2 copii

Cândva aveam măsuță de cafea,
Dar tu te tot împiedicai de ea
Așa c-am dat-o altcuiva!

În bibliotecă țineam antichități și cărți,
Acum ținem ponei, zeci de bucăți
Și alte plușuri cu mustăți.

În baie stăteau frumos parfumuri,
Farduri, lacuri de unghii, rujuri.
Acum doar creme de bebe și uleiuri.

În frigider aveam doar prostioare,
Afumături, dulciuri, aripioare.
Acum multe iaurturi și suc de merișoare.

În portbagaj nu aveam nimic.
Acum e plin, avem din toate câte-un pic,
Să nu-i lipsească ceva puiului mic.

Pe noptieră aveam o lampă de cristal,
Acum un termometru și-o lanternă de metal
Cu care inspectez orice strănut banal!

Pe hol tronau pantofi cu toc.
Acum printre papuci mici cu Pic și Poc
Doar niște teniși mai au loc.

Cândva, demult, aveam o casă
Ordonată și frumoasă,
Dar abia acum, cu tine, mă simt ca ACASĂ!

O baghetă magică de aș avea
Un singur lucru aș vrea să fac cu ea:
Aș spune „Hocus-pocus să dispară
Grijile cu care-adorm mămicile seară de seară!”.

Puține seri o mamă doarme liniștită:
Dacă n-o fi minunea bine învelită,
Dacă nu a mâncat destul la cină,
Dacă o fi pișcat-o ceva azi în grădină.
Dacă nu-i stă maieu-n pantaloni,
Sau nu-i încheiată bine la butoni.
Dacă face febră de la înghețată,
Sau dacă se trezește însetată.
Dacă e prea lumina de la lună,
Dacă i-a dat sau nu pupic de noapte bună!

Cu o față șugubeață,
Mă întreabă mogâldeață:
-Pot?
Să pap la prânz numai compot?
Să-mi pun costumul de balet
La cursul de pictat pe șevalet?
S-aduc pietre de afară
Și să le pun în pat diseară?
Să fac baie cu Grivei?
Cu el și cu tine, dacă vrei.
Și aș mai vrea să decupez
Draperia mea în formă de trapez.
Apoi sa scot hainele din dulap
Și acolo o cetate să îmi fac?
Și mâine să pictez pereții toți.
-Da, poți!
Am încredere în tine
Că ai să faci numai ce-i bine!

Imi pare rau, dragi prieteni, ca blogul e gol in ultima vreme. Mintea imi acompaniaza inima indoliata.
Cu aproximativ 2 saptamani in urma am primit un telefon de la fratele meu:
-Tata e la spital! Ii era rau!
Cunosteam pe cineva care lucra in spitalul din Botosani, asa ca sun sa aflu ce se intampla. Tata nu aparea in sistem:
„Probabil s-a facut bine si i-au dat drumul” imi spune prietena mea. Sun acasa – acolo nu era. Peste 1 ora ma suna de la spital ca sa imi spuna ca tata e la ATI in stare grava. In noaptea aceea nu am mai dormit deloc. Au urmat 10 zile in care am sperat si m-am rugat. Joia trecuta la 6 dimineata am primit telefonul de care imi era groaza. Tata nu mai e cu noi! Ceva in mine, in inima si in ADN-ul meu s-a rupt si rana asta pare fara de vindecare.
Nu aveam relatia aceea perfecta din filme sau povesti, dar ma doare enorm ca nu mai e. Cel mai mult ma doare ca fetele nu il mai au pe bunicul de la Botosani. Lor nu le-am zis nimic, toate drumurile noastre la Botosani au fost „in interes de serviciu”.
Cat suntem de fragili noi oamenii si cat de des uitam asta! Imi faceam planuri pentru Ziua Copiilor, ne propusesem sa le ducem pe fete la doua petreceri speciale pentru cei mici, si in loc de petreceri a trebuit sa imi inchei ziua de 1 iunie cu imaginea unui mormant, groaznica imagine. Micutele si-au petrecut ziua cu nasii lor si le-a placut enorm. Cea mica inca ma intreaba daca nu am treaba „departe” ca sa o duc la nana sa se joace cu catelusul.
Inca nu stiu cum sa-mi pansez rana asta adanca ce nu se opreste din sangerat. Ma mai alina doar gandul ca desi eu il voi vedea doar inchizand ochii si privind in urma, el ne vede zilnic, el isi vede nepotelele jucandu-se, dormind ori topaind fiindca asta fac bunicii din Cer – se minuneaza de nepoti alaturi de ingeri!
Traiti frumos, traiti intens, traiti razand, traiti iubind, traiti jucandu-va, traiti facand ceea va place cu adevarat, traiti azi… maine e un dar pentru care ar trebui sa multumim divinitatii!

