Categorie: 2copii

Sa va povestesc cate ceva despre dintisorii copilasilor fiindca noi am avut „experiente” de tot genul pe acest subiect.
Copilul numarul 1, la 6 luni avea deja 2 iepurasi jos si doi iepuroi sus. Au erupt usor, fara febra, fara scaune moi… poate doar ceva mofturei in plus in cateva zile. Apoi usor, usor gurita s-a umpult de dintisori mici, albi, adorabili. Am inceput sa ii periem folosind pasta speciala pentru bebelusi, noi ne-am inteles de minune cu President(acum tot pe aceasta o folosim). Toate bune si frumoase pana la 1 an si 6 luni cand a cazut si a dat cu gurita de un scaunel de copii. A fost groaznic, cel mai groaznic eveniment din viata noastra de parinti – mult sange, lacrimi multe si panica mare. In 2 minute eram cu ea la UPU. Aici ne-a vazut un medic de la maxilo-faciala care a diagnosticat-o cu un dintisor de lapte, de sus, infundat in gingie. Ne-a prescris nurofen si o solutie locala ca sa prevenim infectarea gingiei. Ne-a mai zis ca cel mai probabil dintisorul va erupe din nou si totul va fi cum a fost. Nu a fost asa!
Copilul nu a mai avut dureri dupa prima doza de nurofen, apoi dupa cateva zile in care i-am aplicat solutia farmaceutica pe gingia ranita, rana s-a inchis, a ramas un gol in locul dintisorului care era partial vizibil din gingie.
Am consultat mai multi stomatologi care ne-au sfatuit sa asteptam sa vedem ce se va intampla cu dintisorul, posibilitatile fiind sa erupa inca o data, sau sa necesite extractie cand copilul va fi suficient de mare cat sa i se poata face o radiografie dentara. Cand avea 4 ani am cerut si sfatul lui ortodont care ne-a sugerat sa ii facem un CT la gurita si sa vedem ce se intampla cu mugurii dintisorilor definitivi. In urma CT-ului ni s-a recomandat extragerea chirurgicala a dintisorului blocat in gingie pentru ca dintii definitivi de sus erau stanjeniti de pozitia acestuia. Asa ca i-am facut o programare la Iasi la cabinatul D-lui Dr. Victor Vlad Costan si impreuna cu un anestezist pediatric i-au scos dintisorul captiv. Totul a durat 10 minute cu tot cu anestezie si a decurs perfect. Puiul a adormit in brate la mami si s-a trezit tot in brate la mami. A primit o reteta cu un antibiotic, un antiinflamator si o inghetata ca si recomdare imediata. Locul s-a vindecat repede si frumos.
Pentru ca dintisorii i-au iesit relativ devreme, la 4 ani jumatate a inceput sa i se clatine primul dintisor, unul de jos. Cum l-am scos? Usor! Am asteptat sa se miste cat mai tare, am pregatit pansament steril si o ata, am legat si am tras in sus. Dintisorul a iesit imediat iar sangerarea s-a rezumat la o picatura de sange pe pansamentul steril. Bineinteles ca am pus dintisorul deoparte pentru Zana Maseluta si am sarbatorit cu o inghetata. Micuta a fost foarte incantata de faptul ca o sa aiba un dinte „nou” si mai ales ca Zana Maseluta ii va lasa in locul dintisorului de lapte un ban, asa ca nu s-a speriat, nu a durut-o si nici nu a plans.
Dintisorul nou si-a facut aparitia cam in 2 saptamani moment in care am constatat ca si vecinul de jos se misca. Am asteptat pana mititelul se „balanganea” foarte tare si am repetat procedura de la primul. Al doilea dintisor nou a aparut mai repede in 2-3 zile, asa ca acum avem 2 dintisori cu zimtisori.
