Despre dințisori

Sa va povestesc cate ceva despre dintisorii copilasilor fiindca noi am avut „experiente” de tot genul pe acest subiect.
Copilul numarul 1, la 6 luni avea deja 2 iepurasi jos si doi iepuroi sus. Au erupt usor, fara febra, fara scaune moi… poate doar ceva mofturei in plus in cateva zile. Apoi usor, usor gurita s-a umpult de dintisori mici, albi, adorabili. Am inceput sa ii periem folosind pasta speciala pentru bebelusi, noi ne-am inteles de minune cu President(acum tot pe aceasta o folosim). Toate bune si frumoase pana la 1 an si 6 luni cand a cazut si a dat cu gurita de un scaunel de copii. A fost groaznic, cel mai groaznic eveniment din viata noastra de parinti – mult sange, lacrimi multe si panica mare. In 2 minute eram cu ea la UPU. Aici ne-a vazut un medic de la maxilo-faciala care a diagnosticat-o cu un dintisor de lapte, de sus, infundat in gingie. Ne-a prescris nurofen si o solutie locala ca sa prevenim infectarea gingiei. Ne-a mai zis ca cel mai probabil dintisorul va erupe din nou si totul va fi cum a fost. Nu a fost asa!
Copilul nu a mai avut dureri dupa prima doza de nurofen, apoi dupa cateva zile in care i-am aplicat solutia farmaceutica pe gingia ranita, rana s-a inchis, a ramas un gol in locul dintisorului care era partial vizibil din gingie.
Am consultat mai multi stomatologi care ne-au sfatuit sa asteptam sa vedem ce se va intampla cu dintisorul, posibilitatile fiind sa erupa inca o data, sau sa necesite extractie cand copilul va fi suficient de mare cat sa i se poata face o radiografie dentara. Cand avea 4 ani am cerut si sfatul lui ortodont care ne-a sugerat sa ii facem un CT la gurita si sa vedem ce se intampla cu mugurii dintisorilor definitivi. In urma CT-ului ni s-a recomandat extragerea chirurgicala a dintisorului blocat in gingie pentru ca dintii definitivi de sus erau stanjeniti de pozitia acestuia. Asa ca i-am facut o programare la Iasi la cabinatul D-lui Dr. Victor Vlad Costan si impreuna cu un anestezist pediatric i-au scos dintisorul captiv. Totul a durat 10 minute cu tot cu anestezie si a decurs perfect. Puiul a adormit in brate la mami si s-a trezit tot in brate la mami. A primit o reteta cu un antibiotic, un antiinflamator si o inghetata ca si recomdare imediata. Locul s-a vindecat repede si frumos.
Pentru ca dintisorii i-au iesit relativ devreme, la 4 ani jumatate a inceput sa i se clatine primul dintisor, unul de jos. Cum l-am scos? Usor! Am asteptat sa se miste cat mai tare, am pregatit pansament steril si o ata, am legat si am tras in sus. Dintisorul a iesit imediat iar sangerarea s-a rezumat la o picatura de sange pe pansamentul steril. Bineinteles ca am pus dintisorul deoparte pentru Zana Maseluta si am sarbatorit cu o inghetata. Micuta a fost foarte incantata de faptul ca o sa aiba un dinte „nou” si mai ales ca Zana Maseluta ii va lasa in locul dintisorului de lapte un ban, asa ca nu s-a speriat, nu a durut-o si nici nu a plans.
Dintisorul nou si-a facut aparitia cam in 2 saptamani moment in care am constatat ca si vecinul de jos se misca. Am asteptat pana mititelul se „balanganea” foarte tare si am repetat procedura de la primul. Al doilea dintisor nou a aparut mai repede in 2-3 zile, asa ca acum avem 2 dintisori cu zimtisori.
