Tărie de carcter,
Altruism, un sold prosper,
Răbdare și iar răbdare
Când tot primește altă scrisoare
Și cumpără cuminte tot ce acolo-i înșiruit
Deși știe că Moșu’ va fi cel prea iubit!
Ce încape într-o mogâldeață?
Încape o clătită cu dulceață
Și mulți pupici pe-a ei cleioasă față!
Încape un măr tăiat bucățele,
Amestecat cu pupici pe mâinile ei mititele!
Mai încape un pireuț cu chifteluțe
Și alți pupici pe fălcuțele ei grăsuțe!
Încape, deși n-ai zice și un iaurțel
Și un pupic pe nasu-i mititel!
Apoi dacă apeși bine încape și un borșuc cu pâine
Și ultima tură de pupici moi până mâine
Copiii cresc
Vine o vreme când nu-ți mai dorești
Pempersi la ofertă să găsești,
Nici să-ți stea părul mai bine,
Nici să doarmă noaptea fără tine…
Se-așează toate încet-încet
Și nu mai stai lipită de parchet
Cu o jucărie într-o mână și-n alta o cafea
Ridicând din cuburi castele pe podea.
Vei sta zâmbind în ușă uitându-te la el
Cum citește singur-singurel,
Cum unește piese de puzzle liniștit
Sau cum te strigă să vezi ce a descoperit!
Copiii cresc
Și ne uimesc!
Și ne dau timp să ne recuperăm
Și ne dau timp să-i admirăm!
Atâtea reproșuri… degeaba
Atâtea reproșuri îmi fac:
Că am strigat când trebuia să tac,
Că am gătit mai mult decât ne-am jucat
Și iar nu ți-am reparat cățelul stricat.
Că ți-am făcut baie cam târziu,
Pe la ce oră nici nu mai știu!
Sau că am insistat să papi supa toată
Deși știu că nu-i mâncarea ta preferată,
Nici nu am putut să-ți citesc
Fiindcă simțeam că atipesc
Și aș fi vrut să fac duș înainte să dorm,
Iar tu puiul meu de om,
M-ai luat în brațele tale mici
Și mi-ai umplut stomacul cu furnici
Din acelea care te gâdilă a fericire,
A iubire și a împlinire,
Fiindcă mi-ai arătat că după toate astea mă iubești:
– Mămico ce minunată ești!
E dimineață
E dimineață.
Afară natura prinde viața
În casă, între mine și el
Doarme cuminte un bebel,
Iar eu privindu-l mă topesc
De cât de frumos e și cât îl iubesc!
Mămică bună
Ce înseamnă să fii o mamă perfectă?
Înseamnă o mamă prezentă!
Fii lângă el la prima oră cu un pupic,
Joacă-te mult, acum cât încă-i mic,
Ține-l în brațe și zi-i că îl iibesti
Și la culcare îți va spune ce mamă bună ești!
Lumea spune
Că mamele bune
Au cearcăne mari,
Poartă colanți bizari
Și părul vâlvoi
Precum un măturoi
… dar nu-i cazul la noi:
Noi suntem mămici moderne
Nu mai avem fețele terne,
Din contra – suntem mereu chic
Și avem în brațe un pui mic
Care va ști când va crește mare
Ca a fi părinte e o binecuvântare!
Nopți de bebeluș
E târziu dar cui îi pasă
Când mămica mea frumoasă
Îmi dă sân și îmi zâmbește
Și-mi spune că mă iubește!
N-o țin trează pân’ la ziuă
Doar înc’ o oră, cel mult două…
Și apoi mă culc și eu
Până la 5 dimineața când vreau țițică din nou!
Întâi a fost mama
Vor fi în viața ta copile,
Oameni multi, iubiri mai mari sau mai fragile
Dar să nu uiți că înainte de toți și de toate
Așa cum te iubește mama altcineva nu poate!
E ok
E ok,
Da, e ok, din când în când să vrei
Să stau cu tati sau vreun bunic
Pentru ca tu să faci… nimic!
E ok,
Da, e ok, din când în când să vrei
Să mă ducă tati la grădiniță,
Sau să nu gătești pentru prânz ciorbiță!
E ok,
Da, e ok, din când în când să vrei
Să nu te dai noaptea jos din pat
Și să-l rogi pe tati să vadă ce s-a întâmplat!
E ok,
Da, e ok, din când în când să vrei
Să nu-ți mai fie greu sau rău sau somn,
E ok, nu ești robot… ești om!