Saptamana trecuta, adica dupa un an distana, fata de cei de jos, fetita si-a scos un dintisor de sus. Da, si l-a scos singura. Ne a spus o vecina ca fetitei ei i-a cazut dintisorul care se misca in timp ce papa un mar. Atat de interesant i s-a parut ei treaba asta ca nu ne-a mai lasat sa i-l scoatem cu ata si s-a pus pe mancat multe mere. Nu, nu i-a cazut mancand mere, in schimb abia-abia se mai tinea, asa ca intr-o seara s-a pus ea tacticos pe canapea si l-a plimbat fata-spate, stanga-dreapta pana si l-a scos. Ce mandrie pe capul ei! M-a pus la 9 seara sa sun tot familionul si toti prietenii ca sa le povesteasca ea cum a procedat cu dintisorul si cat e de curajoasa! 🙂
In concluzie dintisorii de lapte se scot foarte usor!
Sa nu credeti ca daca am intampinat tot felul de probleme legate de dintisori cu prima fetita am fost scutiti de probleme cu cea de a doua, nu, nu am fost scutiti! Tot pe la 1 an si 6 luni, intr-o seara eram toti sus si ne pregateam sa iesim in oras cand o vad pe mezina dezechilibrandu-se in dreptul noptierei, apoi vad pe noptiera ceva alb rostogolindu-se ca o margica. Cea mica s-a ridicat fara sa planga, dar cand m-am apropiat de noptiera am constatat ca margica era de fapt un dintisor, tot din fata-sus. Am luat dintisorul si copilul si in 5 minute eram in primul cabinet de stomatologie. Noi speram ca daca intervenim cat mai de repede il putem reatasa. Medicul ne-a refuzat, ne-a spus ca el nu a mai reatasat dintisori si nu stie daca si cum se face. Am sunat alt medic si acesta ne-a explicat foarte frumos, cu multa logica de ce dintisorii de lapte nu se reataseaza. Da, dintii copiilor se pot reatasa, dar cei de lapte nu! Si nu fiindca nu s-ar „prinde” inapoi, ba da, s-ar suda inapoi imediat, dar in momentul cand ei vor trebui sa cada ca sa faca loc dintisorilor definitivi acestia nu vor mai cadea in mod natural ci va fi nevoie de extractie ca sa ii putem scoate. Extactia va necesita anestezie sau va fi dureroasa. In plus dintisorii nu se vor clatina ca si semn ca trebuie scosi asa ca cel mai probabil dintii definitivi vor creste pe langa, iar asta inseamna probleme orale ulterioare. Asa ca, mamici, daca ati auzit sau ati citit pe undeva ca ii poti pune inapoi dintisorul de lapte cazut, inseamna ca mamica respectiva si-a creat singura viitoare probleme. E frustrant sa vezi copilasul stirb, dar pana la urma-urmei e doar o chestie estetica, copilul se va adapta sa pape cu ceilalti dinti fara probleme. Dintisorii de lapte cad usor, radacina lor e mica si moale, e ca un jeleu, nu e dura precum cea de la dintii definitivi, aceasta practic se dizolva cand dintisorul incepe sa se miste tocmai ca sa iasa usor si fara durere.
Cam asta e povestea noastra cu dintisorii! Avem noi o karma a dintisorilor lipsa! In schimb nu avem carii, avem dintisorii albi si sanatosi si gingiile roz si frumoase! M-am framantat mult si degeaba din cauza asta, am ajuns pana la urma la concluzia ca in nici un caz acestea nu sunt probleme de sanatate asa ca nu ar trebui sa ma consum din cauza lor… si asa va statuiesc si pe voi, mamici de știrbișori, sa faceti… sănătoși sa fie!

