Parenting cu rimă
Mami si noi doua
Mă ascund după tricoul cu pete,
Ma sprijin ușor de perete
Și mă gândesc de două ori
Dacă să te țin în brațe până-n zori
Fiindcă acum dormi așa liniștit
Și parcă tot pământu’ a adormit,
Numai eu in tricoul cu pete,
Aplecată de spate lângă perete
N-am curaj să mă culc fiindcă știu
Că-i târziu, atât de tarziu
Și începe îndată o nouă zi
Și abia peste 1 zi poate voi dormi!
care se punea mereu pe locul 3, apoi pe locul 4. Mama aceea care a mai purtat o vreme colantii de gravida asa doar fiindca nu conta cu ce imbraca ea in timp ce bebelusa avea in piciorusele de 10 cm papucei ugg de cateva milioane bune. Am fost mama aceea care facea dus pe apucate o data pe saptamana in timp ce bebelusa avea ritual zilnic de baita si masaj. Am fost mama aceea care avea la cina iaurt cu paine prajita in timp de bebelina manca pireut cu cartofi dulci si carne de iepure. Am fost mama aceea care si-a inlocuit poseta chic cu un rucsac pentru bebelusi. Am fost mama aceea care a dormit pe canapea langa patutul ei. Apoi am repetat asta si cu al doilea copil pana cand mi-am dat seama ca… aproape am disparut! Nu mai eram eu, nu eram fericita, doar obosita, nu eram vesela, doar stresata, nu eram sociabila, doar morocanoasa! Si asta m-a speriat teribil si nu fiindca m-ar fi palit egoismul si egocentrismul asa deodata, ci fiindca mi-am dat seama ca ele ma vad asa, ma imita, inteleg ca asa trebuie sa fii odata ce devii mamica…da, ele m-au facut sa APAR din nou, sa fiu fericita din nou, sa-mi apreciez valoarea, sa-mi stiu rostul si importanta, sa traiesc frumos si pentru mine, nu doar pentru ele… si, ce sa vezi?! – si ele sunt bine!
De cand mi-am schimbat perspectiva despre cum trebuie sa le fiu parinte si am inteles ca sacrificiul acesta e doar absurd nu si necesar, totul s-a schimbat in bine – copiii sunt mai independenti, mai linistiti, mai fericiti, relatia de cuplu e minunanta, iar eu – eu plutesc, nu traiesc!
Acum sunt mama asta:
… si sunt cea care da stacheta la zambete in casa, sunt cea care primeste imbratisari si cuvinte frumoase, sunt mintea limpede care descalceste orice, sunt cea care gateste de placere si face ordine din mai putina dezordine, sunt cea care intarzie pe hol ca sa isi puna ruj si parfum si rar nu sunt pe tocuri, sunt eu din nou!
Am invatat sa-mi organizez timpul si viata astfel incat tuturor sa ne fie bine – fiecare are sarcinile lui in casa, ne petrecem timpul liber facand ce ne place tuturor si am mai nasocit o regula de la care nu ma abat – odata ce fetele au invatat sa faca ceva si se descurca, eu nu mai intervin – spre exemplu se spala singure pe cap, isi taie unghiile singure, isi sterg papucii, isi pregatesc ghiozdanul, isi fac salata sau sandvisurile, isi strang patul dimineata si si-l fac seara, isi aleg legumele din ciorba daca nu vor sa le pape, isi cojesc singure oul sau isi piaptana singure parul, etc. sunt lucruri pe care e bine sa le faca, stiu sa le faca si, efectiv, nu are rost sa le fac eu in locul lor, datoria mea este sa ii invat, nu sa fac eu in locul lor!
Copiii invata 99% din ceea ce vad, nu din ceea ce li se spune si eu vreau sa vada ca e usor sa fii mama, ca e frumos sa fii parinte, ca exista viata si dupa copii!
Zen,
Florentina
Fusta lui mama nu-i
Doar o haină pe care ți-o pui
Pe-afară să nu îți fie frig
Când ieși să-i cumperi un covrig.
Fusta lui mama fugărește
Umbra ce te urmărește
Și te ajută să nu cazi
Când te plimbi pe aleea cu brazi.
Fusta lui mama te protejează
De străinii care te stresează
Și te întreabă câți ani ai
De-așa lipit de fusta mamei stai!
Cu toate grijile care te copleșesc
Adesea uiți cât ești de norocoasă,
Că ai cui spune te iubesc,
Și că familia ți-e sănătoasă!
Nu mai uita, ci bucură-te de ei,
De gălăgia și de șotiile lor,
Nu vor rămâne prea mult mititei
De ei mici și pufoși o să îți fie dor!
De ce nu dormi copile oare?
Poate că ceva te doare,
Deși râzi și gângurești
De parcă îmi spui povești.
Îmi cauți sânul și privirea
Și-mi bei toată fericirea,
Dar nu-i problemă, știi de ce
Fiindcă odat’ cu zorile
Tu ai s-adormi și eu te voi privi
Și fericirea îmi va reveni!
Lumea toată e mirată
Cum de nu-s nicicând stresată.
Sunt zen fiindcă de n-aș fi
Copilașii m-ar simți
Și apoi să vezi ce nebunie
Cu 2 copii agitați are să fie!
Mama e-n casă punctul de plecare
Dacă ea-i zen, Zenu’ casă-i mare,
Și dacă depinde de mine
Apoi cum să nu vreau să ne fie bine?!
Am lângă mine un mofturos
Care m-a rugat frumos
Să îi dau la mic-dejun
O pâniță cu majun
Și-o caniță cu laptic
Ca să nu mai fie mic.
-De ce vrei să crești așa de-odată?
-Ca să ajung la dulapul cu ciocolată!
Mai am timp de joacă,
Am timp și de citit,
Timp de colorat o vacă
Și burtici de gâdilit!
Am timp acum
Cât puișoru-i mic
Și-oi face casa de album,
Când va mai crește-un pic!
Am timp să stau cu el
Azi cât e mititel,
Iar de gătit si trebăluit
Când s-o lungi puiul iubit!
Lunea nu fac sex.
Și asta nu înseamnă că nu-l mai iubesc,
Că sunt bolnavă, sau postesc,
Doar că lunea abia reușesc
Să nu adorm la cină,
Mâncând lângă o micuță balerină
Care a avut astăzi balet,
Și lângă pictorița mea la șevalet
Care a avut astăzi pictură,
Și școală, și teme și oră de lectură!
PS – și fiindcă vreau să aibă fetele o educație bună
Alerg între pictură și balet de… 2 ori pe săptamână!
Cu două silabe rostite vioi
Azi dimineață când erai între noi,
Mi-ai schimbat întreaga viață
Iubita mea, micuță mogaldeață,
Mi-ai zia ma-ma pentru prima oară
Ma-ma, ai zis scumpă inimioară!
Și inima atunci mi s-a umplut
De un ceva până atunci neștiut,
De ceva nemaiîntâlnit,
Ceva ce până astăzi n-am trăit
De fericire pură,
Și dragoste fără măsură!