putoias, Bepanthen e cel mai bun. Costa ceva mai mult, dar e spornic si chiar isi face treaba oricat de urata ar fi iritatia. Desi in perioada de purtat pampers nu am avut probleme, poate si fiindca le mai puneam din cand in cand Bepanthen, am aflat cu adevarat ce poate unguentul asta acum 2 veri cand puiul mare s-a ales cu un dezechilibru in zona intima de la stat aproape zilnic in piscina. Practic un soi de vaginita, pur si simplu se usca si se irita. Ne-am plimbat de cateva ori la pediatru si la farmacie pentru tot felul de potiuni si prafuri pentru spalaturi, si pasarica ei era la fel de rosie, avea o jena permanenta acolo pana intr-o seara cand punandu-i bepanthen surioarei inca purtatoare de pampers i-am pus si ei. A doua zi zona iritata arata considerabil mai bine.Si dupa alte cateva aplicari s-a vindecat de tot. Si acum ma intreb de ce nu i-am pus unguentul de la primele semne de iritatie, cred ca il asociam doar cu perioada de purtat pampers.

Sanatate, ca-i mai buna decat toate!

E ziua de Ajun, ora pranzului, ai pus copiii sa faca nani de amiaza, te uiti la tine, inca esti in pijamale, ai vrea sa te intinzi in pat si sa dormi fiindca esti franta, dar… maine e Craciunul! Trebaluiesti de dimineata, ai facut curat in casa, dar cei mici au avut grija sa nu se mai cunoasca, aproape ca e nevoie da o iei de la capat. Pe aragaz bolborosesc vreo 3 oale, cuptorul e aprins aseteapa cozonacii, pe blat frunzele de varza asteapta sa le transformi in sarmale. Masina de spalat rufe canta si ea ca s-a terminat programul, deci trebuie sa intinzi rufe. Sotul te tot suna sa te intrebe ce sa mai cumpere, primesti sms-uri cu Craciun Fericit si tu nu simti totusi nici o fericire!
STOP!
Sa incepem din nou, la vremuri noi, traditii noi! Cu totii suntem unici, nu trebuie sa urmam nici un ritual ca sa avem un Craciun de poveste. Pentru cine faci tu sarmale, piftie si fripruri, cand ai tai pui papa numai pireut si orez cu lapte? De ce te chinui cu cozonacii cand exista brutarii si cofetarii sau chiar bunicute care si-au facut PFA si coc cozonaci deliciosi ca sa isi sporeasca veniturile?! Imbraca-te frumos, imbraca-ti copii frumos si minuneaza-te de ei, atat… nu trebuie sa faci mai mult de Craciun!
Pentru noi Craciunul nu inseamna frigiderul plin si miros de clor in casa. Pentru noi Craciunul inseamna miros de brad, cel mai mare si mai frumos din piata, copii il apreciaza mai mult decat sarmalele, inseamna colinde, inseamna chicoteli si giugiuleli pe langa brad, inseamna cadouri, prajituri bune, cumparate, inseamna un singur fel de mancare, cel preferat de intreaga familie… Craciunul inseamna FAMILIE, si atat!

Craciun Fericit!
… si da poti sa arunci compozitia de sarmale, nu o sa se supere nimeni! 🙂

Inainte sa devin mama m-am documentat asiduu despre cum se cresc copii. Mi-am facut un plan despre cum ii voi creste si in mare parte l-am respectat. Din experienta mea cu cei doi pitici am tras o concluzie despre care sunt cele mai importante 3 lucruri din viata de zi cu zi care ne fac copii sanatosi, linistiti, veseli: program, aer curat, comunicare.
Nici una nu costa, nici una nu e teribil de greu de respectat, iar combinatia lor – succes garantat.
Noi acordam o mare importanta programului copiilor. Cei mici se trezesc la aceeasi ora(singuri), papa la aproximativ aceleasi ore, iau gustari la aceleasi ore, dorm de pranz la aceeasi ora si merg la nani seara mereu la ora 21:00. Uneori e greu sa iti programezi treburile/iesirile/vacantele/vizitele in functie de programul lor, dar, ganditi-va asa: un copil odihnit, care a papat cat si cand trebuie, este mai putin mofturos! Moftureii, din punctul meu de vedere, sunt aspectul cel mai greu de tolerat din viata unei mamici, ori daca ii reducem nu poate fi decat de bine.
Copii mei ies afara zilnic, doar daca ploua cu galeata sau e ceata persistenta nu iesim, in rest luam aer curat macar o data pe zi. Am avut noroc sa gasim o gradinita unde joaca in aer liber face deasemenea parte din programul zilnic. Fie iesim in curte si ne jucam cu mingile in iarba, coloram pietre cu carioci, ne plimbam cu trotineta, scriem pe pavele cu creta. Ori ne plimbam prin zona. Daca e mai urat ne rezumam la terasa si la o carte de colorat. Fie mergem in parc, la tobogan, la papapt o inghetata, etc. Iarna sau vara se gaseste ceva de facut pe afara, macar 30 de minute.
Doamne, cat poate un copil sa vorbeasca! Nu mai zic cat pot sa vorbeasca doi! Noi i-am incurajat mereu sa comunice si le-am raspuns mereu la intrebari, chiar si celor repetitive. Nevoia de cunoastere e normala, trebuie sa ne bucure, copii nostri acumuleaza informatii, se dezvolta, cresc sanatosi! Inca nu sunt dovezi cum ca vorbitul strica, „ma doare gura” e o minciuna gogonata, asa ca nu vad de ce sa nu-i ajutam sa cunoasca tot ce vor ei… si mai sunt si haiosi cu intrebarile lor simpatice – „mami, la pasarica in limba engleza se spune cioara?”!