Indurerata,
MamiFlorentina

Voi ce amintiri aveti din copilarie legate de 1 iunie?! Eu imi amintesc ca am aflat abia prin liceu ca in prima zi a lunii lui Ciresar se sarbatoresc copiii din lumea-ntreaga! Pacat, nu?! Cred ca mi-ar fi placut sa stiu ca e o zi speciala. Micutele mele adora 1 iunie, iar eu ador cand ele adora ceva pentru ca devin asa adorabile de la incantare! :).
In fiecare an am facut ceva special de cand avem copiii, totusi anul trecut am reusit sa le facem o mega surpriza participand la 2 petreceri speciale pentru copilasi – am fost la Miclăușeni – la Castelul Sturdza, si la La Caiace – un colt de Rai din Piatra Neamt. Ambele evenimente au fost memorabile.
Sa va arat si sa va povestesc cum am petrecut anul trecut de Ziua Copiilor:
La Caiace – cel mai fain loc din Piatra Neamt, dupa mine, a organizat o super petrecere pentru Ziua Copiilor. Copiii impreuna cu Paula si Cristina de la Imaginoteca s-au jucat „de-a indienii”! Cat de original si de distractiv poate fi? Maxim! La noi in casa s-a vorbit multa vreme despre indieni dupa aventura de La Caiace. Copii au construit corturi, le-au pictat, si-au facut costumatii si si-au prins pene din hartie colorata in par. Doamne cat de mult le-a placut micutelor mele! Intre timp au baut limonada si au papat prajiturele Raw de la ARawMatique, au aruncat cu pietre in apa, au alergat desculte prin iarba impreuna cu alti copii, si-au spalat manutele direct in lac, s-au dat in hamace si in leaganele de pe malul apei si au incheiat ziua cu o repriza de Zumba cu Basil.

Si anul acesta pe 1Iunie se anunta mare distractie acolo La Caiace. Mai exact o sezătoare cu muzica numai buna invartit si topait pe iarba grasa si multe, multe jocuri din acelea care se lasa cu bujori in obrajori si hohote de ras.

Al doilea eveniment la care am fost anul trecut si la care abia asteptam bis-ul este Festivalul Copiilor de la Castelul Miclauseni. A fost un festival incantator. Acum ca mi-am amintit de acea zi simt ceva fluturasi gadiliciosi in stomac.

Multi copii, un decor de basm cu o minunatie de Castel, padure, iarba, cantec de pasarele, mancare delicioasa, deserturi pe masura si multe-multe ateliere aducatoare de zambete. Fetele si-au facut tatuaje cu sclipici care au rezistat 1 saptamana, au facut desene cu nisip colorat, au dansat balet si si-au facut bratari din margele. Ca sa nu mai zic ca s-au intalnit cu multe personaje din desene animate, au fugarit niste fluturi mari si frumosi alaturi de alti copii, si-au cumparat suveniruri si au mancat placinte ca la bunica.
Anul acesta povestea se repeta. Pe 2 iunie incepand cu ora 11 in curtea Castelului cei mici sunt asteptati cu multe, multe surprize! Noi vom fi prezenti si va recomandam sa nu lipsiti pentru ca va fi genul acela de eveniment care naste amintiri de neuitat!

Cu fluturi in stomac,
MamiFlorentina

Zilele trecute fetele au venit țopăind la mine să îmi arate cum și-au lipit ele pe rochiță, în piept, cifre din spumă sclipicioasă corespunzătoare vârstei lor. Văzându-le așa încântate le zic:
-Vreau și eu! Aduceti-mi și mie un „3” și un „4”!
-Mami, dar tu ai 34 de ani?
-Da puiule! Credeam că știi!
-Mami, dar tati de ce e mult mai tânăr decât tine?
-Cum? Ce spui tu acolo Nati?
-Tati are 25 și tu ai 34! El e mai tânăr!
-Cum să aibă tati 25? Cine ți-a zis?
-Tati, tati mi-a zis!
-Puiule, tati a glumit! Și el are tot 34 de ani!
-Vai mami! Asta înseamnă că am mințit-o pe doamna!
-Când ai mințit-o iubita?
-Când ne-a întrebat doamna, mai demult, câți ani au părinții noștri! Eu i-am zis că tati are 25 și că tu ai 33… și ea așa și-a notat!
Vai, ce-am mai râs! Am râs cu lacrimi gândindu-mă ce o fi gândit doamnă învățătoare când o fi văzut asa o diferență! Având în vedere că Nati are deja 6 ani jumătate, practic l-am luat de la poarta liceului și l-am făcut tătic! :))))
Seara când a venit tati, Natalie l-a mustrat bine:
-Tati de ce mă înveți să spun minciuni?! De ce mi-ai spus că ai 25 de ani? Tu nu-ți dai seamă cât e de grav?
-De ce e grav puiule?
-Tati dacă îți cumpăra mami o lumânare pentru tort cu 25 de ani? :)))))
Ce zi copioasă!

