Știu că suflați ușurați
C-ați scăpat de Valentin,
Dar nu uitați, iubiți bărbați,
Până la 8Martie mai e puțin!
E timpul numai-bun să economisiți,
Sau dacă nu prea mai aveți ce,
La bancă să solicitați
Un credit de 8Martie!
Fruntea lui mama
-Mami, de ce fruntea ta
E ca o foaie de dictando fără scris pe ea?
-Ooo, dar e plină de înscrisuri fruntea mea,
Dar numai eu privindu-mă-n oglindă le pot descifra!
-Ce scrie? Zi-mi, citește-mi-le și mie,
Îmi zice puiul curios să știe!
-Uite pe primul rând scrie despre ziua-n care te-ai născut
Și despre câte griji atunci eu mi-am făcut!
Apoi mai scrie despre prima dată
Când ai răcit și eu eram stresată!
Urmează rândul cu prima ta zi de grădiniță
Și frământările mele că n-ai să ceri la oliță.
Mai jos văd însemnări despre vărsat de vânt,
Despre enterocolită și despre roșu-n gât,
Despre tortul care a întârziat de ziua ta
Și despre măseluța care te durea!
Atât? Întreabă micul curios.
Atât puiule, îi zic zâmbind duios!
Atât îi spun lui, dar pe rândurile frunții mele
Notez zi de zi griji mai mari sau mai mititele!
Întrebare-incuitoare
Mami, de ce când îți aduce tati ciocolată
O mănânci mereu pe toată?
Oare fiindcă îl iubești
Și nu vrei să-l dezamăgești?
Te spun lui mama mea!
Puiule, dacă te necăjește cineva
Să-i spui răspicat așa: „Fugi că te spun lui mama mea!”
Și el va ști că nu e de glumit
Cu o mămică ce-n viteză a venit!
Mami va avea grijă să-ți fie mereu bine
Și va ține toți oamenii răi departe de tine,
O singură privire și roată-mprejur vor face
Și niciodată-niciodată nu se vor întoarce!
Prea liniște
E luni și e liniște în casă,
Credeam că liniștea va fi frumoasă,
Dar mai-mai că-mi vine
Să-mi iau cafeaua și să vin la tine!
Mami, nu te mai gândi la mine!
Eu mă joc și râd și-s bine!
Bea-ți cafeaua-n liniște și dacă vrei
Fac extra-gălăgie când vii să mă iei!
Suflet prea plin de drag
În sufletul unei mame atât de multe-ncap
Încât ca să nu dea pe-afară, i-ar trebui capac!
Revarsă de acolo dragul de ochișorii lui
De tălpile mici, pufoase și părul galben ca de pui.
Nu mai încape atâta drag de nasul lui micuț,
De burta-i pufosică și fundulețul roz, grăsuț,
De gustul obrăjorilor mirosind a lapte
Și a genelor lungi care-o trezesc în noapte,
De dragul buzelor roșii precum frăguța-n miez de vară,
S-a dus capacul jos, dragostea dă pe-afară!
Începe școala!
Începe școala, bine-mi pare!
Azi voi bea o cafea mare!
Una caldă, stând la masă,
Nu fugind cu ea prin casă
Că se ceartă, că mă strigă,
Că pisica tema-i strică,
Că tot caută și nu găsește,
Că îi e dor, că mă iubește,
Că o doare, că-i e frig,
Că n-are mac mult pe covrig!
Azi, la cafea, nu mai aud nimic
Doar cum sorb din ea câte un pic!
Nu mami, nu te irosești!
Știu că adesea ți se pare că te risipești,
Prajind cartofi și citind pe covor povești,
Călcând hăinuțe mici și colorate
Sau pieptanand plete fine și buclate.
Curățând mere de coajă sau suflând în ceai,
Spălând mânuțe sau încălțând un papucel cu scai,
Alegând ceapă din ciorbă sau strângând jucării,
Vorbind cu toată lumea doar despre copii
Și la sfârșit de luna, în ziua de salar’
Plata ta e-un zâmbet și-un pupic în dar!
Și totuși trebuie să știi, și te rog să mă crezi,
Nu te irosești mămico, anii nu ți-i pierzi!
