Cât bebe doarme de amiază
Mami se aranjează:
Își face unghiuțele
Și-și șterge săndăluțele.
Își pune pe gene rimel
Și fusta de la Chanel.
Numai ruj nu-mi pun deloc
Că-l tot pup pe ghemotoc!
Ascult
Stau în pat și-n liniștea nopții ascult
Cum dormi și mi se pare că te foiesti prea mult,
Oare ți-e frig sau visezi ceva urât
Și mă dau jos din pat numaidecât!
Ajung lângă tine și văd ca zâmbești
Și sper că dormind la mine te gândești,
Fiindcă eu nu dorm gândindu-mă la tine
Și culmea că nu sunt frântă, chiar mi-e bine!
Mă apropii să te miros un pic,
Mirosul tău dulce de lăptic
Și mă întorc în pat la mine
Nu ca să dorm, ci să mă mai gândesc la tine!
Nu mai urați așa tare!
Aho, aho copii și frați
Stați puțin și nu urați
Bebelușul ni-l sculați
Și pe mami-o supărați
Și-n loc de colaci și bani
Și tradiționalul La mulți ani
E foarte posibil să primiți
Ceartă de oameni nedormiți
De la 2 proaspeți părinți!
Ultima zi din an
E ultima zi din an
Mulțumesc azi pentru tot ce am:
Pentru copiii sănătoși
(deși acum-acum sunt cam mucoși),
Pentru soțul meu înțelegator
(care poartă tricouri călcate aleator),
Pentru prietenii mei veseli mereu
(care nici anul ăsta nu m-au lăsat la greu)
Și pentru toate zilele în care am zâmbit,
Am simțit, am fost vie, am iubit!
Anul pe care nu-l voi uita niciodată
E anul în care
Ai învățat să stai în picioare.
Și ai gustat din toate
Și nu te-ai mai trezit în noapte.
Anul în care ți-au ieșit primii dințișori
Și-n care-ai învățat din pat să te cobori.
E anul pe care n-am să-l uit niciodată
În care mi-ai zis „mama” prima dată!
Anii noștri trec frumos
Anii trec și tu crești mare
Și frumos și isteț tare!
Ești vesel și faci șotiuțe
Dar până și ele mi se par drăguțe.
Știi tot mai multe și le știi bine
Și mă faci tare mandră de tine!
Mă iubești și mi-o arăți mereu,
Ești atât de iubitor puișorul meu!
Trec anii și peste mine,
Dar trec frumos fiindcă te am pe tine!
Anul vechi!
Încă e dimineață de an vechi
Și tu-mi dormi pe umăr și-mi sufli în urechi
Aer cald de bebeluș roz și pufos,
Care toată noaptea mi-a zâmbit frumos
Atâta timp cât ne-am plimbat prin casă
Și cât i-am dat numai țițica de el aleasă,
Și orice încercare de așezat în pat
Cu plâns din acela de groază s-a lăsat.
Așa că ne plimbăm încă pe-aici
Și așteptăm s-apară tati cu părul lui de-arici
Să te mai plimbe și el puțin
Cât să-mi fac o cafea ca să nu leșin!
Mi-e somn și mă dor toate, dar știu
Că e ultimul an în care pernă o să-ți fiu
Și-apoi o să-mi lipsească să-mi sufli în urechi,
O să-mi lipsească nopțile cu tine din anul ăsta vechi!
Mai vreau gângureli!
Se lasă seară peste An
Și în lumina dimineții
Încerc să pun la cale-un plan
Ca să pun o ușoară frână vieții.
Că prea grăbită mi se pare,
Parcă n-apuc nectarul tot să-l iau,
Prea repede te faci copile mare
Și eu gângureli mai vreau!
Sarmale
Fir-ar mama lor de sarmale
Cum se depun ele fix în spate ceva mai jos de șale!
N-ar putea să se depună și ele în față, ceva mai sus
Să mă întrebe lumea „implanturi ți-ai pus?”!
Casele cu copii
Casele cu copii au un farmec aparte!
Parcă-s mai puțin albe și mai mult colorate,
Parcă-s mai vesele, mai vii, mai adevărate!
Casele cu copii miros într-un fel,
Miros a lapte, a miere, a om mititel,
A dulce vanilat și a ciocolată puțintel!
Casele cu copii răsună frumos!
A scâncet, a gangureli, a nani-nani duios,
A cântece vesele și a „mami” strigat mieros!