Cum să nu fiu fericită
Dacă mami mă alintă
Și stau numai în brățică
Ca să pap când vreau țițică.
Și când mami nu mai poate
Mă duce-n brațe la tati
Care mă alintă „spiriduș”,
Mă pupă și m-aruncă-n sus!
În mintea bebelușilor
Oamenii mari ar face bine
Să fie voioși ca mine,
Să bea laptic acolo-n pat
Gândindu-se la ce-au visat,
Să se târâie pe jos
Căutând ceva frumos
Și să-l roadă când găsește
Poate alt dinte le crește!
Să pape mărul fără coajă
Și să doarmă de amiază.
Iară seara să primească
Și o băiță regească
Apoi s-adormă cu mâna pe țițic,
Ehe, tare e bine să fii mic!
Suflarea lui Decembrie
Simt în ceafă suflarea lui Decembrie
Și asta zău mă sperie!
Îmi vorbesc copiii de tot felul de jucării
Care fac și dreg și… creează datorii!
Duminica în familie
E duminică și când mă trezesc
Mami și tati se uită la mine și zâmbesc.
Îmi zic Neața-bună și îmi dau pupici
Și-mi mângâie părul ciufulit ca un arici!
Eu dau din piciorușe semn că-s fericit
Și întind mânuțele, mai vreau la iubit!
Mă iau pe rând în brațe și mă pupă apăsat
Ce duminică frumoasă, fix cum am visat
La ce se gândește mami
Îți zici – gata, l-am lăsat,
Până la 12 am scăpat
De griji și stres și gălăgie
Dragă școală ce bine-mi faci tu mie!
Dar nici după 1 minuțel
Te gândești din nou la el:
Sper să nu facă sport afară
Că nu și-a luat caciula iară!
Dar oare i-am pus sticla de apă,
Și i-am explicat cu-alineat să-nceapă?
Și oare mai are șervețele?
Dacă la test îi dă probleme foarte grele?
Și pentru prânz ce să îi pregătesc
Și seara la poveste oare ce-i citesc?
Oare și-o fi legat șireturile bine?
Când o avea istorie, azi sau mâine?
… da, poate n-or fi ei acasă
Dar mintea-n pace tot nu ți-o lasă!
O căsuță cu copii
I-am dus la școală și când m-am întors
Toate erau întoarse pe dos!
Și nu doar atât:
S-au apucat toate pe rând
Să-mi reproșeze și să mă certe
Că i-am lăsat să scrie pe perete
Și să pape pe canapea
Și să pună pe măsuță o acadea.
Chiar și oglinda e supărată
„Știi de când n-am mai fost curată?”
Iar perdele țipă în cor
Că au tras de ele și le-au întins pân’ la covor!
Stați nițel, aveți răbdare
Am s-ajung la fiecare!
Vă voi șterge, vă voi curăța,
Dar mai întâi să beau o cană de cafea!
Așa e o căsuță cu copii
Multă dezodine, dar și mai multe bucurii!
Unde fugi, copile?
…că eu nu m-am săturat
Obrăjorii de pupat,
Părul fin de mângâiat
Și în brațe de purtat!
Și încă nu m-am săturat
Nani-nani de cântat,
Buba mare de suflat,
Gurița ta de alăptat.
Nici de jucat și alergat,
De gâdilit și alintat
Sau în cădită de-mbăiat
Încă nu m-am săturat!
Unde fugi? Un’te grăbești
Mare-mare ca să crești?
Mai rămâi oleacă mic
Să mai am bebeluș un pic!
Al meu…
Al meu știe deja de toate
Chiar și la șireturi poate
Să se lege
Și dezlege
Și mai știe
Deja să scrie.
Și mănâncă chiar și ciorbă
Și nu mă-ntrerupe din vorbă.
Și nici nu stă pe telefon
Și toată noaptea doarme beton!
Mămici, copiii nu vi-i comparați
Nu vă necăjiți, nu vă întristați
Că nu știu ce încă nu face,
Care-i graba?! Hei și ce?!
Tu iubește-l, doar atât!
De toate va învăța curând!
Mânuțe mici
Când sunt supărată și tristă și îngândurată
Mă simți, mă vezi și vii îndată,
Mă mângâi cu mânuțele tale mici
Și cu ele mă vindeci, mă repari, mă ridici!
De ce mami e nervoasă
… de la nesomn sau de la oboseală,
De la menstruație, sau de la plictiseală,
De la strâns prea multe jucării
Sau ascultat doar muzică de copii,
De la lipsa de cofeină sau de vin
În compania amicilor, măcar puțin,
De la dor de o baie adevărată
Sau de o vacanță neprogramată,
De la atâtea pireuri și atâta alăptat,
De la plâns, mofturi, țipat,
De la muci și febră și roșu în gât
Și mai am câteva, dar ajunge și-atât!