Când îmi zici mămica mea
De fluturi se umple burtica mea!
Când îmi zici că ma iubești
Inimioara mi-o topești!
Când îmi zici că sunt frumoasă
Ies așa veselă din casă!
Când îmi zici copile că ești fericit
Sunt și eu fericită, puișor iubit!
O visez pe mami
Mami în fiecare noapte
Îmi trebuie ale tale șoapte
Fiindcă dorm mai liniștit
Când mă simt așa iubit!
În schimb fără ca tu să știi,
Sub razele lunii aurii,
Eu pe tine te visez
Și în vis te-mbrățișez!
Lumea mea ești tu
Soarele răsare și lumea începe
Să umble, să facă fiecare ce se pricepe.
Unii tastează, alții citesc,
Fac operații, repară, gătesc,
Conduc mașini, vapoare, avioane,
Numără bani, culeg banane…
Și-n toată nebunia asta eu
Eu stau cu tine, puiul meu!
Lasă-i să fugă după de toate
Eu am ales să-ți fiu ție aproape.
Și îți mai spun înc-o dată, deși știi prea bine,
Lumea toată ești tu pentru mine!
Nopți bebelușești
Eu casc de-atâta somn și tu zâmbești
Că tare-s vesele nopțile bebelușești:
Mami îți cântă, te plimbă prin casă,
Sau iată cască făcând fața aia haioasă,
Te duce și la tati să te plimbe și el,
Te mai pun în pătuț, dar numai puțintel,
Fiindcă imediat ce simți salteaua pe spate
Se pornește „alarma” și nimeni să doarmă nu mai poate!
Când mami nu mă vede
Al meu pui când mare o să fie
Sigur va lucra la loterie:
Fiindcă un-pic dacă din cameră lipsesc
Când mă întorc simt că amețesc!
Nimic nu mai e la locul lui,
Pe jos un ac nu mai ai loc să pui,
Fix ca-n urna cu bile de la 6 din 49
Sunt învârtite toate într-o forma nouă
Că te întrebi dacă să faci curat
Sau să iei în considerare un eventual mutat?!
Puișor de august
E luna mea preferată din an:
Luna din care pe tine te am!
Ești soarele nostru și inimi topești,
Cu zâmbetul tău ochii mi-i umezești!
Ești rodul meu copt, dulce și bun,
Ești floarea cea mai frumoasă, tuturor o spun,
Ești lumină caldă și cer senin,
Ești codru verde de păsărele plin!
E luna în care sunt cea mai fericită
Luna din care mă simt cea mai iubită,
Cea mai norocoasă și mai binecuvântată,
Luna din care te am minune-minunată!
Despre carti si casnicii
Cartea asta m-a pus oleaca (aka „putin” pentru cei care nu locuiesc in Nordul tarii) pe ganduri:
Incepe cu el care ii spune ei ca vrea sa divorteze fiindca e indragostit de altcineva si continua cu ea incercand sa isi revina din socul divortului! Oamenii au aproape 50 de ani, 3 copii si o casnicie de peste 25 de ani. In teorie cica exista mai multi oameni cu 6 degete la o mana sau un picior decat oameni fericiti cu adevarat in casnicie. Asa ca nu exista decat 2 posibilitati – divortezi sau traiesti in nefericire! Stati, stati!!! Nu dati cu pietre – asta zice cartea, nu eu!
Eu, eu sunt o romantica incurabila care spera ca pana la sfarsitul cartii el sa-si paraseasca noua iubita de 30 de ani, pe motiv ca… e plictisitoare(sa zicem!) si sa se intoarca la fosta sotie, sa ii ceara iertare si sa ii spuna ca si-a dat seama ca nu poate trai fara ea, fara IUBIREA ei!!! Eh, asa da, nu?!!
Chiar nu pot si nu vreau sa cred ca oamenii sunt atat de superficiali incat sa se detaseze de dragoste, sa renunte la iubire pentru niste picioare mai lungi sau mai ferme, pentru un par nevopsit sau sani mai rotunzi! It’s just me, sau chiar nu e suficient sa ai pe ce pune mana ca sa fii fericit?
Nu am terminat cartea, fetele nu-mi lasa deloc extra-timp pentru lectura, dar mi-am propus sa o termin in seara asta fiindca e chiar faina si funny si a costat 10 lei pe librex.ro! Imi place mult cum o ajuta prietena ei sa isi revina din depresia in care a lasat-o divortul, cu shopping si o provocare simpatica – sa isi sarute un coleg de serviciu – asta ar trebui sa o vindece complet de nefericire – yeah right!!!
Or fi, nu zic ca nu sunt oameni nefericiti in casniciile lor, dar asta fiindca cumva au ales gresit – poate nu s-au iubit cu adevarat niciodata, poate nu s-au respectat, poate nu au respectat ce inseamna familia, poate nu se pretuiesc, poate nu se potrivesc – pur si simplu au fost in casnicia nepotrivita de la inceput si da, acolo merge un divort si un viata merge mai departe fiindca fiecare merita sa fie fericit! Dar de aici, pana la a generaliza nefericirea, e exagerat! De a aici pana la a crede ca nu o sa prinzi 50-ul alaturi de sotul tau care o sa imbatraneasca frumos, spre deosebire de tine, si o sa te paraseasca pentru o alta femeie mai tanara, e deja mult prea mult! Da, stiu, e doar o carte, doar o poveste, dar eu am simtit ca e un subiect despre care merita sa se vorbeasca – dragostea nu trece, nu se usuca, nu dispare, nu se topeste, nu se uita, nu se pierde – atata timp cat e udata precum o floare si pretuita precum o avere!
Iubiti-va cu sinceritate si iubirea va dura o eternitate!
PS – revin cu finalul povestii!
Finalul m-a facut sa bocesc – nu, nu s-a intors la ea… cum sa se intoarca daca amanta era gravida?!
Cartea chiar merita un loc in biblioteca voastra – e scrisa excelent!
Florentina
Despre soți perfecți
Frunza verde, flori de tei
Am un soț cât alții trei:
Primu-n casă se trezește
Și cafeaua pregătește,
Până ora 8 se face
La copil brioșe coace!
Nici nu știu să calc ce-nseamănă,
„Las’ să calc eu, tu ești mamă!”
Oi fi mamă, dar cu-așa tatic
Nici nu simt că am pui mic:
El îl schimbă, el îl spală,
Tot el mi-l aduce în poală,
Să-i dau lapte și apoi
Îl ia în brațe înapoi!
Floare verde de trifoi
Doar glumesc, v-ați prins și voi…
Soți din aceștia n-au cum să fie
… cel puțin nu într-a noastră galaxie!
Pitici pe creier… de mamă
Am un pitic… De fapt am doi
Dar numai unul îl vedeți și voi!
Al’laltul îmi țopăie pe cerebel
Și îl bârfește pe ăsta mititel:
„Vezi că se-neacă, vezi c-o să cadă!
Prinde-l iute c-ajunge-n stradă!
Uite-i murdar, uite că-i ud,
Dar dacă mă strigă și nu-l aud?!”
E greu, e tare greu cu ăștia mici
E și mai greu când ai și pitici!
Un’ te grăbești să crești?
Copile ești
Ca din povești
Fiindcă mult prea iute crești!
Mai stai nițel,
Mai stai oleacă mititel
Așa roz și grăsunel!
Mai stai puțin la sânul meu,
Mai dormi puțin în patul meu,
Mai fii puțin bebicul meu!