E duminică seara și eu visez
Că mă îmbrac frumos și mă machiez,
Că avem rezervare într-un loc nou
Unde-o să-mi fac un cocktail cadou,
Voi râde mult și voi dansa…
-Mami, revino-ți, nu mai visa!
E ora cinei și e zi de băiță,
De citit de 5 ori aceeași poveste ‘nainte de năniță!
Fericirea lui mami
De ceva vreme fericirea mea
Umblă mereu după mine și are-n mână o acadea!
Da, bucuria mea toată
E chiar acum murdară pe mâini de ciocolată!
Da, fericirea mea e dulce
Și nu vrea fără țiți să se culce
… și cum să-i zic „nu” la fericire?
Mă-ntind lângă ea și adormim în bula noastră de iubire!
Mami?!
Am o bănuială că minunea mea
Are montat un cip-ceva,
Un soi de alarmă care
Îi sună în cap când mă îndepărtez mai tare:
Așa că începe căutarea
Și nu mică mi-a fost mirarea
Să între încet, încet, pâș-pâș
În cabină când făceam eu duș!
Doamne ce m-am speriat!
Ba chiar am alunecat!
Piciul cum m-a văzut jos
S-a și mufat la țiți bucuros!
Nici Google nu știe
Azi m-am pus pe căutat
Scheme de pus copilul abia adormit în pat
Fiindcă simt că mâinile mele mult nu mai duc
Și nici mintea mea dacă încă o noapte nu mă culc!
Am scris în Google „cum să-l pun pe bebe în pat”
Și știți peste ce rezultate am dat?
Cică problema mea nu are rezolvare
Și că singura soluție e să dorm în picioare!
Scuze!
Uneori regret că le-am învățat pe fete că e foarte important să ne cerem scuze. Ba chiar le-am zis-o și pe aia cu „o greșeală recunoscută e pe jumătate iertată” … dacă mai pui și un „scuze” – gata, e iertată de tot! Și acum îmi pare rău fiindcă asta mică a mea se scuza non-stop:
Da, non-stop, chiar și noaptea: „scuze, mami, pot să ma duc să beau apă?” Cum să nu poți? Bea mami câtă apă vrei că asta încă nu s-a scumpit! Deși nu înțeleg de ce ai ocolit casa toată când bucataria e fix lângă camera ta și dormitorul părinților hăt în celalat capăt de apartament!
Sau
„Scuze mami, dar ciorba asta are gust a ceapă!”… Are, cum să nu aibă, că am pus și două cepe la fiert!
Sau
„Scuze mami, dar am șters aici la temă până s-a rupt foaia, mă ajuți?”… Eu te-aș ajuta, dar nu știu cum că încă nu s-au inventat grefele pentru caietele de mate!
Sau
„Scuze mami, dar mi-am uitat mănușile la școală!” Te scuză mama, chiar dacă e a 50 pereche de mănuși uitată!
Și o scuz mereu fiindcă începe cu scuze și nu mă pot supăra pe cineva care își cere scuze!
PS – am zis să încerc și eu puterea scuzelor… pe soț:
-Scuze, iubi, poți să-mi transferi 100 de lei?!
-Dar ieri ți-am transferat!
– Scuze, dar i-am terminat!
– Scuze, dar azi nu se mai poate! 🙂
Ochii lui mama
Prima privire cu care te-ai întâlnit
A fost a ființei care te-a zămislit.
Erau 2 ochi uzi cu lacrimi de fericire
Fiindcă te-a așteptat cu nerăbdare și iubire!
Atunci, copile, în ochii ei te-ai oglindit
Și ai văzut cât ești de frumos și de iubit!
Și multe poate în viața ta se vor schimba,
Dar nu și felul cum în ochii mamei mereu te vei vedea:
Cel mai iubit, mai bun, cel mai frumos,
Cel mai minunat și mai prețios!
Brațele mamei
Prima atingere,
Prima mângâiere,
Acolo în brațele ei ai prins putere
Să respiri, să trăiești,
Să crești mare, să iubești,
Să simți cât de minunat, copile ești!
Din dragoste
În februarie, luna iubirii, ai mei părinți
Sărbătoresc că nu au fost tocmai niște sfinți
Și drept dovadă acum caută baloane
Și lumanare pentru tort si pentru colegi bomboane!
Sf. Valentin chiar vine!
Vine, vine,
Il simți cum vine?
Și anul ăsta un „La multi ani iubito” nu mai ține!
Vreau un cadou mare și pompos
Ca să-mi treacă supărarea că ai îmbrăcat copilul pe dos
În singura zi când eu n-am putut
Fiindcă prea tare capul m-a durut!
Puiuc de februarie
Cei născuți în luna dragostei sunt iubăreți,
Sunt inimoși, veseli și isteți!
Iubesc cu patos încă de când sunt mici
Pe mami, pe tati și pe bunici!
Iubesc pupicii și îmbrățișările,
Iubesc să stea în brațe, adoră dezmierdările!
Ei chiar și când dorm iubesc
Fiindcă dorm lângă mami și prin somn zâmbesc!