Parenting cu rimă
Mami si noi doua
E aproape 7 dimineața și prin perdea
O rază de soare albă luminează fața ta!
Te mai privesc 1 minut și te trezești.
Mă privești, gângurești și-mi zâmbești!
Aș putea să mai dorm în fiecare dimineață,
Dar primul tău zâmbet din zi, mogâldeață,
E seva vieții pentru mine, e bust de energie,
E hrană pentru suflet, e pace și pură bucurie!
Aparatul de pupici
Când îi prinde pe cei mici
Îi țoșcăie de nu se văd,
Pe bolfici face prăpăd!
Cu toții avem în casă
Ustensila nemiloasă
Care pupă de cu zor
Obrajii copiilor!
Cum cine-i, nu ți-ai dat seama?
Pupo-aparatu-i mama!
Azi am trecut pe lângă școala lor
Și mi s-a făcut un dor!
De diminețile grăbite
Și de FB-urile iscălite.
De pupicii dați în fața porții de la școală
Și de-a copiilor veselă îmbulzeală.
De teme corectate cu stiloul
De vești precum „azi am învățat ce e ecoul”.
De pachețelul ce ascundea un bilețel,
De tot ce-mi povestea spre casă micul școlarel!
Nu mă judecați vă rog frumos
Dacă mă vedeți în parc stând jos,
Glisând în sus și-n jos ecranul
În loc să păzesc toboganul.
Nu mă judecați nici dacă la cină
Nu i-am dat supă de găină,
Ci niște pizza comandată
Tăiată radid și-n farfurie așezată!
Nu mă judecați dacă azi nu-i fac băiță,
Dacă n-am chef să pun apă în cădiță
Și s-o aduc la temperatura ideală
Și-apoi să fac poze cu ea la bălăceală.
Nu mă judecați dacă azi sunt obosită,
Dacă sunt nervoasă sau par nedormită,
Sunt mamă și toate mamele au voie
Să ia câte o pauză când au nevoie!
Ce duminică frumoasă
Va fi azi la noi în casă!
Voi încălzi lăptic pentru puiul mic
Și-mi voi turna și în cafea un pic,
Vom ronțăi praine prăjită cu unt
Și-apoi vom rosti acel cuvânt
Care ne place tare tuturor:
Joacă! Joacă multă pe covor!
Spre seară vom citi povești
Și-ți voi șopti cât de dulce ești,
Apoi cu pupici buni dați între noi
Ne vom schimba în pijamale moi
Și vom adormi cu inima bucuroasă:
Ooo, ce duminică frumoasă!
Nu-i loc în inima mea un bob de mac s-arunci!
E plină puiul meu iubit de tălpițele tale mici,
Plină de ochii veseli care mă urmăresc mereu
Și de degețelele care se joacă-n părul meu.
Mi-e plină inima de părul tău fin, ușor buclat
Și de gâtuțul tău grăsuț, pufos și parfumat,
Plină de ale tale bulănașe atât de moi și dulci
Și de gurița ta micuță atunci când sân mănânci.
E plină de năsucul tău micuț cât o zmeurică,
De ale tale urechiușe roz și de a ta burtică.
Plină de obrăjorii tăi cu miros dulce de lăptic,
E plină de tine odoraș și de al tău iubit tătic!
Cândva cu o cafea caldă în mână
Ai să înghiți în sec plângând
Căci liniștea care în jur răsună
Îți intră-adânc în inimă și-n gând!
Ți-e dor de gălăgia glasurilor mici,
De mofturii lor mieroși de dimineață,
De cafeaua băută-n grabă printre pici,
De acel haos perfect din a ta viață!
Nu plânge mami că-ți bei cafeaua rece,
Ci bucură-te cât mai mult de ea,
Căci vremea iute, mult prea iute trece!
Și într-o zi vei fi doar tu și-a ta cafea!
Mi-ai umplut bucătăria cu firmituri
Și obrajii cu pupici molcuți și puri!
Mi-ai umplut toată casa cu jucării
Și inima cu cele mai dragi bucurii!
Mi-ai umplut poșeta cu suzetele tale
Și cu îmbrățișări calde brațele goale!
Mi-ai umplut nopțile cu dese treziri
Și mintea cu cele mai iubite amintiri!
Mi-ai umplut holul cu papucei mici
Și viața toată cu ai iubirii sclipici!
De câte ori i-ai spus să te aștepte
Când te-a strigat să-i dai de sus o jucărie?
Candoarea lui îl face să accepte
Amânarea și lipsă ta din a lui copilărie.
Lasă-l pe vin acuși, lasă tot,
Lasă pastele să fiarbă prea mult,
Lasă aspiratorul, lasă-l pe „nu pot!”,
Lasă toate treburile tale de adult…
Și da-i jucăria cerută și un pupic,
Așează-te jos, trage-ți sufletul
Și joacă-te cu el măcar un pic,
Joacă-te acum, copilăria zboară ca gândul!
Ce-ar fi să ai o zi senină?
Ce-ar fi să se audă în surdină
Cântecul acela care-ți place mult
Și pe care nu l-ai ascultat demult?!
Ce-ar fi ca azi lângă cafea
Să pui și ciocolata care îți placea
Să râzi in hohote când mănânci din ea
Și să nu-ți pese de te-aude cineva?!
Ce-ar fi ca într-o zi banală precum azi
Să sari în sus și-n bălți să cazi,
Să privești apoi spre ghete
Și petele să-ți pară-așa cochete?!
Ce-ar fi să învii din traiul tău banal
Și să faci azi ceva fenomenal?
Orice care te-ar face în râs isteric să pufnești,
Orice ți-ar confirma că încă mai trăiești!