A trecut abia o săptămână
De când alerg ca o nebună
Între școală, job și balet,
Înot, engleză, pictură pe șevalet,
Între copt brioșe și cămăși de călcat…
Și nu știu dar așa un dor m-a luat
De nopți albe și mofturi la orice,
De scutece pline și mulți „de ce?”!
Puiul lui tata
„Vine tati!” – pare să fie
Parola spre cea mai mare bucurie
Fiindcă îndată chipul tău se luminează
Și bucuria spre ușa te ghidează
Unde l-aștepți zâmbind,
Strigandu-l si într-una țopăind
Ca să îi sari în brațe și să cauți în buzunarul de la sacou
Să vezi de ți-a adus ciocolată din nou!
#tati #vinetati #tatisibebe
Teorie versus practică
E o întreagă teorie
Despre cum o mamă bună trebuie să fie:
Să nu țipe, să nu mintă,
Toată noaptea copilul în brațe să-l cuprindă,
Să citească, să nu stea pe telefon,
Nu de alta dar puiul de om
O imită și e de preferat
Să imite ceva folositor, chiar elevat.
Tot în teorie o mămică
Are grijă ca a ei minune mică
Să nu aibă acces prea des
La dulciuri, mai ales la cele cu E-uri bineînțeles!
Tot Teoria recomandă să se dea lumea peste cap
Ca să aibă copilul un program bine organizat…
Teoria sună bine, dar la cum mă chinui ce zice Teoria chiar să fac
Mie îmi pare scrisă de un… burlac!
Ești magie!
Toată ziua mă fugărești,
Mă faci să-mi ies din fire, mă obosești…
Apoi seara, înainte de culcare, îmi zici că mă iubești
Și ca prin magie oboseala și stresul tot mi-l izgonești!
Mă enervez că mă enervez!
Cică dacă numeri până la zece
Supărarea pe loc îți trece.
Însă eu am urât matematica de mică
Număratul nu doar mă enervează, ci îmi provoacă frică!
Cică există exerciții de respirație care
Te ajută când furia pe chip îți apare!
Problema e că eu scot flăcări pe gură și pe nas
Dacă trag aer în piept prea mult, o să miros a ars!
Să renunți la dulciuri ajută mult cică
Ca să rămâi calmă după ce devii mămică…
Doar gândul că ar trebui să renunț la ciocolată
Mă face să fiu și mai crizată!
Vă rog să-mi spuneți voi cum reușiți
Când simțiți că fierbeți să vă liniștiți?
Cu tine a început
Până când te-am văzut,
Nu am știut că pot iubi atât de mult!
Nici nu am știut ce înseamnă frumos cu adevărat
Până când întâia oară obrajii ți-am mângâiat!
Aerul ce îl respir să-l simt am început
Abia după ce pe tine prima dată te-am văzut!
Acum, abia acum cuvântul „viață” are sens,
Abia după ce te-am ținut în brațe TOTUL a căpătat un sens!
Din borcanul cu dulceață
Cu mânuțele tale mici
Ai puterea trupul obosit să mi-l ridici,
Să mă plimbi de mână până în bucătărie
Și cu degețelul-ți gras să-mi indici mie
De unde să iau și să împart cu tine
Tratamentul miraculos care mă va face bine:
Borcanul mare cu dulceață
Din care îți pun ție în griș dimineață,
Borcanul care mi-a adus aminte
Cum am tăiat căpșunile cu tine în minte,
Borcanul din care pun acum peste unt și pâine
Ca să mâncăm cât tu stai în brațe la mine!
TU ești puterea mea!
Cu mânuțele tale mici
Sufletul obosit reușești să mi-l ridici!
Cu zâmbetul tău senin
Îmi faci miere orice gând pelin!
Cu mirosul tău de bebe mititel
Îmi aduci mii de fluturi în pântecel!
Cafea!!!
Spuneți-mi voi pe cine dau în judecată
Pentru soarta asta atat de nedreaptă:
Eu care ador cafeaua și aș bea pe zi cam… zece,
Abia apuc să beau una… și aceea rece!
În ochii mamei
Dacă ne-am vedea-n oglindă așa cum mamele ne văd
Cu frumusețea noastră am face prăpăd!
Dacă am fi atât de talentați precum mamelor li se pare
N-ar exista pe lume alt om talentat atât de tare!
Dacă toți ochii din jur ca mama ne-ar privi
Cei mai buni și mai frumoși mereu ne-am simți!