Parenting cu rimă
Astăzi în bucătărie
Multă, multă vorbărie.
In vizită a venit
Un psihiatru renumit.
Furculița-i confesează
Că de ceva vreme visează
Că înoată în ciorbiță
Precum doamna Linguriță!
Nici cuțitul de tartine
Nu o duce tare bine:
Sunt asa sătul de unt
Că mă simt singur și urat!
Lingurița de desert
Se teme de diabet,
Iar grăsuțul polonic
Nu are chef de nimic.
-Dragilor vă voi prescrie:
Pensionare timpurie,
Căci depresia, se pare,
V-a dus încet la oxidare!
Nu stiu ce spun expertii in legatura cu varsta de la care ne formam amintiri permanente, dar cand vine vorba de cel mai vechi moment pe care eu mi-l aduc aminte e un flesh-back de cand aveam cam 4 anisori. Un moment care se pare ca m-a marcat si care a ramas cu mine toata viata. E vorba de urmatoarea scena:
Eu infofolita bine, cu caciula, fular, manusi cu un deget si pantaloni, toate din lana, impletite de bunica, pe o sanie cu scandurele si sine metalice si o sfoara in capatul careia era bunicul.
Copilaria mea, marcata de absenta parintilor care, in lipsa concediilor de crestere a copiilor de pe atunci, m-au dus la bunici la tara, a fost una atat de fericita. Am avut o copilarie marcata de joaca, multa joaca, cu balacela vara, fiindca bunicii mei locuiau intr-un sat pe malul Prutului, si cu mult, mult stat pe derdelus iarna.
O cutiuta magica mi-a adus din nou aminte despre iernile cu joaca multa in zapada – cutiuta de la hiphip.ro.
A ajuns ieri si ne-a adus multa bucurie atat mie cat si micutelor. Am primit doua caciulite de la Pure Pure si o jacheta cu manusi de la Mikk-line. Copiilor le-a placut mult surpriza mai ales caciulitele fiindca au multe bulinute mici, pufose si colorate, iar eu m-am bucurat pentru ele fiindca stiu avantajele purtarii hainitelor din lana:
– Lana tine tare caldut dar nu te face sa transpiri fiindca fibra aceasta magica absoarbe transpiratia si o condenseaza in interiorul ei oferindu-ti caldura si mentinandu-te uscat. Noi am folosit acelasi overall din fleece lana merinos timp de 6 ani pe post de paturica. Mai exact cam 3 anisori la primul pui si tot cam atat la al doilea. Din toamna pana in vara puiutii au dormit „inveliti” cu acest overall. Asa am scapat de stresul „daca s-a dezvelit”! Omuletii erau calduti, voiosi si tare pufosi dimineata.
– Respinge murdaria si mirosurile – spre deosebire de celelalte materiale, chiar si bumbacul, hainele din lanita trebuie spalate mai rar, pur si simplu nu se murdaresc!
– Se usuca imediat dupa spalare. Noi folosim programul de lana de la masina de spalat si detergent special pentru lana si hainitele noastre nu au avut niciodata de suferit. Ba, daca e sa fiu sincera pana la capat, da, am comis-o o data cu un puloveras din lana – am spalat haine de lana, le-am scos la intins pe stendina, toate bune si frumoase… pana a doua zi cand am gasit un cardigan din merinos plus casmir printre rufele abia scoase de la spalat cu programul mixt :(. Ramasese in masina din ziua precedenta si dupa ce a trecut prin chinurile spalarii cu un program neadecvat a devenit numai bun pentru papusile fetelor. Mi-a parut tare rau dupa el asa ca m-am pus pe cautat solutii care sa-l „readuca” la dimensiunile inititiale. Si am gasit solutia salvatoare – micutul cardigan verde a stat in apa cu balsam de par timp de 24 de ore apoi l-am scurs putin la mana si l-am intins pe stendina… si-a revenit complet, spre marea dezamagire a papusilor! 🙂
– Sunt foarte rezistente – hainitele din lana de la prima fetita au fost purtate cu drag si de a doua printesa si fiindca au ramas in stare buna le-am dat unor prieteni cu pui mai mic.
– Este non-alergenica asa ca pana si cei mai mici si mai sensibili omuleti o pot purta.
– Este foarte moale si confortabila. Spre deosebire de caciula de lana pe care o aveam eu cand eram mica care, desi imi tinea caldut, era tare inconfortabila, lana de azi e pufoasa si catifelata la atingere. Caciula din copilaria mea, facuta din lana toarsa cu fuiorul de bunica, era aspra si ma facea sa ma scarpin imediat ce mi-a puneam pe cap, asa ca sfarsea mereu in ghiozdan in drum spre scoala(sa nu-i spuneti mamei mele!). Trebuie sa va zic ca prima data cand m-am imbracat in casmir mi-am auzit porii pielii chicotind de bucurie. Este o senzatie inconfundabila.