Saptamana trecuta, adica dupa un an distana, fata de cei de jos, fetita si-a scos un dintisor de sus. Da, si l-a scos singura. Ne a spus o vecina ca fetitei ei i-a cazut dintisorul care se misca in timp ce papa un mar. Atat de interesant i s-a parut ei treaba asta ca nu ne-a mai lasat sa i-l scoatem cu ata si s-a pus pe mancat multe mere. Nu, nu i-a cazut mancand mere, in schimb abia-abia se mai tinea, asa ca intr-o seara s-a pus ea tacticos pe canapea si l-a plimbat fata-spate, stanga-dreapta pana si l-a scos. Ce mandrie pe capul ei! M-a pus la 9 seara sa sun tot familionul si toti prietenii ca sa le povesteasca ea cum a procedat cu dintisorul si cat e de curajoasa! 🙂
In concluzie dintisorii de lapte se scot foarte usor!
Sa nu credeti ca daca am intampinat tot felul de probleme legate de dintisori cu prima fetita am fost scutiti de probleme cu cea de a doua, nu, nu am fost scutiti! Tot pe la 1 an si 6 luni, intr-o seara eram toti sus si ne pregateam sa iesim in oras cand o vad pe mezina dezechilibrandu-se in dreptul noptierei, apoi vad pe noptiera ceva alb rostogolindu-se ca o margica. Cea mica s-a ridicat fara sa planga, dar cand m-am apropiat de noptiera am constatat ca margica era de fapt un dintisor, tot din fata-sus. Am luat dintisorul si copilul si in 5 minute eram in primul cabinet de stomatologie. Noi speram ca daca intervenim cat mai de repede il putem reatasa. Medicul ne-a refuzat, ne-a spus ca el nu a mai reatasat dintisori si nu stie daca si cum se face. Am sunat alt medic si acesta ne-a explicat foarte frumos, cu multa logica de ce dintisorii de lapte nu se reataseaza. Da, dintii copiilor se pot reatasa, dar cei de lapte nu! Si nu fiindca nu s-ar „prinde” inapoi, ba da, s-ar suda inapoi imediat, dar in momentul cand ei vor trebui sa cada ca sa faca loc dintisorilor definitivi acestia nu vor mai cadea in mod natural ci va fi nevoie de extractie ca sa ii putem scoate. Extactia va necesita anestezie sau va fi dureroasa. In plus dintisorii nu se vor clatina ca si semn ca trebuie scosi asa ca cel mai probabil dintii definitivi vor creste pe langa, iar asta inseamna probleme orale ulterioare. Asa ca, mamici, daca ati auzit sau ati citit pe undeva ca ii poti pune inapoi dintisorul de lapte cazut, inseamna ca mamica respectiva si-a creat singura viitoare probleme. E frustrant sa vezi copilasul stirb, dar pana la urma-urmei e doar o chestie estetica, copilul se va adapta sa pape cu ceilalti dinti fara probleme. Dintisorii de lapte cad usor, radacina lor e mica si moale, e ca un jeleu, nu e dura precum cea de la dintii definitivi, aceasta practic se dizolva cand dintisorul incepe sa se miste tocmai ca sa iasa usor si fara durere.
Cam asta e povestea noastra cu dintisorii! Avem noi o karma a dintisorilor lipsa! In schimb nu avem carii, avem dintisorii albi si sanatosi si gingiile roz si frumoase! M-am framantat mult si degeaba din cauza asta, am ajuns pana la urma la concluzia ca in nici un caz acestea nu sunt probleme de sanatate asa ca nu ar trebui sa ma consum din cauza lor… si asa va statuiesc si pe voi, mamici de știrbișori, sa faceti… sănătoși sa fie!