Cu zambetul pe buze,
MamiFlorentina

Și eu am visat! Acum 5 ani, la nici 6 luni după ce renovasem un apartament de 90mp ne-am gândit ca e prea mic, prea banal, prea la bloc pentru doi tineri și un bebeluș…offf dacă as fi știut ca de fapt era perfect pentru noi!!! Ce-am făcut? Ne-am hotărât ca vrem la casa și ne-am apucat de cautat teren…. mult teren, măcar 1500mp, ca sa ne ajungă pentru tot ce visam noi. Si ce visam? Iarba multa, pomi multi, legume, flori, chiar și câteva găini bio pentru oua bio! Am zâmbetul pe buze acum fiindcă îmi dau seama ce naivi am fost… ne-am gândit doar la partea frumoasa și nimic în viata nu are doar o parte frumoasa!
Pentru ca voiam o suprafața mare ne-a luat ceva vreme sa găsim un teren, cam 6 luni. Am crezut ca ne-am cumpărat colțișorul nostru de Rai, 1600 mp, cu vedere la munte, în zona de case a orașului! Eram atât de încântați!
Am mers la arhitect și căsuța micuță la care ne gândisem noi s-a transformat într-una mare cu garaj dublu cu terasa, beci si multe camere! Am început sa construim și a fost greu, firmele serioase de construcție sunt imposibil de găsit, asa ca am schimbat câteva…dar după 1an și jumătate eram mutați acolo si distracția avea sa înceapă! Intre timp familia noastră s-a mărit… aveam acum un pui de 3 si unul de 1 an, vârstele perfecte pentru locuit la casa cu etaj. E distracție maxima cand una vrea sus și una vrea jos, când ele dorm sus și tu ești jos, când scările devin distracția lor preferata. Apoi sunt la varsta când mânuțele lor mici si cleioase vor atinge pereții prosperat văruit, jucăriile aruncate se vor opri in ușile noi si extrem de scumpe, plantele mici si sensibile vor simți ce înseamnă tălpițele lor jucăușe… ați înțeles unde bat! 🙂
Atât eu cat si soțul meu ne-am născut si am crescut la bloc asa ca nu prea aveam idee ce înseamnă sa stai la curte. Înseamnă in primul rand multtttaaaaaaaa treaba, multe cheltuieli si un soi de responsabilitate anume… fiind construita de la zero de noi a devenit parte din viata noastră, a devenit cumva mai mult decât o casa! Am asigurat-o, i-am montat alarma(si sa vedeți ce draguț este când ești in concediu la mare si iți suna alarma!), ne-am sacrificat timpul si banii pentru ea.
In al doilea rand am ajuns dependenți de mașină, grădinița copiilor era in centru asa ca măcar 2 drumuri pe zi făceam ca sa le ducem si sa le aducem…dar de obicei nu erau doar doua, mai mergeam pentru cumpărături, facturi, prieteni, consultatii, etc.
Am spus ca e multa treaba la casa, mai multa ca la apartament. Casa fiind mai mare decât un apartament curățenia durează mai mult! Ai de aspirat etaj si parter, de șters scări si de curățat multe geamuri. Terasa si garajul au si ele nevoie de curățenie, trotuarele si ele.
Curtea cu multa iarba…Doamne cat timp ne-a furat din viata iarba! Începând din martie si pana târziu in octombrie e nevoie de multa apa si de mult timp petrecut la împins mașina de tuns iarba! Noi am ales sa udam curtea cu aspersoare, dar fără automatizare(ne-ar fi costat mult) asa ca nu puteam sa plecam prea mult de acasă vara fiindcă ni s-ar fi uscat iarba! O iarba frumoasa mai are nevoie de fertilizări si de erbicidări care costa sau papa timp.
Pomii si plantele din curte au si ele nevoie de multa atenție, fertilizări, tunderi, tot felul de tratamente.
Știu ca pentru necunoscători, sau pentru cei care stau la casa dar primesc ajutor de la părinti, pare ca vorbesc aberații, dar noi pur si simplu nu ne-am adaptat! Amândoi lucram, asa ca job plus copii, plus treburile în și pe lângă casa au ajuns sa fie copleșitoare.
Acum o luna am vândut-o, din fericire ne-am recuperat toți banii pe care i-am cheltuit cu ea! Ne-am mutat din nou la apartament, in centru… si acum aici mi se pare Raiul pe pământ.
Cred ca statul la bloc e în ADN ul nostru, si ADN-ul mai greu de păcalit! Noi nu ne-am adaptat, nu vedem asta ca pe un eșec si ca pe o experienta de viata! Am încercat, dar nu a fost sa fie, nu s-a creat chimia aceea dătătoare de fericire intre noi si statul la casa! Poate dacă am fi ales sa ne cumpăram o casa mai mica, pe un teren mai mic, mai in centru sau daca am fi avut ajutor, lucrurile ar fi stat altfel!
Va scriu despre experienta mea fiindcă vad ca e un trend mutatul la casa! Tot mai multa lumea visează la asta, dar oare isi închipuie cu adevărat ce presupune schimbarea aceasta? Își asuma toată lumea cheltuieli mai mari, la toate utilitățile? Își asuma toți visătorii aceștia timpul pe care statul la casa il consuma? Dependenta de mașină? Copii voștri chiar își doresc asta? Credeți voi ca ei vor fi mai fericiți la casa? Ai mei ieșeau mai puțin afara la curte decât ies la bloc,tot mai mult le place in parc cu alți copii. Si ei au fost încântați de relocarea la apartament.
Noi am fi vrut sa ne spună cineva cat de mult difera stilul de viata când stai la casa fata de cel de la apartament… nu știu dacă i-am fi ascultat, dar poate ne-ar fi dat de gândit! Privind în urma cred ca ideal ar fi fost sa inchiriem o casa si sa vedem dacă într-adevăr e pentru noi.Visezi sa te muti la casa?

Nu vreau sa sperii pe nimeni, poate pur si simplu noi nu ne-am adaptat, asta nu înseamnă ca voi, cei care visați sa va mutați la casa nu o sa va adaptați, dar sfatul meu e sa va gândiți la asta cu mult pragmatism, fiți realiști, învârtiți-vă visul pe toate părțile, încercați sa va imaginați o săptămână din viata voastră la casa, cu bune si cu rele.

Spor la visat!

MamiFlor