In familia noastra iarna inseamna haine de lana, cu mic cu mare o purtam cu placere, de la caciuli si fulare, puloverase si rochite, la maieuri fine cu fibra de lana sau dresuri frumoase si calduroase.
Stiu ca hainele din lana costa mai mult ca celelalte, dar merita fiecare banut! Imi imbrac copii in lana fiindca vreau sa se bucure de iarna asa cum ma bucuram eu si chiar mai mult. Pentru noi copilaria fetelor e in acest moment cel mai important lucru si, eu cel putin imi spun asa: copilaria mea a fost frumoasa, dar a copiilor mei va fi perfecta. V-am povestit ca ne-am mutat de la casa inapoi in centru, la apartament fiindca am vrut ca ele sa experimenteze joaca in fata blocului si mersul la scoala pe jos, fiindca vreau sa-si traga caciula pe cap si sa mearga pana la magazinul din colt sa cumpere unt si o acadica de rest, fiindca vreau sa faca oameni de zapada si sa se bulgareasca cu alti copii. Nu stiu cum e prin alte orase, dar la noi, in Piatra Neamt, in fata blocului sunt mereu copii la joaca, iarna sau vara copii! De aceea m-a bucurat atat de mult cutiuta de la hiphip! Produsele de la ei sunt perfecte, frumoase si confortabile in acelasi timp incat te fac sa strigi:
Hiphip ura!
Cârlionților le place
Sub lâniță să se joace.
Dansează fir cu firicel
Și cantă vesel cântecel:
Nu mă ninge, nu mă plouă
Fiindcă am căciulă nouă!
E frumoasă, călduroasă,
Colorată și pufoasă!
E iarnă…a venit căldura,
Hiphip ura!
Caciula-n cap si la zapada cu voi!
Cu zambetul pe buze,
MamiFlorentina
Aud tot mai des mamici care se plang de singuratate. Tare ma intristeaza asta! Sa fii mama e pe cat de frumos pe atat de greu asa ca, in nici un caz, nu trebuie sa fii singura in momentele acestea. Socializarea nu este un moft, este o nevoie primara, avem nevoie de prieteni, avem nevoie sa vorbim cu alti oameni ca sa ramanem „intregi la cap”!
Faci un copil, sau doi sau mai multi si ti se pare ca nu mai ai timp de prieteni, ca nu mai esti suficient de „prezentabila” ca sa te intalnesti cu amicii tai, ca pierzi vremea daca stai de vorba cu ei, etc….subestimati puterea prieteniei pentru niste motive aberante!
Prietenele tale sunt cel mai probabil si ele mamici asa ca tot lalau vor fi si ele imbracate, cu cel mult un rimel la ochi, tot pe fuga ca sa nu-i sara celui mic vreo masa, dar la fel de bucuroase sa te vada si sa iti povesteasca o prostiuta despre cel mic(bineinteles), despre vreun pireu nou si delicios pe care prichindeii il papa imediat, despre o solutie care scoate orice pata, despre ce a mai stricat prin care omuletul, despre faptul ca a reusit doar sa isi curate unghiile si ca poate azi are timp si sa isi puna oja pe ele, despre reduceri la jucarii, despre cat de tarziu a ajuns sotul aseara acasa…chestii importante pentru noi mamicile!
Trebuie sa recunosca ca am suferit si eu de lipsa socializarii in perioada cat am stat la casa si bine nu mi-a fost! Imi iubesc copii, imi iubesc si sotul, dar sa fiu 24/24 doar cu ei nu a fost suficient pentru mine! Nevoia de socializare urla de undeva din interiorul meu. Socializarea iti aduce o implinire, o bucurie anume, pe care nimic altceva nu o poate suplini si de care organismul nostru are nevoie. Creierasul ne cere sa comunicam cu ceilalti si daca nu facem cumva sa ii dam portia de socializare se intristeaza si apoi se imbolnaveste. Apoi de la o stare de spirit proasta totul merge prost, ne enervam, ne imbolnavim si ne izolam si mai mult!
Dupa ce ne-am mutat de la casa am devenit alt om si asta in primul rand pentru ca am avut din nou acces nelimitat la prieteni. La bloc atat eu cat si copii ne-am facut noi prieteni, mamici cu care am petrecut o vara atat de frumoasa! Ne-am creat tacit un soi de ritual si un loc de intalnire, la bancile din fata blocului! De doua ori pe zi, inainte si dupa somnicul de pranz, in fata blocului 5-6 mamici si o gasca de prichindei mai mari sau mai mici faceau ca intreg cartierul sa rasune de voie buna, din cand in cand si cate un smiorc de la cei mici, dar cu atatea brate gata sa-ti ofere o imbratisare smiorcul trece repede. Cei mici se joaca in voie prin iarba sau mazgalind trotuarele iar mamicile povestesc de zori despre toate treburile acelea „super importante” de care am vorbit mai sus.