Cu zambetul pe buze,
MamiFlorentina

Economii

A trecut întâia zi de școală,
Dar totuși nu vă puneți pe tânjeală.
Urmează două luni în care
Vă sfătuiesc pe fiecare
Să puneți ban cu ban deoparte
Crăciunul nu-i așa departe!

Clasa pregătitoare înainte de 6 ani

Natalie, puiul nostru mare, va merge maine pentru prima data la scoala. E mai incantata decat a fost vreodata de altceva: si-a ales ghiozdan si rechizite, rochita si pantofi si abia asteapta sa vina luni dimineata. M-au intrebat amicii daca nu am emotii… nu, deocamdata nu am! Mie mi-a placut mult la scoala si inca vad scoala ca pe un loc tare fain unde m-as intoarce oricand daca as avea posibilitatea sa retraiesc momente din trecut. Colegii, invatatoarea si profesorii, mi-i aduc aminte pe toti cu drag, tot felul de amintiri haioase sau emotionante… ce mai, o etapa minunata!
Totusi – mereu e un totusi – Natalie are 5 ani si 10 luni, iar eu nu am fost de acord ca ea sa mearga in clasa 0 anul acesta si, fiindca tati avea alta parere, am lasat-o pe Nati sa aleaga. I-am explicat cat mai clar ce inseamna si ce implica mersul la scoala si diferentele intre scoala si gradinita, inclusiv cele intre invatamantul particular si cel de stat si, fara ezitare puiul a ales scoala.
Natalie se plictisea la gradinita. Desi noi nu am insistat micuta stie sa scrie(cu litere de tipar si cu litere de mana), sa citeasca si sa socoteasca demult. Nu se mai joaca cu jucarii, decat atunci cand o invita surioara ei la joaca, ii plac cartile, coloreaza frumos(si mult, la noi un top de hartie nu prinde 2 saptamani) si face tot felul de activitati creative – toata ziua, taie, lipeste, coloreaza, asambleaza. Jucaria ei preferata e acum „butoiul de activitati” de la Noriel – un butoi din acela pentru muraturi doar ca plin cu tot felul de hartiute, betigase, pompoane, forme, etc.
Imi amintesc ca la Craciun m-am suparat pe educatoare ca insista prea mult cu poeziile… Natalie ajunsese sa imi spuna si cate 2,3 poezii noi pe zi:
– As vrea sa se joace mai mult, de ce o invatati atatea poezii?
– Dar am invatat-o doar una, pregatim serbarea pentru Craciun.
– Cum una? Mi-a spus foarte multe si cu aia, si cu aia!
– Acestea sunt poeziile colegilor ei! Cred ca le-a invatat cand repetam cu ei!
– Aha! ok! 🙂
Da, Nati ar fi putut sa ii spuna Mosului toate poeziile colegilor!
Cu toate astea tot as fi vrut sa mai ramana un an la gradi. Mergea la o gradinita privata impreuna cu surioara ei, eram multumiti de conditii si personal, pentru mine ar fi fost mai simplu sa continuam asa inca un an, dar argumentele lui tati(vi le zic imediat) si incantarea ei m-au facut sa accept ideea. Totusi i-am zis sotului ca vom merge cu ea la evaluarea necesara inscrierii si ca vom tine cont de sfatul psihologului, daca sfatul specialistului va fi „nu e pregatita” atunci ramane la gradi fara alte discutii! Specialistul ne-a spus ca e pregatita pentru scoala, asa ca i-am facut dosarul si am inscris-o!
Ce zice sotul meu? Zice asa – inca un an de gradi nu ar fi facut decat sa o opreasca din evolutia ei specifica. Creierasul ei asta cere, in mod natural, de ce sa il inhibam?! Natalie evolueaza frumos, invata usor e curioasa, vrea sa acumuleze, intreaba, cere explicatii, asculta. Daca ar mai fi facut inca un an ce facea la gradi s-ar fi plictisit. Primeau cate o fisa de activitati pe zi, toate le „rezolva” imediat si cerea alta. Si totusi va avea 5 ani si 10 luni, adica doar 2 luni fata de varsta recomandata – 6 ani. M-a intrebat daca am avut cand eram eu la scoala colegi care aveau 8 ani? Pentru ca pana la urma clasa intai o incepeam la 7 ani, nu la 8. Nu, nu am avut colegi atat de mari. A mai punctat si ca in clasa zero activitatile seamana mult cu cele de la gradi. Programul si pretentiile sunt lejere, nu va fi deci o schimbare brusca.
M-am obisnuit cu ideea ca va fi, poate, cea mai mica din clasa, mai ramane trecerea de la sistemul privat la cel de stat. Locuim in Piatra Neamt si singura scoala privata de aici nu are review-uri asa de bune, e si foarte departe de noi, asa ca am exclus-o. Ma ingrijoreaza conditiile, nu va mai fi atat de curat si frumos ca la gradinita noastra, dar, nici cand am mers eu la scoala nu era si nu numai ca nu am murit, dar nici nu ma deranjau. Natalie e un copil simandicos, isi spala mainile des, papa doar cu servetel langa ea, se schimba din proprie initiativa daca se pateaza, nu ii plac mirosurile dubioase :). Sper ca lucrurile s-au mai schimbat fata de cand eram eu elev fiindca eu nu imi amintesc ca in scoala, liceu sau facultate sa fi vazut vreodata hartie igienica sau sapun la baie – niciodata!
Ma mai sperie ceva – bullying-ul! Cum fac sa o feresc de copii rautaciosi? Sau mai bine zis cum fac sa o invat sa se fereasca singura de ei! Banuiesc ca prima regula e sa o invat sa imi spuna mereu totul. I-am explicat ca orice cuvant urat ce i se adreseaza nu e normal si ca ar trebui sa ne spuna despre asta, nu e normal nici sa tipe nimeni la ea si in nici un caz nu e normal sa fie lovita. Nici un adult sau un alt copil nu ii pot spune sa faca ceva ce ea nu vrea, nici macar sa se joace altfel decat asa cum vrea ea. Mami si tati pot indrepta situatia daca ea ne spune, asa ca e foarte important sa vorbim mereu, despre orice!
Una peste alta, cartile sunt aruncate! Nati va merge la scoala si noi o vom ajuta cat de mult putem in etapa aceasta noua! Imi asum perioada ce urmeaza, imi asum temele facute impreuna, imi asum note mici sau mari, imi asum sa invat din nou cu ea… va fi frumos fiindca e super fain la scoala!
O sa revin cu informatii despre cum s-a adaptat Natalie in noua etapa, despre cum e la scoala in 2018, ce ne place si ce nu!