Și chiar dacă toată munca ta de zi cu zi
Nu apare la nici o rubrică în CV,
Să știi că timpul tău nu-i unul irosit,
E timp în care crești un pui FERICIT!
O să mă mai iubești?
-O să mă mai iubești dacă am pătat
Tricoul abia-abia luat?
-Puiule, te voi iubi
Oricâte haine-ai murdări!
-O să mă mai iubești dacă am stricat
Tractorașul abia-abia luat?
-Puiule, te voi iubi, sigur că da,
Oricâte lucruri ai strica!
-O să mă mai iubești dacă nu pap ciorbiță,
Deloc, deloc, nici măcar o guriță?
-Puiule, te voi iubi la fel
Chiar dacă nu mănânci defel!
-O să mă mai iubești dacă nu dormi la noapte
Fiindcă îmi pare mie c-aud șoapte?
-Puiule, te voi iubi
Chiar dacă deloc-deloc nu aș mai dormi!
-Adică m-ai iubi orice aș face?
Mi-ai ierta orice șotie stângace?
-Te iubesc și te voi iubi la infinit,
Indiferent de ce trăsnăi ai mai născocit!
Alo, doamna doctor? Copilul meu a mâncat un ghiocel!
Ieri am vazut primii ghiocei de anul acesta si asta mi-a amintit de un episod tare haios din categoria „la primul copil”:
Acum 8 ani, tot cam pe vremea asta, imi aduce sotul un buchet cu ghiocei. Natalie avea cam 3 luni… si cand am vazut ghioceii aceia asa frumosi, ce-mi trece prin cap – ia sa-i fac o poza dodoloatei cu ghioceii ca sa le-o trimit parintilor si bunicilor! Zis si trecut la treaba: iau copchilu’ ii schimb pampersul(de parca s-ar fi vazut daca are sau nu ceva in el, da’ na, primul copil – totul trebuie sa fie perfect!), o imbrac frumos, ii prind si o moata cu cei 3 cm de par care ii avea, o pun in patut, aduc ghioceii, iau un ghiocel si i-l dau in manuta mica si pufoasa si imi dau seama ca ar da bine si ursuletul de plus in cadru asa ca ma intorc dupa Martinica si… cand ma intorc la protagonista sedintei foto vad ca ghiocelul nu mai avea ghiocel – a ramas in coada goala!
M-am albit la fata, m-au trecut sudori reci si palpitatii puternice! Prin buzicile mici si rosii ca o visina i se zarea o bucata de ghiocel! Bag mana repede si scot vestitorul primaverii din gura copilului! Apoi imi strig sotul si cu voce gafaita de spaima ii spun intamplarea:
-Suna pediatrul zice el!
-Da! Sun!
… si sun:
-Alo, doamna doctor?
-Da, doamna Apreutesei, ce s-a intamplat?
-Fetita a mancat un ghiocel!
-Cum sa manance? Ca are 3 luni?
-I l-am dat in mana si l-a bagat in gura si acum e ud de saliva!
-Deci l-a mancat sau doar l-a bagat in gura?
-L-a bagat in gura si eu l-am scos!
-L-ati scos pe tot?
-Nu stiu! Pare intreg! E toxic?
-Nu stiu, nu cred, nu am mai avut nici un caz de acest gen! Dar sigur nu l-a mancat, e prea mica sa poata inghiti…ghiocei! Incercati sa vedeti daca mai are in gurita bucati de ghiocei!
-Nu mai are, ma asigura sotul care a cercetat-o bine! si floricica e intacta, nu lipseste nici o parte!
-In acest caz linistiti-va! Eu o sa ma interesez si daca este toxic!
-Multumesc!
-La revedere! Mai bine nu ii mai dati flori in manuta!
Am aflat apoi ca florile de ghiocei nu sunt toxice, in schimb bulbul lor da… zic ca poate intereseaza pe cineva! 🙂
Inca imi plac ghioceii, inca ii primim cu drag in casa in fiecare primavara si mereu ne amintim de episodul cu gustatul ghiocelului, acum stiu si fetele povestea si tare se mai amuza cand ne-o amintim.
Asa e la primul copil, cu peripetii multe!
Florentina