Teorie versus practică

E o întreagă teorie
Despre cum o mamă bună trebuie să fie:
Să nu țipe, să nu mintă,
Toată noaptea copilul în brațe să-l cuprindă,
Să citească, să nu stea pe telefon,
Nu de alta dar puiul de om
O imită și e de preferat
Să imite ceva folositor, chiar elevat.
Tot în teorie o mămică
Are grijă ca a ei minune mică
Să nu aibă acces prea des
La dulciuri, mai ales la cele cu E-uri bineînțeles!
Tot Teoria recomandă să se dea lumea peste cap
Ca să aibă copilul un program bine organizat…

Teoria sună bine, dar la cum mă chinui ce zice Teoria chiar să fac
Mie îmi pare scrisă de un… burlac!

Ești magie!

Toată ziua mă fugărești,
Mă faci să-mi ies din fire, mă obosești…
Apoi seara, înainte de culcare, îmi zici că mă iubești
Și ca prin magie oboseala și stresul tot mi-l izgonești!

Mă enervez că mă enervez!

Cică dacă numeri până la zece
Supărarea pe loc îți trece.
Însă eu am urât matematica de mică
Număratul nu doar mă enervează, ci îmi provoacă frică!

Cică există exerciții de respirație care
Te ajută când furia pe chip îți apare!
Problema e că eu scot flăcări pe gură și pe nas
Dacă trag aer în piept prea mult, o să miros a ars!

Să renunți la dulciuri ajută mult cică
Ca să rămâi calmă după ce devii mămică…
Doar gândul că ar trebui să renunț la ciocolată
Mă face să fiu și mai crizată!

Vă rog să-mi spuneți voi cum reușiți
Când simțiți că fierbeți să vă liniștiți?

Cu tine a început

Până când te-am văzut,
Nu am știut că pot iubi atât de mult!

Nici nu am știut ce înseamnă frumos cu adevărat
Până când întâia oară obrajii ți-am mângâiat!

Aerul ce îl respir să-l simt am început
Abia după ce pe tine prima dată te-am văzut!

Acum, abia acum cuvântul „viață” are sens,
Abia după ce te-am ținut în brațe TOTUL a căpătat un sens!

Din borcanul cu dulceață

Cu mânuțele tale mici
Ai puterea trupul obosit să mi-l ridici,
Să mă plimbi de mână până în bucătărie
Și cu degețelul-ți gras să-mi indici mie
De unde să iau și să împart cu tine
Tratamentul miraculos care mă va face bine:
Borcanul mare cu dulceață
Din care îți pun ție în griș dimineață,
Borcanul care mi-a adus aminte
Cum am tăiat căpșunile cu tine în minte,
Borcanul din care pun acum peste unt și pâine
Ca să mâncăm cât tu stai în brațe la mine!

TU ești puterea mea!

Cu mânuțele tale mici
Sufletul obosit reușești să mi-l ridici!

Cu zâmbetul tău senin
Îmi faci miere orice gând pelin!

Cu mirosul tău de bebe mititel
Îmi aduci mii de fluturi în pântecel!

Cafea!!!

Spuneți-mi voi pe cine dau în judecată
Pentru soarta asta atat de nedreaptă:
Eu care ador cafeaua și aș bea pe zi cam… zece,
Abia apuc să beau una… și aceea rece!

În ochii mamei

Dacă ne-am vedea-n oglindă așa cum mamele ne văd
Cu frumusețea noastră am face prăpăd!
Dacă am fi atât de talentați precum mamelor li se pare
N-ar exista pe lume alt om talentat atât de tare!
Dacă toți ochii din jur ca mama ne-ar privi
Cei mai buni și mai frumoși mereu ne-am simți!

Prima ta adresă

Ai să ajungi copile prin locuri multe:
Orașe mari sau sate mărunte,
Pe culmi de munți sau malul mării,
Dar niciodată să nu dai uitării
Întâiul loc pe care l-ai iubit,
Unde-ți zâmbea sufletul, unde erai ocrotit,
Locul magic unde dispărea
Frica și buba care te durea,
Locul acela călduț,
Care ți-a fost de-atatea ori pătuț,
Locul unde oricât ar fi fost de încuietoare
Își găsea răspuns orice întrebare,
Locul unde pupici moi
Îți umpleau obrajii amândoi!

Gașca mea(de mamici)

Generația mea de mămici
Care țin mereu în brațe un pici
Și nu se stresează că n-au timp de călcat
Fiindcă sunt toată ziua pe covor la jucat,
Care nu spală geamurile o dată pe lună
Fiindcă preferă să citească povești cu zâna cea bună,
Care gătesc ceva ușor
Ca să le rămână mai mult timp pentru puișor,
Ador generația mea de mămici
Care știu că ai lor bebici
Nu vor fi vreme lunga mici!