Sunt sigura ca toate mamicile si-au pus intrebarea asta la un moment dat. Nu sunt in masura sa dau sfaturi, dar pot sa va impartasesc experienta mea legata de acest subiect care macina multe mame acum in perioada cand au loc inscrierile pentru gradinita.
Primul copil – m-am adaptat atat de bine cu jobul de mamica full time incat nici nu m-am gandit la cresa. Apoi cand omuletul avea 1an si cateva luni ne-am gandit sa mai facem un copil. Fiindca nici una dintre bunici nu s-a grabit sa ne sara in ajutor, ne-am panicat si ne-am zis ca nu ne vom descurca fara gradinita, asa ca la 1 an si 9 luni puiul mergea pentru prima data in colectivitate. Minunea s-a adaptat perfect, o lasam vesela si o luam si mai vesela, pana cand a inceput sa raceasca. 1 data, de 2 ori, de 3 ori… de multe ori! Urma sa vina si bebe2, pediatrul ne-a sfatuit sa luam o pauza cu colectivitatea ca sa o ferim de cea mica de viroze. L-am ascultat! Acum cred ca nu am facut bine!
De ce? Fiindca asta l-a afectat pe primul copil. Ea se adaptase atat de bine in colectivitate, bucurandu-se si invatand impreuna cu cei de varsta ei, iar noi i-am redus universul la mama si tata. Da, mami si tati o iubesc, dar pentru dezvoltarea ei armonioasa nu sunt suficienti. Mititica a invatat totul de la mine, nu prin „imitatie” cum ar fi invatat in colectivitate, a facut primii pasi in lumea jocului tot cu mine – si eu, eu sunt un adult, ma joc, dar ma joc altfel. Aici am vrut sa ajung – e foarte, foarte important ca cei mici sa se joace cu alti copii! Si joaca cu mami sau tati conteaza, dar aceasta din urma are alt rol. Prin jucatul cu alti copii cei mici invata sa socializeze, sa se bucure, sa piarda sau sa castige, sa ceara, sa explice, sa inteleaga, sa experimenteze, sa asculte, sa astepte, sa imparta, sa imite. Pe cand la joaca impreuna cu mami e despre iubire, despre stat impreuna, despre fericire. Mami sau tati se vor juca mereu asa cum vrea micutul, il vor lasa sa castige, replicile vor fi mereu pe placul copiilor, jocul va fi „potolit”, ori asta nu-l invata sa fie empatic, ambitios, sa nu renunte, sa incerce, sa vrea!
Mi-am dat seama de „greseala” mea acum de cand Natalie merge la scoala si se plange ca nu-i place cum se joaca ceilalti copii – nu-i place ca sunt zgomotosi, ca nu o asculta pana la capat, ca ii spun daca nu-i place ceva la jocul ei, ca pleaca atunci cand se plictisesc, ca nu vor jocul propus de ea, ca propun mereu alte jocuri, ca nu rad la glumele ei – lucruri normale de altfel. Am gresit ca m-am jucat mereu doar cum a vrut ea, oricand a vrut, oricat a vrut! Pe moment experientele acestea au facut-o fericita, dar nu i-au adus nici un plus in dezvoltarea personala!
Mezina, pe de alta parte, a mers in colectivitate de la 2 ani(atunci a reluat si puiul mare gradinita), s-a adaptat si ea perfect si acum, la 2 ani de cand merge la gradi o vad ca e mai putin tematoare, mai sociabila si mai independenta decat sora ei mai mare.
Colectivitatea vine cu aceasta mare provocare – imbolnavirile des, dar cu beneficii enorme, care poate nu le vedeti acum, dar se vor vedea in anii urmatori.
Cat despre racelile fara numar, va asigur ca sunt normale si ca vor inceta. Fetele noastre nu mai lipsesc aproape de loc de la gradi. Dupa primul an de colectivitate au capatat imunitate la majoritatea viruseiilor si in ultimul an am lipsit de la gradi/scoala doar ca sa plecam in vacante.
Da mami, incrie-l la gradi, o faci pentru bine lui, chiar daca acum pare ca cel mai bine ii e langa tine!
MamiFlorentina