Nimic nu poate inlocui beneficiile pe care ni le aduce socializarea, relaxeaza, calmeaza, binedispune. Si nu, nu este suficient sa vorbesti cu sotul sau cu mama, ai nevoie de prieteni! Si nu, nu e suficient sa vorbesti cu ei pe messenger… nu uita ca primul nostru cuvant a fost unul rostit, nu unul tastat!
Hai, imbraca-ti odorasul si fugi la o cafea cu cineva!
Cu prietenie,
MamiFlorentina
Saptamana trecuta ne-am mutat. A treia oara de cand avem copii! Am vandut apartamentul ca sa ne mutam la casa, apoi am vandut casa ca sa ne mutam la apartament, acum ne-am mutat la apartamentul „final” la care am renovat mai bine de jumatate de an. Dupa 2 renovari si o casa construita am ajuns sa regret viata in chirie! Tare bine mai era! Fara stres, fara pretentii, cand nu-ti mai placea adunai un portbagaj de lucruri si plecai. Ultima renovare ne-a pus capac – un vecin „precaut” ne-a pus bete in roate asa ca aproximativ 3 luni singurul progres cu renovatul a fost un biblioraft de fel de fel de acte, autorizatii, avize, proiecte, verificari de proiecte, note de control, etc. si o gaura maricica in buget. In fine, a trecut! Ne-am promis ca nu ne mai mutam pana pleaca fetele la facultate, ca sa ne stam in acelasi oras cu ele. 🙂
Fetele sunt incantate de mutat! Nu stiu cat e de bine asta, dar, la fel ca si noi, nu se ataseaza de lucruri, nici macar de o casa!
Unde voiam sa ajung, de fapt:
Ieri asezam pahare in dulapiorul din bucatarie. Paharele lui tati pentru shoot-uri ne-au facut sa radem zdravan si au scos de la naftalina amintiri dragi.
Amelie – Mami de ce nu ne-ai dat niciodata sa bem laptic din paharele astea?
Natalie – Sunt prea mici Amelie, din alea beam cand eram bebelusi!
Mami – Sunt paharele lui tati!
Natalie – Astea? Dar sunt atat de mici!
Amelie – Tati de ce nu bea din ele?
Tati – Din paharele acestea se bea doar noaptea tarziu!
Natalie – Ca sa nu bem mult si sa facem pipi toata noaptea!
Tati – Din aceste pahare beea tati cand faceam petreceri acasa.
Amelie – Aveati si tort?
Natalie – De ce faceati petrecere noaptea? Cand mai dormeati?
Mami – Dormeam spre dimineata!
Amelie – Maine dimineata ne pui lapte in ele ca tati acum noaptea doarme!
(Da, azi dimineata au baut cateva shooturi de laptic din vechile noastre pahare :))
Da, au fost vremuri cand la ora 7 abia ajungeam in pat! Sunt amintiri frumoase, dar ma intreb acum cum de nu-mi era somn?!
Amuzata rau,
MamiFlorentina
De-ai scapăt jos covrigelul
Lasă-l, poate șoricelul,
Ori furnica, ori pisica
N-au păpat astăzi nimica.
Mami o să-ți dea pupic
Și-o să-ți ia un alt covrig!
Știi de ce-i recomandat
Să nu bei acidulat?
Fiindcă toți acei bulbuci
Sunt de fapt tare năuci
Și vor să fugă din burtica
Pe gurița ta cea mică.
Și ai să faci ca un porcușor
Când ești în fața tuturor!
Nu am degete la mână
Câte rochii îmi doresc!
Câte 8 pe săptămână,
In caz că mă murdăresc.
Aș vrea una cu volane
Și una cu căpșunele.
Mai vreau una cu baloane
Și două cu floricele!
Vecine drag îmi pare rău
Că fac zgomot mai mereu,
Jucăriile astea toate
Sunt cam neastâmpărate:
Vor învârtite sau fugărite,
Să fie ascunse, apoi găsite,
Au baterii și roticele,
Nu pot să nu mă joc cu ele!
Te rog frumos mai ai răbdare
In câțiva ani voi crește mare.
Și-atunci nu o să mă mai joc
…doar o s-ascult muzică rock! 🙂
Noroi pe papuci
Și frunze în păr,
O gaură-n blugi
Și-n mână un măr.
L-am șters de tricou,
Acum e curat,
Arată ca nou,
Numai-bun de mâncat!
Unde fugi? Vino ‘napoi!
Ne pieptănăm amândoi!
-Nu vreau peria în păr!
-Hai, apoi îți dau un măr!
Unul galben, copt și dulce,
Supărarea să-ți alunge!
Cârlionții tăi bălai
Mi-s prea dragi, încă nu-i tai!
Pieptănașul îl luăm
Și cu grijă-i aranjăm!