Categorie: Doi copii

Fii mămico rabdatoare,
Joacă-te cât e ziua de mare
Și citește-i cu glas tare,
Acuși pleacă fără tine la plimbare!

Ține-l mami în brațică,
Dă-i cât îți cere țițică,
Nu te enerva că nu vrea supică.
Cât crezi că va mai fi o minune mică?!

Cumpără-i mami jucării
Și du-l afară la copii,
Nu-l certa când mai face prostii,
Acuși îți vor lipsi micile ghidușii.

Ține-l langă tine in pătuț,
Adulmecă-i părul de puiuț,
Mângâie-i creștetul micuț,
Acuși îți va lipsi bebele tău grăsuț!

Hai să-ți spun de ce nu mai zâmbești
Chiar dacă simți din toată ființa că fericită ești:
Nu mai râzi fiindcă ești nedormită,
Nemâncată cum trebuie, obosită.
Fiindcă ți-e greu și să faci un duș
Fără să te gândești că se trezește-acuș,
Că nu poți merge nici la pipi fără el
Fiindcă plânge, e-un bebe mititel.
Fiindcă deși vezi scamele de pe covor
Nu ai timp de aspirator.
Fiindcă vasele din chiuvetă te bântuie
Și par să-ți spuie „la noi când mai ajungi duduie?!”.
Fiindca le vezi pe Facebook la cafele
Și nu poți fi acolo printre ele.
Fiindca soțul ar vrea să nu adormi devreme
Și să faceți mai des „scheme”.
Fiindcă pur și simplu parcă te-ai trezit în altă viață,
Una care începe mult prea dimineață!
Astea și încă 1000 de motive în plus
Te fac să pari că ai uitat de râs!

Dar în viața asta nouă și grea în care te-ai trezit
Simți că iubești mai mult decât vreodată ai iubit,
Îți simți inima bătând cu adevărat
Și ții la sân tot ce vreodată ai visat!

Prea multe îmbrățișări și prea mulți pupici,
Strică doar dacă vrei să pupi un arici!
În rest nu fac rău, doar mult, mult bine,
Așa că adu-l chiar acum lângă tine
Și pupă-l mult si apăsat,
Acum cât încă mai stă la pupat!

Copiii dorm de amiază.
E răcoare și e liniște în casă.
Ti-ai luat o carte să citești
Dar stai aievea și te gândești
La ce mai ai azi de făcut:
Să întinzi rufele, mașina e gata demult,
Să-i calci cămășile lui tata,
Să-i coși fustița cu înghețata,
Sa le scoți câte un iaurt din frigider,
Să stergi praful de pe calorifer
Sa scoți un pește la decongelat,
Și mașinuța verde de sub pat,
Să speli faianță din baia mare
Și geamul de la balcon ca e murdar prea tare.
Să schimbi cearșafurile din dormitor
Să dai cu peria și biocarpet pe covor
Să toci niste verdeață și s-o congelezi
Să-ți stergi unghiile și să te epilezi
… Sau să stai în pat cu ei și să citești
Poate chiar și-olecuță s-ațipești
Și apoi când s-or trezi piticii
Să faci treabă împreună cu ei precum voinicii!

Mami știe din hartie
Să îmi facă o bărcuță,
Și mai știe cam o mie
De cântece c-o albinuță.
Mama știe ce să pună
În ceiuc ca să nu frigă
Și să-mi zică noapte-bună,
Și să mă țină pe burtică.
Mami mai știe că nu-mi place
Să mă ude pe nasuc
Seara când baie îmi face
Înainte să mă culc!

-Dar tati, tati ce știe?
Zâmbind îmi zice mititca:
-Știe să îmi spună mie
Unde-i și când vine mămica!

O casă cu copii
E-o casă binecuvântată!
Așa plina de jucării,
Mereu dezordonată,
Are din metru-n metru câte o suzetă,
Papucei împrăștiați pe hol,
Mereu multe vase în chiuvetă,
Și coșul de rufe niciodată gol.
Cu amprente de degețele
Pe geamuri, uși și pereți
Cu clei de la acadele
Pe canapea și pe tabureți.
Cu balconul plin de biciclete,
Role, mingi, palete.
Și raftul cu alimente
Plin de gustari dulci si sărate.
E altfel a noastră căsuță
De când pe tine te avem.
E un haos în fiecare cămăruță,
Dar noi doar pe tine te vedem!

Culc copiii, mă duc în dormitor
Și îl găsesc pe tati cu hainele pe covor.
-Omule ai înnebunit?
Copiii încă nu au adormit!
-Nu am înnebunit deloc, păpușă,
Ai uitat că avem încuietoari la ușă?
Ai stat cu ei toată ziulica
Vreau și să stau oleacă cu mămica!
-Nici nu vin în pat, aici stau pe covor,
Până nu aud sforăit din camera lor!

Aș putea să-mi cumpăr
Pantofi 3 perechi deodată,
Poșete și rochii fără număr,
Brățări care să-mi umple mâna toată…
Și tot nu aș fi la fel de fericită
Ca atunci când îți cumpăr o jucărie.
Și îți văd fățuca de râs încrețită
Și multe țopăieli și chițăieli de bucurie!

Îți pieptăn părul cu melancolie
E tot și tot mai lung, mai viguros,
Și îmi aduc aminte micuță bucurie
De vremea când aveai numai un moț haios!

Îți pun jacheta și mi dau seama
Că nu-ți mai vine, ți-este mică,
Când ai crescut scumpa lui mama?!
Când te-am adus pe lume erai cât o pâinică!

Ma uit la tine cum citești
Și aproape că mă panichezi,
Spune-i lui mama unde te grăbești?!
Te rog cu crescutul ăsta iute să-ncetezi!

Ești o mândrețe de copil,
Și te iubesc de nu mai pot,
Dar câteodată, plângând, pe ascuns, tiptil,
Hăinuțele tale de bebe din dulap le scot!

Lasă-i mami să se joace
Prin copaci și prin băltoace,
Copilaria nu se mai întoarce!

Lasă-i să alerge, să fugă de tine,
Să se ascundă cum știu mai bine,
Copilaria înapoi nu vine!

Lasă-i să guste, să se mânjească,
Să cadă, să se zdrelească,
Copilaria o să le lipsească!

Lasă-i fără fes chiar dacă-i rece,
Să ia și câte-un patru, nu doar zece,
Copilaria ca gândul trece!

Lasă-i să nu-și spele mâinile,
Să nu-și strângă hainele,
Copilaria zboară ca clipele!

Lasă-i să împrăștie jucării,
Să ceară-ntruna la copii,
Cândva îți va fi dor de aceste nebunii!