Categorie: Doi copii

Încă o duminică intră tiptil în sacul vieții,
E seară, dar eu încă simt aroma dimineții:
Miros de cafea și de copil cald și vanilat
Urcat la mine-n brațe abia dat jos din pat,
Ca să-și lipească părul moale, ușor cârlionțat
De pieptu-mi ce dintotdeauna pe el l-a așteptat,
De inima pe care mi-a văzut-o 9 luni la rând
Și care îi răspunde în ritm vesel bătând!

Afară frunzele își schimbă culoarea,
Și vântul le-mprăștie pe alei paloarea.
În casă, pe covor tu te joci frumos
Ridicând din cuburi colorate un colos.
Dar ochii mei nu văd nici frunzele,
Nici colosul, îți văd doar piciorușele
Și cât ți-au rămas pantalonii de mici
Deși astă-primavară îi îndoiam aici!
Cad frunzele și bebelușii cresc
Și umplu de drag inimi care-i iubesc!

Îl văd pe tati cum se bărbierește,
Face duș, se parfumează, clar se pregătește
Pentru o seară in doi mai… specială,
Dar el nu știe că am deja o învoială:
Le-am promis copiilor o seară de film
La care ne uităm cu toții până adormim!

Ți-e tare greu cu puiul mic,
Ai multe treburi și nu poți face nimic,
Doar îl veghezi, îl ții în brațe, îi dai să pape,
Și îl adormi cu capul pe umăr, mângâindu-l pe spate,
Îl plimbi pe-afară și te joci cu el,
Nu-l scapi din ochi fiindcă-i mititel,
Și când clipești mai strâns de 2 ori
Nu se mai vede soarele printre nori,
S-a inserat și tu n-ai aspirat,
Nici n-ai spălat, nici n-ai călcat…
Dar, într-o zi ai să le poți face pe toate,
Dar cine-o să-ți mai zică „iami” la bucate?!
Într-o zi nu o să te mai întrerupă de la cafea,
Și nimeni nu-ți va mai dezordona ordinea ta.
Și vei avea timp de calcat și de aspirat,
Și de cumpărături și de tricotat,
Dar fără ei pe lângă tine
Timpul asta mult nu o să-ți facă bine.
Așa că fă cât poți mamico, dar fă cu bucurie,
Și bucură-te mult cu el de copilărie!

În fiecare dimineață
Mă trezește mami cu-un pupic pe față
Și mergem în bucatarie
Ca să-i facem lui tati o bucurie:
Mami îi face cafea,
Eu stau cuminte în brațe la ea,
Apoi vine tati și mă ia un pic
Mă aruncă-n sus și-mi dă un pupic,
Apoi mă ia mami din nou
Și-i dă cafeaua și-un pup cadou!

Se spune că după ce devine mamă
O femeie nu mai doarme niciodată de tot.
Ceva în gând, sau în inima ei mai cu seamă
Rămâne aprins mereu precum un spot.
O luminiță stă cuminte cu urechile ciulite
Și ascultă dacă puiul doarme bine,
Iar de nu, mamei îi transmite
Mici ghionturi de grijă pline!
Chiar și când copilașii cresc
Becușorul luminează
Și cu al lui mod nefiresc
Somnul mamei îl scurtează:
Or fi bine, or fi acasă,
Or fi învățat pe mâine,
Or avea curat în casă
Și-or fi cumpărat azi pâine?!

Mamele nu dorm de tot, așa cum ziceam la început,
Un gând către ai ei copiii rămâne acolo aprins și mut!

Tati se simte ignorat,
Singurel și alungat.
Fiindcă mami l-a fugărit
Pe canapea când eu am venit!
Și nu-i corect fiindcă l-aș vrea
Pe tati aici in stânga mea.
Pe dreapta să pap țițilici,
Pe stânga să primesc pupici!

Oamenii mari nu înțeleg
Că dacă m-ar pune să aleg
Intre cele mai faine jucarii
Și „puțin timp exclusiv pentru copii”
Eu aș alege fără ezitare să stau cu ei,
Pur și simplu să stau cu părinții mei!

E sâmbătă, ce bine!
Azi tati stă și el cu mine.
Strig ura și iupi și yei,
Când suntem acasă toți trei!

O mămică tinerică
Ține-n brațe o bebelică.
O privește și-i vorbește
Și bebica îi zâmbește.

Atât, doar atât au nevoie
Să le râdă inima în voie,
Nimic altceva, atât și gata,
Poate doar să fie și cu tata!