Succes in noul an scolar mamici si copilasi! E o etapa frumoasa, sa ne bucuram impreuna cu micutii nostri de ea!
MamiFlorentina

Începe școala!

Mami cum stai cu socoteala?
Mai e puțin și-ncepe școala!
Caiete, cărți, ghiozdan, culori,
Haine, papuci, penar și flori.
Și fiindcă vor costa „puțin”
Începi cu un Aspacardin!

Papa bun

Castronel e voioșel
Dacă papi tot-tot din el!
Farfuria îți zâmbește
Când fundul i se zărește!
Lingura și furculița
Râd când papă tot fetita!
Șervețelu-i bucuros
Când ai ros tot de pe os,
Iar mămica-i bucuroasă
Că papa a fost gustoasă!

În nuc

Vai ce tărăboi în nuc!
Cioara, vrabia și-un cuc
Se ceartă ciripind obscen
Că vor sau nu polistiren.

-O fi scârțul o minunăție,
Dar să nu îmi spui tu mie
Ce să fac în cuibul meu,
Voi placa când voi vrea eu!

-Treaba ta, noi punem schelă,
Ai să plătești apoi nacelă!
Suntem vecini de-atâta vreme
Chiar nu ai de ce te teme!

Urmează o generație super! Copii de care ne minunam astăzi vor fi oameni minunați!

Poate te intrebi uneori mamico daca nu faci prea mult… Stai linistita eforturile tale vor genera beneficii la nivel macro! Rabdarea si blandetea ta se va vedea in societatea viitoare, despre care sunt convinsa ca va fi una mai buna!
Copii de azi crescuti altfel decat am fost crescuti noi vor forma adultii de maine… adulti care, daca specialistii nu vorbesc tampenii, vor fi mai echilibrati, increzatori, fericiti, sociabili, chiar mai buni decat suntem noi.
Nu vad altfel de viitor pentru micutii nostri decat unul minunat si gandul asta ma ajuta cand sunt obosita fiindca nu am dormit destul, cand sunt nauca de cap de la multa vorbaraie, cand as da orice pentru un film de oameni mari la cinema, cand le spun si a 10 oara ceva tot cu blandete desi imi vine sa ma rastesc, etc.
Suntem o generatia de copii nenorocosi, dar de parinti tare norocosi fiindca traim in aceeasi era cu Parentingul! E drept ca nu-i usor sa discerni atatea informatii, dar cu putin ajutor din partea instinctului matern si a informatiilor de la specialisti reusim sa le dam de cap acestor omuleti care au ajuns in viata noastra fara intructiuni de folosire. Cred si recomand sa luati in considerare doar sfatul persoanelor avizate in parenting&familie, multe de altfel, din fericire. Preferatele mele sunt Otilia Mantelers si Ioana Chicet Macoveiciuc. Le urmaresc, le citesc si le copiez in tot ce pot fiindca sfaturile lor sunt într-adevăr pertinente.
Am totala incredere in educatia cu blandete, vad in omuletii mei beneficiile acestui tip de educatie. De asemenea abordarea blanda bazata pe iubire neconditionata, declarata mereu, pe explicatii si multe-multe imbratisari ma ajuta si pe mine sa ma mentin calma, echilibrata, implinita, multuminta de mine ca si mama iar starea mea buna nu poate sa le faca decat tot bine copiilor!
Investiti blandete in viitorul copilui vostru, e gratuita si, asa cum am zis, va crea un adult echilibrat si fericit! Incercati, e un stil de viata, unul care va va aduce beneficii si in viata de zi cu zi, in viata de cuplu, in starea voastra de sanatate. Copii mei, ai tai si ai tai pot transforma lumea intr-una mai buna si totul incepe chiar azi cu noi!

