Autor: Doicopii

Gandacul meu mic(3 ani jumatate) imi spune azi dimineata:
-mami da-mi pupic jos ca sunt mare!
Adica sa ii dau pupicul jos la vestiare asa cum fac cu surioara ei mai mare care merge la clasa 0. Doamna invatatoare ne-a sfatuit sa ne despartim de ei jos si ei sa vina singurei la clasa asa ca un prim pas spre un copil mai independent.
Am pupat-o jos si am mers in urma ei pana sus sa o salut pe educatoare, sa nu creada care-cumva ca a venit copilutul singur la gradinita.
Patania asta m-a pus tare pe ganduri! Bun, m-am resemnat ca nu mai am pe cine sa alaptez, ca nu mai trebuie sa le duc in brate peste tot, ca papa singure, merg la baie singure, dorm singure, dar… chiar asa de mare sa fie puii mei?! Asa de repede?! Si eu ce ma fac?! Cum o sa traiesc fara copii mici?! Noroc ca sotul meu era la job cand m-am intors de la gradinita ca pe loc il corupeam sa mai facem un bebe ca sa nu-mi ies din ritm! :))

PS – nu pot sa mai fac un copil, ca nu stiu ce as face cu blogul „2copii.ro”?! 🙂

MamiFlorentina

Incepand de azi dimineata fetitele vor lua cate o jumatate de lingurita de miere de Manuka. Trebuie sa recunosca ca pana zilele trecute nu auzisem de acest produs si despre efectele lui miraculoase.
Pe scurt – produsa in Noua Zeelanda, nepasteurizata, fara reziduri chimice, mierea Manuka pastreaza toate enzimele naturale ale albinelor, vitaminele, antioxidantii si mineralele, ramanand un produs activ cu multiple beneficii, printre care enumar doar cateva:
– revitalizeaza sistemul imunitar;
– ideala pentru durerile in gat, gripa si raceala;
– vindeca migrenele;
– te ajuta sa ai un somn mai linistit;
– iti da un bust de energie;
– bun pentru afectiunile gastro-intestinale precum – helycobacter pilori, aciditate si reflux gastric, paraziti intestinali;
– rezolva o mare parte a problemelor orale;
– vindeca herpesul;
– trateaza ciuperca piciorului;
– ideala pentru diverse probleme dermatologice – acnee, caderea parului, eczeme, etc.
Si multe, enorm de multe, alte beneficii!
Pe noi ne-au incantat beneficiile ei in ceea ce priveste intarirea sistemului imunitar pentru cei mici. Suntem din nou in colectivitate, vine sezonul rece, asa ca nu are cum sa strice putin ajutor pentru o imunitate mai buna! Sper din suflet sa revin cu laude despre acest produs si va asigur ca nu este un post reclama si ca voi fi 100% sincera cand va voi vorbi despre rezultatele „tratamentului”!

MamiFlorentina

-Hai mai repede mămico,
Grădinița mă așteaptă!
-Mergem chiar acum pitico,
Caut cheile în geantă!
Uite am găsit suzeta
Ursulețului de plus
Și mai văd aici cascheta
Călărețului Petruș.
Numai cheia n-o găsesc
Oare unde stă pitită?!
Cred că știu unde greșesc:
Îmi mai trebuie o geanta!
Una pentru bani și chei,
Telefon, pix, rujuleț…
-Să pun și eu 4 ponei,
Trei păpuși și-un ursuleț! 🙂

Sunt genul de persoana super organizata si asa e si familia mea, inclusiv cei mici. Mereu am tinut cont de programul lor, sa pape la 12 de pranz, sa fie la 13 in pat pentru somnicul de amiaza, la 19 cina si la 21 in pijamale. Chiar daca uneori era mai greu fiindca trebuia sa tinem cont de orele lor de masa si somn, totul a functionat perfect…pana vara aceasta. La un moment dat copilul cel mare nu a mai adormit la pranz… nimic anormal dealtfel, are aproape 6 ani, doarme de la 22 pana la 7 dimineata(8 sau chiar 9 in weekend si vacanta), suficient.
Doar ca, pe mine ma ajuta mult somnicul ei de pranz – uneori atipeam si eu 10-20 de minute, alte dati citeam ceva, scriam, gateam, calcam, imi facea unghiile, un dus sau foloseam aparatul de epilat cu pulsatii, etc. Faceam ceva singura si cel mai important – in liniste! Acum doarme doar cea mica, cea mare, teoretic se joaca in liniste… practic se joaca cu mine si, de cele mai multe ori o trezeste si pe cea mica! Stiu ca nu-i nimic rau in asta, doar ca inca nu m-am obisnuit fara „pauza” mea de la pranz. Era restartul meu ca sa functionez la capacitate maxima pana seara.
Stiu ca ma voi adapta la noul program, profit de timpul petrecut doar cu Natalie ca sa citim, sa facem o activitate creativa, sa gatim impreuna, sa stam de vorba, facem fise pentru scoala, dar… deja am trecut iar pe suplimente de magneziu ca sa nu adorm odata cu ele cand le las seara in pat fiindca efectiv la 21 sunt franta.
Pauza de la pranz imi odihnea trupul si mintea cat sa am energie sa petrec ceva timp si cu sotul, seara in pat, vazand un film, barfind despre ziua ce se incheie, facand „yoga”! Deja am 1 saptamana de cand derulez acelasi film la TV fiindca dupa 10 minute de cand pun capul pe perna adorm. Noroc ca ma trezesc de la sine pe la 6:30 si recuperam macar „yoga” si bem cafeaua impreuna inainte sa o luam de la capat fiecare cu haosul lui! 🙂
Stiu ca alta solutie decat „adaptarea” nu exista! Natalie e inca prea mica pentru after-school. Sa stea de la 8 pana la 18 in zarva unei clase de copii e prea mult pentru creierasul ei. Schimbarea gradinita-scoala(clasa 0) e suficienta deocamdata, mai ales ca s-a adaptat asa frumos si e tare incantata de clasa ei si de doamna invatatoare! Poate la anul incercam si after-school… pana atunci mami e de serviciu!

