Aho, aho copii și frați
Stați puțin și nu urați
Bebelușul ni-l sculați
Și pe mami-o supărați
Și-n loc de colaci și bani
Și tradiționalul La mulți ani
E foarte posibil să primiți
Ceartă de oameni nedormiți
De la 2 proaspeți părinți!
Ultima zi din an
E ultima zi din an
Mulțumesc azi pentru tot ce am:
Pentru copiii sănătoși
(deși acum-acum sunt cam mucoși),
Pentru soțul meu înțelegator
(care poartă tricouri călcate aleator),
Pentru prietenii mei veseli mereu
(care nici anul ăsta nu m-au lăsat la greu)
Și pentru toate zilele în care am zâmbit,
Am simțit, am fost vie, am iubit!
Anul pe care nu-l voi uita niciodată
E anul în care
Ai învățat să stai în picioare.
Și ai gustat din toate
Și nu te-ai mai trezit în noapte.
Anul în care ți-au ieșit primii dințișori
Și-n care-ai învățat din pat să te cobori.
E anul pe care n-am să-l uit niciodată
În care mi-ai zis „mama” prima dată!
Anii noștri trec frumos
Anii trec și tu crești mare
Și frumos și isteț tare!
Ești vesel și faci șotiuțe
Dar până și ele mi se par drăguțe.
Știi tot mai multe și le știi bine
Și mă faci tare mandră de tine!
Mă iubești și mi-o arăți mereu,
Ești atât de iubitor puișorul meu!
Trec anii și peste mine,
Dar trec frumos fiindcă te am pe tine!
Anul vechi!
Încă e dimineață de an vechi
Și tu-mi dormi pe umăr și-mi sufli în urechi
Aer cald de bebeluș roz și pufos,
Care toată noaptea mi-a zâmbit frumos
Atâta timp cât ne-am plimbat prin casă
Și cât i-am dat numai țițica de el aleasă,
Și orice încercare de așezat în pat
Cu plâns din acela de groază s-a lăsat.
Așa că ne plimbăm încă pe-aici
Și așteptăm s-apară tati cu părul lui de-arici
Să te mai plimbe și el puțin
Cât să-mi fac o cafea ca să nu leșin!
Mi-e somn și mă dor toate, dar știu
Că e ultimul an în care pernă o să-ți fiu
Și-apoi o să-mi lipsească să-mi sufli în urechi,
O să-mi lipsească nopțile cu tine din anul ăsta vechi!
Mai vreau gângureli!
Se lasă seară peste An
Și în lumina dimineții
Încerc să pun la cale-un plan
Ca să pun o ușoară frână vieții.
Că prea grăbită mi se pare,
Parcă n-apuc nectarul tot să-l iau,
Prea repede te faci copile mare
Și eu gângureli mai vreau!
Sarmale
Fir-ar mama lor de sarmale
Cum se depun ele fix în spate ceva mai jos de șale!
N-ar putea să se depună și ele în față, ceva mai sus
Să mă întrebe lumea „implanturi ți-ai pus?”!
Casele cu copii
Casele cu copii au un farmec aparte!
Parcă-s mai puțin albe și mai mult colorate,
Parcă-s mai vesele, mai vii, mai adevărate!
Casele cu copii miros într-un fel,
Miros a lapte, a miere, a om mititel,
A dulce vanilat și a ciocolată puțintel!
Casele cu copii răsună frumos!
A scâncet, a gangureli, a nani-nani duios,
A cântece vesele și a „mami” strigat mieros!
E greu de Craciun
E greu de Craciun. Cred că toată lumea știe!
Greu din acela între extaz și agonie:
Când îți pui o singură sărmăluță-n farfurie
Deși ceva din tine strigă că ar vrea o mie!
Anul in care mi-am dat voie
Mi-am dat voie
Mi-am dat voie să respir înaintea ta,
Să mă așez și să rămân așa
Și tu nu te-ai supărat,
Nici n-ai plâns, nici n-ai plecat!
Ai rămas copile lângă mine
Și mi-ai șoptit că și așa e bine!
Mi-am dat voie să aleg,
Să nu mai obosesc, să nu mai alerg,
Să mă văd, să mă plac,
Să nu-mi mai zic mai bine tac
Și tu ai înțeles atât de bine
Și ai rămas de mână cu mine!
Mi-am dat voie să adorm zâmbind
Și să mă trezesc iubind,
Iubind viața mea cu voi
Trăită haotic, dar vioi,
Și tu ai zambit împreună cu mine
Și asta înseamnă că ce fac eu, fac bine!
Anul acesta care sta sa plece a fost pentru mine cel mai frumos an de cand avem copii. A fost anul in care nu mi-a mai fost greu, anul in care m-am simtit inteleasa si apreciata, anul in care am comunicat excelent cu copiii, anul in care ei au devenit tot mai independenti si eu tot mai putin trasa in toate partile de dimineata pana seara.
A fost anul in care m-am asezat dimineata si am baut cafeaua langa tati citind wall-uri sau scriind rime, nu stand sprijinita de blat ca sa pot interveni daca cineva isi scapa servetelul sau mai vrea miere in ceai.
A fost anul in care am ramasa in pat in diminetile in care menstruatia ma facea sa ma chircersc de durere si l-am lasat pe tati sa le puna unt pe paine chiar daca el nu le taie coaja mai intai.
A fost anul in care de black friday nu am deschis prima data pagina cu jucarii, ci pe cea cu pantofi.
A fost anul in care nu am mai stat cu ele in apa la mare ci le-am supravegheat balaceala de pe sezlong in timp ce savuram frappe dupa frappe!
A fost anul in care le-am lasat sa se imbrace singure dimineata ca sa am timp sa imi pun rimel pe gene.
A fost anul in care nu le-am mai facut alta mancare fata de ce mancam eu si tati, nu le-am mai ales morcovii din ciorba si nici nu le-am mai dat eu jos coaja de la portocala.
A fost anul in care nu am mai baut cafea proasta de la cafeneaua care are un spatiu de joaca, ci cea mai buna cafea din oras cu prietenii nostri si cu copiii alergand printre mese.
A fost anul in care am ras mai mult decat am fost nervoasa!
A fost anul in care mi-am dat voie sa traiesc cu ele, nu doar pentru ele… si astea ne-a facut mult bine! Suntem cu totii senini, sanatosi si voiosi si asa vrem sa fim si in Anul ce vine! Acesta e telul meu pentru Noul An, sa pot continua pe cararea asta care imi face bine si mie si lor fiindca nu mi-a fost tocmai usor sa imi reconfigurez traseul pe care mergeam ca o closca bezmetica, obosita si stresata!
Da-ti voie, mamico! Meriti!
Florentina