O zi cu blandete!
MamiFlorentina

Minunea lui mama

Minunile te minunează,
In nici un caz te enervează!
Când te supără-o minune
Ceva cu tine nu e bine!
Așează-te nițel pe pat
Și uita-te la ce-ai creat:
Mic și roz și pufoșel
Cum să te superi pe el?!

Pentru mami

Licurici e un sclipici
Care fâlfâie pe-aici
Și nu vrea deloc să-mi dea
Puțin din scânteia sa
Ca să i-o duc mămicii mele
Să aiba-n păr sclipiri de stele!

Dacă ești veșnic nemulțumită asigură-te că ai gene bune!

Da, o vreme buna am fost asa! Apoi mi-am dat seama ca nemultumirea si asteptarile mereu mari cauzeaza mult stres; si nu mai e nici o surpriza ca stresul ne imbolnaveste. Dupa ce am aterizat de cateva ori la urgenta cu palpitatii si stare de lesin mi-am propus sa devin mai scad pretentiile :)). Asa ca acum sunt genul „merge si asa” – nu-i frumos, da-i sanatos!
Cum adica eram vesnic nemultumita? Imi vine acum in cap o cearta care am avut-o mai demult cu sotul meu din cauza detergentului de vase. Omul, bine intentionat de altfel, facuse cumparaturile si a facut „prostia” sa cumpere detergent pentru vase cu miros de ceai verde. Nu suportam mirosul asta fiidca in sarcina ma intersectasem cu el si imi provocase greata, asa ca am ramas cu pata pusa pe saracul GreenTea! Am facut taraboi mare…si pentru ce?! Ma mir ca sotul nu a intentat divort :), avea motive intemeiate, doar ca nu si-a pus mintea cu mine, din fericire!
La fel am fost si cu prima fetita – totul trebuia sa fie perfect – sa pape fix la 3 ore, sa ii pun bepanthen dupa fiecare pipi, baita in fiecare seara, sa ii spal hainele doar separat, sa sterilizez pompa si biberoanele in fiecare zi, sa fie temperatura si umiditatea ideala (imi vine sa rad ca foloseam cand dezumidifiatorul, cand umidificatorul), sa ii fac mancare doar cu alimente bio (eu chiar fierbeam zilnic carne de gaina de tara pentru cea mica), etc. Cat stres si cata oboseala mi-a creat fuga asta dupa perfectiune! Si cat timp pretios si frumos am pierdut cu toate tampeniile astea, cand puteam pur si simplu sa ma bucur de mititica!
Apoi am construit, in jur de 2 ani… si acolo la fel totul trebuia sa iasa perfect! Ori asta e imposibil cand construiesti! Totul a fost facut ca in planul arhitectului, materialele trebuiau sa fie musai cele mai bune, totul sa se potriveasca…alti ani pierduti, pentru ce? Pentru niste pereti? Pentru niste proiectii idioate?! Doi ani in care as fi putut sa vizitez mai multe locuri frumoase, sa stau mai mult cu familia, sa pierd timpul prin parc sau prin mall…
Sunt altfel azi, sunt zen, vesela, senina pentru ca nu imi mai pasa decat de copilaria puilor, de casnicia mea frumoasa si de sanatatea mea! ATAT!
Cand va mai macina ganduri pana vi se face rau, ganditi-va daca „problemele” datatoare de palpitatii si nervi merita sa va aduca in starea asta! De cele mai multe ori nu! Cunosc, din pacate, prea multi oameni care fie nu mai sunt printre noi, fie au probleme cu inima…Si tu cunosti, sunt sigura, asa ca atunci cand te mai „agiti” degeaba gandeste-te la ei, gandeste-te ca ai putea sa fii in locul lor!
Stresul e un viciu, dar nici un viciu nu e fara de leac! Leacul meu a fost familia!

O duminica fara stres! 🙂
MamiFlorentina