Obosita, dar cu zambetul pe buze,
MamiFlorentina

Azi dimieata incercand sa o sun pe mama mea am constatat ca e plin de „mama” in agenda mea telefonica: mama Maria, mama Vlad, mama Miruna, mama Calin, mama…cam 40 de contacte cu diverse mame! 🙂 Probabil ca si eu la randul meu apar in multe telefoane tot la litera „M” – mama Natalie sau mama Amelie. Nu mai sunt Florentina!
E culmea ca desi am facut cunostinta cu toti acesti parinti la gradinita copiilor, nu imi amintesc cum ii cheama, dar stiu perfect cum ii cheama pe copii lor.
Inca o dovada ca suntem mamici inainte de toate! Si, in cazul meu cel putin, asta nu e cu suparare! Suntem legati de copii nostri chiar si in lista de contacte al oamenilor pe care ii cunoastem.
O mamica foarte ocupata cu cresterea minunilor imi spunea zilele trecute ca se teme nu s-ar mai descurca sa poarte o conversatie normala cu un adult de cand isi petrece majoritatea timpului cu omuletii ei. I-am spus sa nu isi faca griji fiindca mai mult ca sigur e doar o temere nefondata, o impresie gresita si in plus socializarea ca si mamica se reduce, de cele mai multe ori, la discutii avute cu alte mamici, la fel de „balbaite” si focusate pe copii ca si ea! Pana si subiectele abordate vor fi tot despre cei mici – si la asta sigur ne pricepem bine cu toate. Da, ii barfim pe cei mici mai mult si mai bine decat barfeam in facultate colegii de clasa, decat am barfit vreodata vecinii sau vreo vedeta antipatica! „Al meu” in sus, „al meu” in jos! Totul e despre ei fiindca asta iubim cel mai mult, asta stim cel mai bine acum sa facem – sa ii crestem, asta conteaza cel mai mult si, de ce sa nu recunoastem, asta ne place cel mai mult – ne place sa fim mama lor!
Suntem la litera „m” si aici vom ramane mereu!

MamiFlorentina

„mami te iu!”
„o sa imi fie dor de tine!”
„imi e dor de tati – il suni?”
„te iubesc pana la soare!”
„imi pare rau ca iti e greu!”
„hai sa iti dau un pupic!”
… Si multe alte asemenea cuvinte care imi fac inimioara sa bata mai vesel!
Au trecut multi ani de la orele de psihologie din liceu, asa ca zilele trecute cand m-am vazut pusa in situatia de a enumera 3 calitati ale fetitei mele mari am stat putin pe ganduri daca „iubitor” este o calitate umana sau doar un adjectiv. L-am trecut pana la urma intr-unul din cele trei chenare dreptunghiulare alaturi de vesel si istet.
La noi in casa iubirea nu e ceva tabu! Ne trezim cu „te iubesc” si ne spunem „noapte buna, te iubesc!”, ne pupam si ne imbratisam de mullltttteee ori pe zi. In familia noastra iubirea are puteri vindecatoare, asa ca prin intermediul pupicilor buba trece repede. Acceasi iubire, doar ca prin intermediul imbratisarilor stranse-stranse, are puteri linistitoare asa ca noi chiar putem calma orice tantrum sau mofturel de nesomn, prea-mult-somn, imi-iese-un-dinte, cu o simpla imbratisare.
Copii nostri nu se sfiesc ca ne pupe sau sa ne spuna/tipe/cante cat de mult ne iubesc. Ne pupa dimineata cand ii lasam gradi si la scoala, iar cand ne vedem la amiaza sau dupa-amiaza alearga spre noi de parca nu ne-am vazut de 2 zile iar pupici lor apasati din topaiala bucuriei e posibil sa ne sparga nasul sau sa ne scoata 2-3 dinti intr-una din zile. De altfel chiar si la intervale considerabil mai scurte (cam cat sa duc gunoiul, spre exemplu) dragostea si entuziasmul revederii e la fel de mare. Zilele trecute ne-a lasat tati in supermarket la raionul rechizite ca sa mearga la intrare pentru un carucior, vai-vai ce chitaiala si ce bucurie a fost cand s-a intors tati dupa cele 2 minute si 32 de secunde lipsa… se uitau oamenii la noi gandindu-se ca poate s-a intors saracul parinte dintr-o expeditie de jumatate de an la Polul Nord! 🙂
Puiul mare mi-a zis nu demult:
-mami, stii ce-mi doresc eu cel mai mult si mai mult?
-ia spune draga mea!
-imi doresc sa te iubesc si sa ma iubesti toata viata!
Declaratia ei m-a eotionat pana la lacrimi si i-am explicat atunci ca iubirea dintre copii si parinti e ceva care nu dispare niciodata-niciodata!
Si pitica noastra ne declara dragostea:
– Te iubesc pana la Soare! Imi spune Natalie intr-o seara.
– Te iubesc pana la Mall! Contracareaza surioara ei, gandindu-se la cat de departe e Mall-ul!
Cum sa nu le iubesc?!

Pentru noi ca si parinti nu e bucurie mai mare ca atunci cand ne vin puii in brate la iubit! Ne-am propus sa mentinem trendul acesta mereu, indifernent de varsta lor sau a noastra! Iubirea nu e ceva de care sa ne rusinam, iubirea face doar bine si aduce fericire, asa ca noi nu o sa o ascundem niciodata!

Din inima,
MamiFlorentina