Parenting cu rimă
Rime vesele
Mai e puțin și începe vacanța mea,
Unii îi zic școală, eu nu-i spun așa!
E vacanță curată, puțin fragmentată,
Zilnic până la 12 voi fi relaxată!
Am timp și de mare… o mare cafea,
Băuta în liniște cu prietena mea!
(tot în vacanță e și ea!:)
Văcuța Joiana bea o cafea
Cu oaia Behehe, amica sa:
-Vai draga mea, cum e posibil,
Să nu mergeți la mare, zău e oribil!
-Du-mă la mare, te rog, mi-ai promis!
-Am fost astă vară, nu mergem din nou!
-Vai, și tu ce i-ai zis?
-I-am zis „ești un bou!”.
-Ce zici, îți place de mine?
-Cred că se putea mai bine!
-Vai de mine, cum așa?
Spune-mi sincer, nu trișa!
-Faci în fiecare zi supică,
Dar foarte rar prăjiturică!
Nu îl primești pe Moș Crăciun
Decât în ziua de Ajun.
Mi-ai cumpărat doar 1 ponei
Când mie mi-au plăcut toți 3!
Nici nu mai zic că dimineața
Nu mă lași să ling dulceața!
Pentru tine nu contează
Dacă nu vreau să dorm de-amiază!
Acum, na, spune și tu
Am motive, da sau nu?!
Ura! Septembrie, e prima zi de școală!
Mă-ndrept spre poarta școlii cu sfială,
Cu flori, emoții și ghiozdanul îndesat
Cu povestiri din vara care s-a-ncheiat.
Am pus în ghiozdan amintiri frumoase,
Despre scoici, nisip și valuri spumoase,
Despre scris cu cretă și făcut baloane,
Înălțat pe deal un zmeu, făcut avioane.
Genunchii mi-s că noi, abia s-au vindecat,
Căci au tot fost zdreliti de la alergat
De la țopăit, de la cocoțat, de la bicicletă
Și de la șotron, role sau trotinetă.
Pe toate le-am ascuns la mine în ghiozdan
Să-mi poarte noroc la școală-n noul an,
Să le mai răsfoiesc când mi se face dor
Până la vacanța mare din anul viitor.
Ghiozdanul și caietele sunt pregătite,
Pantofii șterși, creioanele-ascuțite.
Iar, aici, pe umeraș, rochița preferată:
Frumoasă, moale și vesel colorată!
Abia aștept s-o vadă Doamna mea
Să-mi spună „vai ce bine-ți stă cu ea!”.
Gata, putem pleca la mare!
Mi-am instalat pe telefon
O aplicație care e super tare
Fiindcă mă face să arăt beton.
Acum în poze, în sfârșit,
Vezi marea în toată splendoarea,
Iar siluetă mea în răsărit
Îți va sădi în minte întrebarea:
Dar oare cum a reușit
S-arate, Doamne, așa bine?
E evident că a slăbit!
Arată mai bine ca mine!
Aricel e necăjit.
Copiii l-au fugărit.
-De ce nu va jucați cu el?
Întreabă tata cățel.
-Ieri am făcut avioane
Și astăzi am umflat baloane,
Am avut în total șapte
Și Aricel le-a spart pe toate!
-Eu am vrut numai să mă joc,
Dar cum le atingeam-poc, poc!
Iertați-mă va rog frumos,
Nu-i vina mea că sunt țepos!
-Nu-i vina ta, noi te iertăm,
Zic un șotron să desenăm!
Fir-ar mama ei de viață,
Când n-ai lapte dimineață!
Și 2 copii cu burtici goale
Vor lapte cu cereale!
Atât de urât pot să facă
Încât îmi vine să-mi iau vacă!
Să o ținem pe balcon
Cu mușcate și popcorn!
-Mami până unde mă iubești?
-Până la stelele cerești!
-Vai ce departe, ce obositor,
Până la gelaterie pare mai ușor!
În plus printre arome și cornete,
Vorbele pot deveni fapte concrete:
Mă iubești de-o cupă sau de două?
Iubeste-ma cu cioco și o aromă nouă!
-Mami, știi de există, oare
Ceva mare, mare, mare?
Mare pân’ la Dumnezeu!
-Există, da, copilul meu:
Iubirea ce ți-o port eu ție
Trece de orice galaxie,
Trece de nori, trece de soare,
E iubirea cea mai mare!