Spor la plimbat si la comunicat! 🙂

Am doua travalii la activ si nu mi s-a parut nici unul de neindurat. La prima sarcina ma gandeam mereu cum il voi recunoaste, cum voi deosebi contractiile false de cele adevarate. Odata inceput travaliul nu a fost greu sa imi dau seama ca e adevarat si nu din cauza durerilor, initial durerile sunt doar mici crampe. Contractiile adevarate sunt regulate, incredibil de regulate. Cand au inceput sotul meu si-a deschis un document in telefon si le nota, ca sa vedem la ce interval vin. Nu imi venea sa cred ca erau la minut!!! Chiar aveam dubii ca sunt om, parea mai degraba ceva robotic, programat. Eu le-am observat de pe la 20 min la ambele sarcini, asa cum am spus initial sunt o mica jena la burtica, radiaza in spate.
La prima sarcina travaliul a fost lung cam 48 de ore, dar nimic de speriat. Medicul mi-a spus sa ma pornesc de la Piatra Neamt la Iasi cand contractiile sunt la 10 min, noi ne-am pornit de la 15, fiindca eram nerabdatori sa o intalnim. Eu am observat contractiile dupa ce seara pe la 19:00 am eliminat dopul gelatinos, ceva rozaliu si gelatinos pe hartia igienica :)). Mi-am sunat medicul si mi-a spus ca e posibil sa inceapa contractiile, peste aproximativ o ora au inceput. La 20 minute au tinut cam 5-6 ore, apoi au urmat la 15 min tot cam atat si cel mai mult au durat cele de 10-9 minute cam 12. La 15 minute am mers la consultatie, medicul a spus ca va mai dura si daca nu vreau sa ma internez sa revin cand vor fi la 5 minute. Nu am vrut, asa ca in travaliu fiind am mancat in oras, m-am uitat la televizor, am incercat sa dorm si le-am tot cronometrat. Cand am vazut ca nu se indesesc m-am pus in miscare, ture de mers mai alert prin camera, dupa 40 de min de plimbat colo-coace am ajuns la 4 min…si tup la Arcadia. M-au conectat la un aparatele care masoara contratiile si urmareste semnele vitale ale bebelusului si am asteptat sa mai cresca dilatatia. Aaaa, dilatatia, nu am spus nimic de ea. In timpul travaliului colul se dilata pentru a favoriza nasterea naturala. Expulzia are loc cand colul atinge dilatatia 10. Cand contractiile erau din 15 in 15 minute colul era inca rigid, iar dilatatia 1. Intre timp mi s-a facut clisma, un procedeu deloc dureros. Odata cu micsorarea timpului dintre contractii, dilatatia creste, astfel ca in momentul cand contractiile au ajuns la 3 minute, dilatatia era 8, am fost dusa in sala de nasteri unde mi s-a facut, asa cum stabilisem initial, anestezie epidurala. Nu prea am avut timp sa vad ce efect are fiindca in 10 min dilatatia era buna, bebe era pregatit sa iasa, asa ca am nascut imediat.
La a doua sarcina contractiile au inceput fara pierderea dopului gelatinos. Pur si simplu le-am sesizat si am inceput cronometrarea. La nici una din sarcini nu mi s-a rupt apa. Ruperea membranelor a facut-o medicul in sala de nasteri si desi se face cu un ac urias nu simti nimic, nimic. La al doilea travaliu am ajuns la maternitate cand contractiile erau la 10 minute, colul rigid, dilatatie 1. Am facut clisma iar apoi am mers pe mana medicului si mi s-a pus o perfuzie cu oxitocina care a grabit travaliul. Cam in doua ore am urcat in sala de nasteri, epidurala si am asteptat sa se intensifice contractiile si sa cresca dilatatia. Am fost intrebata cum am resimtit perfuzia cu oxitocina. In nici un fel, doar au crescut contractiile in intensitate. Cat timp am avut perfuzia am fost conectata la aparatul care monitorizeaza bebelusul si contractiile, iar medicul a stat pe canapea langa mine. Dna. Dr. Cacicovschi e foarte rabdatoare, desi dilatatia era buna mi-a spus ca vom incepe sa impingem doar cand simt eu bebelusul suficient de jos, asa ca am asteptat cam 1 ora. Cele care au norocul sa nasca la Arcadia cu dna. Dr. Cristina Cacicovschi vor sti exact ce au de facut, practic mi-a aratat cu mana unde voi simti o presiune cand e cel mai bun moment ca sa imping.
Cam asta imi amintesc eu despre travalii, nu mi s-a parut nimic horror, iar la al doilea copil cand am avut timp sa vad „puterea” epiduralei chiar ma simteam prost ca urmeaza sa nasc si nu ma doare nimic, desi monitorul arata peste 100 intensitatea contractiilor. Multumiri intreg personalului de la Arcadia, cu totii m-au facut sa ma simt in siguranta si au avut grija de mine de parca ma cunosteau.

Fara frica,
Florentina