Cuceritoare,
MamiFlorentina

Zambesc in sinea mea cand imi amintesc cat eram de naiva crezand ca un copil nu imi va schimba viata chiar asa de mult. Imi inchipuiam doar ca va fi sursa mea de implinire, de satisfactii, de iubire, de gangureli… Si intr-adevar e sursa pentru acestea si… multe altele 🙂
Imi inchipuiam ca voi fi la fel doar cu un pseudonim in plus – mami – dar m-am schimbat complet. Azi dimineata am golit masina de vase si mi-am amintit ca inainte sa fiu mamica asezam farfuriile sus in suportul de farfurii pe categorii – mare la mare, mic langa mic, adanc langa adanc. Si nu doar atat, le mai asezam simetric si in functie de model :). Azi le-am scos din masina si le-am pus unde erau locuri libere, fara sa mai conteze vecinii :)).
Apoi mi-am facut cafea si am luat 2 biscuiti dintr-ai copiilor pe post de mic dejun. In vremuri demult apuse faceam o tarta cu fructe, o prajiturica, macar niste paine prajita cu unt si miere :))
Strang paturile si intind bine cearsafurile cu palmele, nu au fost calcate… fierul meu de calcat probabil se intreaba cu ce a gresit. „Cum de calca cu orele inainte si acum ma scoate din cutie doar din cand in cand?” :))
Azi nu am sarit peste spalatul pe fata, uneori chiar o fac ca sa nu intarziem la scoala…. M-am spalat cu gelul de spalat al puisorilor :)) Bun si asta, miroase bine, dar alte dati erau vreo 3 tuburi pe raftul din baie cu care ma spalam. Plus creme, tot felul de farduri si parfumuri. Azi pe raft vad un Bephantene, ceva de la Bioderma cu un bebelus, e si un rimel acolo si un balsam de buze colorat de la Nivea 🙂 Azi m-am si pieptanat si mi-am facut un soi de coc, noroc ca se poarta coafurile astea mai neglijente. Pe undeva printr-un sertar am o perie rotativa si un aparat de bucle care, daca au cumva parti metalice la interior, sigur le-a atins rugina de cand nu le-am mai folosit. Tot pe undeva pe la noi prin casa sta suparat din cauza abandonului si un aparat de epilat cu lumina pulsanta. Mi l-a luat sotul intr-un an de Valentine’s day :)). L-am bagat de 2 ori in priza, apoi intr-una din dati i-am citit cartea cu instructiuni – nerecomandat in perioada de alaptare – si eu alaptam! Ptiu’i Doamne ca-mi sperii lapticul, las ca ma ocup la anul de „veverita”, si l-am pus undeva la pastrare :))
Tot din capitolul ce nu mai fac:
– nu mai dorm la fel, adica dorm mai putin(mult mai putin)
– nu mai mananc la fel – adica mananc mai intrerupt :)), mai multe dulciuri, sarmale doar cand ne aduce soacra, usturoi niciodata ca nu ma mai lasa ghemotoacele sa le pupacesc, nu mai mananc in pat ca-i bad example, desi tare fain era sa mancam la un film.
– nu mai fac baie! Stati linistiti ca fac dus, dureaza mai putin! :))
– nu mai port tocuri – de obicei am o copilita in brate si ma tem sa nu ma dezechilibrez. In plus unde sa ma duc cu tocuri, pana la gradi si inapoi sau in parc la tobogan?!
– nu ma mai plictisesc! Doamne cum ma plangeam inainte ca n-am ce face si nu mai pot de atata stat cu ochii in tavan. :))
– Linistea nu mi se mai pare apasatoare! :)) Cand sunt fetele acasa cuvantul „liniste” e in van, e un soi de zarva permanenta, mereu – chicoteli, cantecele, cearta!
– Nu-mi mai place sa merg la shopping – ies la Mall dupa o rochie si ma intorc cu 2 rochite si 2 papusi, plus capul tehui de la plimbat prin magazine cu fetele, mai ales de la negocierile din magazinul cu jucarii.
– Nu mai incap in blugii din liceu, dar inca imi vin sutienele de atunci(cred!), desi as fi preferat sa fie invers! :))
– Nu mai am atat de multi prieteni, fie nu mai am timp de ei, fie nu mai au ei chef de mine in varianta „plus 2 monstruleti cu maini cleioase!”.
Da, am devenit mai neglijenta in ceea ce ma priveste, dar compensez cu faptul ca sunt mai sensibila la nevoile celorlalti si nu doar la copiii si la sotul meu. Ma consuma orice caz social de care aflu, nivelul meu de compasiune e mult mai ridicat, desi mi se mai reproseaza dimineata „nu ti-a fost mila de mine sa ma lasi sa-mi beau cafeaua singur?” :))
Da, sunt multe care s-au schimbat! Probabil ca daca mi-as da putin silinta le-as putea „recupera” pe toate, dar nu vreau! Pentru simplu fapt ca nu sunt importante, nu sunt mai importante ca plusurile cu care au venit copiii in viata mea! Stiu ca pare bullshit, dar implinirea si felul cum imi fac inima sa tresalte compenseaza cu varf si indesat orice nu mai am sau nu mai pot face!

Altfel, dar la fel de fericita,
MamiFlorentina