Ostropel din plastelină

-Mami joacă-te cu mine
Pe covorul cu buline!
-Vin puiule, stai doar nițel
Să pun sare in ostropel!
-Din cuburi vom face o casă,
Una roșie, frumoasă.
În ea va locui Matei,
Părinții Lego și Grivei.
Te rog apoi să îmi aduci
O cutie veche de papuci,
Din ea vom face o grădină
Și legume din plastelină:
Ceapă, roșii, morcovel…
-Vai am uitat de ostropel!
-Mami nu fi necăjită,
Fac eu papa-ntr-o clipită!

Pune roz!

Viața e roz dacă tu o vezi așa,
Ai grijă, deci, cum te uiți la viața ta!

Dacă te plângi mereu cât ți-e de greu,
Aduni doar ceață gri în jurul tău!

Dar dacă râzi chiar și când ești obosită
Faci dintr-o zi banală, una deosebită!

Dacă râzi chiar și când te doare
Acoperi cu roz oricare-altă culoare!

Ia un penson și colorează-ți viața
Doar tu poți alunga din juru-ți toată ceața!

Fericire

Cu o chitară și un fluieraș,
Ne-am făcut prieteni cu un fluturaș.
Noi îi cântăm și el dansează,
Zboară-n zig-zag și pe noi se-așează!

-Hei Fluturici, mă gâdili prea tare!
-Te gâdil căci râsul tău îl bucură pe Soare!
Cu muzică voastră și soare pe cer
Sunt mai fericit decât aș fi putut să sper!

Cel „mai potrivit” moment

Amestec cafeaua din cană,
E spumoasă și miroase perfect!
Te-aud cum vii în goană:
Am caca, îmi spui direct!

Probez pantofi la Chanel,
Mă rotesc și-i admir bucuroasă
Când aud un glas mititel:
Am caca, îmi zici, deloc rușinoasă!

Cât am așteptat să iau cină aici!
Paste și fructe de mare.
Mami?!Mami?! Te-aud cum mă strigi
Am caca, îmi zici în gura mare!

Vreau afară

-Mami, mami, vreau afară!
-Eu vreau o cafea amară!
E oră 7, sunt în pijamale,
Nu ies afară, am somnul în cale!

-Gata, am mâncat, mergem afară?!
-Dormim de prânz și ieșim diseară.
Eu nu vreau la nani, vreau la tobogan!
Hai cu mine-n pat să facem un plan!

-E târziu copii, mergem la culcare!
-Acum mami? Când distracția-i mai mare!
-E aproape 10, ieșim mâine iară!
-Mami te rugăm, noi mai vrem afară!

Sacrificii de mămică

Mănânc ca să-i arăt că-i delicios,
Mănânc ce scapă ea pe jos,
Mănânc c-a vrut și nu îi place,
Mănânc ca să mă lase-n pace!

Crește copilul, cresc și eu!
Doar că eu cresc în stilul meu.
Copilul e din ce în ce mai lung,
Pe mine blugii nu mă mai ajung!

Ai mei 2 șefi

Acuși se face-o lună
De când m-am angajat.
Lucrez că o nebună,
Fără CAEN sau sindicat!

De plată-s mulțumită:
Pupici și-mbratisari,
Dar sunt cam obosită
Și ei „ioc” alte angajări!

Șefii mei, 2 la număr,
Stau doar pe capul meu,
Dar nu muncim umăr-la-umăr,
Treabă o fac doar eu!

Pătrunjel obrăznicel

În castronul lui Gigel
Plutește-un fir de pătrunjel.
Băiețelul speriat
Strigă că s-a săturat.
-Dar n-ai luat nici o guriță!
Ce nu-ți place la supiță?
Ți-am pus numai tăiței,
Fără morcov sau ardei.
-Văd aici un firicel,
Sigur e de pătrunjel!
-Nu știu cine-o fi de vină,
O fi prins sita rugină,
Ori firul de pătrunjel
S-a lipit de-un tăițel!
Totuși e așa de mic,
Înghite-l repede, eu zic!
-Nu-l mănânc, e o legumă!
-Ha-ha-ha, asta-i o glumă!
Nu seamănă cu nimic,
-Ba da, cu un pătrunjel mai mic!

Doar un pic

Parcă m-aș așeza un pic că oboseala-i mare,
Dar brusc apare un pitic să-mi ceară o gustare!

Ce-aș sta puțin pe canapea, așa cu ochii-n soare!
Abia ce mă așez eu bine, mă strigă puiul mare.

Am treabă-n dormitor și patul parcă mă cheamă,
Dar trece numai 1 minut și-aud „unde ești mamă?”!

E liniște-n bucătărie, dau să m-așez pe scăunel
N-apuc să trag scaunul la mine – strigă să vin nițel!

De vorbă

Toc o ceapă pentru ciorbă
Cu ea ținându-mă de vorbă.
Tai mărunțel și un ardei
Ascultând glăsciorul ei.
Rad morcov, țelină și păstârnac
Când ea mă-ntreaba de ce tac?
-Tac fiindcă te-ascult pe tine,
Te pricepi la vorbă bine!