Frumoși împreună

Nu-s lăudăroasă eu de obicei,
Dar nu pot să nu mă laud cu ai mei:
Fiecare frumos până lună,
Și cei mai frumoși împreună!

Ești iubire și dorință

Din iubire și-o dorință
A răsădit în mine o bobiță
Care lună de lună a crescut
Și-apoi la noi în pat a apărut
Șugubăț să ne zâmbească
Și viața să ne-o întregească!

Tu te simți împlinită?

Sa tot fie mai bine de 1 an, poate 2, de cand ceva s-a schimbat in viata mea. Ceva s-a schimbat in mine… si s-a schimbat in bine! O liniste combinata cu o boare de fericire imi face inima sa rada mereu. Efectiv ma trezesc fericita si adorm fericita. Si rad mai mult, si dorm mai bine, si sunt mai rabdatoare, si imi place tot ce fac, chiar si sa sterg un nasuc mucos, sa aleg cubulete de morcovi din ciorba, sa ma duc in noapte cand un pitic ma cheama fiindca ii e sete sau frica de gandacul din vis, chiar si cand explic problema la mate pentru a 4 a oara…nimic nu-mi strica starea asta de bine!
Acum nu zic ca nu e bine ca mi-e bine, dar o vreme m-am tot intrebat cum si de ce, si daca imi trece?!
M-am gandit, m-am tot gandit, pana am gasit raspunsul – sunt bine fiindca sunt ÎMPLINITĂ!
Da, am ajuns in „stadiul” acela din viata cand implinirea nu mai e doar un cuvant, ci o stare! Cu totii stim definitia cuvantului „implinire” si ne consideram impliniti asa de la sine, doar fiindca pare un termen care sa ni se potriveasca, dar… nu e chiar asa! Pe mine m-a implinit familia – copiii si sotul – sau mai bine spus – viata de familie. Am ajuns intr-un punct cand totul se leaga in viata noastra – copiii sunt sanatosi si fericiti cu noi si cu colectivul de la scoala, comunicam bine si ii vad mai independenti, fiindca au mai crescut reusim sa calatorim lucru care ne place mult, relatia noastra de cuplu s-a inchegat frumos – inca radem si ne tinem de mana, inca rontaim seminte seara la film, inca e partenerul meu preferat dimineata la cafea, inca e cel mai apelat numar din agenda; faptul ca reusesc din nou sa lucrez imi aduce satisfactie, iar faptul ca pot jongla cu sarcinile de la job si indatoririle de mamica ma fac sa imi inchei ziua zambind multumita!
Nu cred ca este un secret al implinirii, nu cred ca exista o varsta anume la care ea se instaleaza, nu cred ca tine de situatia financiara sau de realizarile profesionale, cred că e un DECLIC – unul care se declanșează daca ești unde îți dorești să fii, cu cine îți dorești să fiiimplinirea e FAMILIA!
Fii fericita mami cu copilasii tai, cu sotul tau, acolo in casuta ta si vei fi recompensata cu implinire, un sentiment care merita toate noptile nedormite, sanii angorjati, pampersii puturosi, toate grijile, toti mofturii, toata celulita si toate firele albe! Promit!

Florentina – cea implinita!

O lume mică și roz

Lumea îmi pare mai mică
De când am o bebelică
Măsoară cam 16 metri pătrați
Și are pereții în roz pictați!

Nu are hartă lumea asta a mea
Dar știu fiecare milimetru din ea
Fiindcă mă plimb în colo și-n coace
Ca să-mi doarmă puiul în pace!

Și cât ea doarme, eu mă gândesc
Cât de tare o iubesc
Și cât de frumoasă e lumea mea
Cu pereți roz și draperii de catifea!

Ascult

Stau în pat și-n liniștea nopții ascult
Cum dormi și mi se pare că te foiesti prea mult,
Oare ți-e frig sau visezi ceva urât
Și mă dau jos din pat numaidecât!

Ajung lângă tine și văd ca zâmbești
Și sper că dormind la mine te gândești,
Fiindcă eu nu dorm gândindu-mă la tine
Și culmea că nu sunt frântă, chiar mi-e bine!

Mă apropii să te miros un pic,
Mirosul tău dulce de lăptic
Și mă întorc în pat la mine
Nu ca să dorm, ci să mă mai gândesc la tine!

Ultima zi din an

E ultima zi din an
Mulțumesc azi pentru tot ce am:
Pentru copiii sănătoși
(deși acum-acum sunt cam mucoși),
Pentru soțul meu înțelegator
(care poartă tricouri călcate aleator),
Pentru prietenii mei veseli mereu
(care nici anul ăsta nu m-au lăsat la greu)
Și pentru toate zilele în care am zâmbit,
Am simțit, am fost vie, am iubit!

Anul pe care nu-l voi uita niciodată

E anul în care
Ai învățat să stai în picioare.
Și ai gustat din toate
Și nu te-ai mai trezit în noapte.
Anul în care ți-au ieșit primii dințișori
Și-n care-ai învățat din pat să te cobori.
E anul pe care n-am să-l uit niciodată
În care mi-ai zis „mama” prima dată!

Anul vechi!

Încă e dimineață de an vechi
Și tu-mi dormi pe umăr și-mi sufli în urechi
Aer cald de bebeluș roz și pufos,
Care toată noaptea mi-a zâmbit frumos
Atâta timp cât ne-am plimbat prin casă
Și cât i-am dat numai țițica de el aleasă,
Și orice încercare de așezat în pat
Cu plâns din acela de groază s-a lăsat.
Așa că ne plimbăm încă pe-aici
Și așteptăm s-apară tati cu părul lui de-arici
Să te mai plimbe și el puțin
Cât să-mi fac o cafea ca să nu leșin!
Mi-e somn și mă dor toate, dar știu
Că e ultimul an în care pernă o să-ți fiu
Și-apoi o să-mi lipsească să-mi sufli în urechi,
O să-mi lipsească nopțile cu tine din anul ăsta vechi!

Mai vreau gângureli!

Se lasă seară peste An
Și în lumina dimineții
Încerc să pun la cale-un plan
Ca să pun o ușoară frână vieții.
Că prea grăbită mi se pare,
Parcă n-apuc nectarul tot să-l iau,
Prea repede te faci copile mare
Și eu gângureli mai vreau!

Sarmale

Fir-ar mama lor de sarmale
Cum se depun ele fix în spate ceva mai jos de șale!
N-ar putea să se depună și ele în față, ceva mai sus
Să mă întrebe lumea „implanturi ți-ai pus?”!