Publicat pe

De la tastat la tricotat!

Pana vara trecuta copii mei aveau acces la telefoanele noastre si la tableta „familiei”. La un moment dat chiar le-am lasat lor telefoanele vechi. Se uitau la cantecele si desene animate pe youtube si jucau diverse joculete instalate de mine, puzzle, aplicatii de colorat sau decorat. Am gresit! Credeam ca nu le face rau daca se joaca putin cu telefonul pana cand am „indraznit” sa iesim in oras fara telefoane. Pana atunci nu cred ca am mai avut crize la dublu – ambii omuleti s-au suparat nevoie mare ca nu o sa-si poata manca pastele fara sa vada Peppa Pig sau Masha. Am cerut mancarea la pachet si in drum spre casa le-am explicat frumos ca din acel moment nu o sa mai vada desene animate decat la televizor, cand si cat le punem noi. Proteste nu prea au fost, cred ca nu ne-au crezut pe cuvant. A doua zi telefoanele si tableta au disparut. Ambele au intrebat de ele, le-am spus ca nu se mai poate fiindca le agita(cunosc cuvantul de la „lectia” despre dulciuri prea multe)… cred ca mezina a varsat cateva lacrimi, dar atat a fost! Nici pana in ziua de astazi nu au mai cerut tableta sau telefonul.
Recunosc ca m-am mai gandit de multe ori sa nu le mai dau voie cu gadgeturile acestea, dar imi era frica de reactia lor. Imi inchipuiam multe zile de drama si tipete, de promisiuni si rugaminti, dar nu a fost deloc asa!
Au inlocuit uitatul la telefon cu alte activitati si chiar am avut o vara perfecta fara ele.
Totusi a mai ramas cineva care statea prea mult pe telefon in casa – chiar eu! Imi verificam des telefonul, chiar si in prezenta copiilor, desi nu e un exemplu tocmai bun pentru cei mici. Cat a fost frumos afara rezistam destul de mult fara sa butonez telefonul cu plimbari lungi, iesiri in oras si intalniri cu alte mamici, dar de cand frigul ne tine mai mult in casa ajunsesem sa stau mai mereu cu telefonul in mana.
Pana cand, zilele trecute am dat peste kit-ul meu de tricotat, adica o cutie mare cu tot felul de ghemuri, croseta si andrele. Am inceput sa impletesc dupa prima nastere, i-am facut micutei ursuleti si iepurasi, mai apoi hăinuțe pentru papusi… apoi a venit bebe 2 si nu am mai avut timp de tricotat. De cateva zile am inceput iar sa tricotez, stau langa ele si impletesc. Fetelor le place mult, se tot uita cum creste rand cu rand caciulita din alpaca mov(o sa v-o arat cand va fi gata)! Cea mare mestereste si ea cu o ata si un carlig de crosetat, iar pitica a facut un curcubeu din mai multe fire colorate. Nu stiu daca il pot numi hobby, dar e o activitate care imi face placere, ma relaxeaza, o pot face cu fetitele pe langa mine si, cel mai important, ma tine departe de telefon.
Stiu ca puisorii vad in mine un etalon, invata de la mine, ma imita, asa ca nu mi-as dori ca ele sa inteleaga ca e normal sa fii mereu cu telefonul in mana. Chiar daca s-au nascut in era tehnologiei, tehnologia nu e aducatoare de fericire… oamenii adevarati in schimb sunt si asta vreau sa invete cei mici de la mine!

Pusa pe tricotat 🙂
MamiFlorentina

Publicat pe

Mami ești zgâriată pe frunte!

Dimineata noastra a inceput tare frumos, minunile au venit la noi in dormitor tinandu-se de mana. Le-am luat intre noi si le-am pupacit bine. Cei mici sunt tare deliciosi dimineata, calduti si pufosi. Apoi tati a plecat sa apese butonul aparatului de cafea si noi am mai ramas putin in pat. Natalie a inceput sa ma mangaie si sa-mi zambeasca asteptand pupici… deodata mimica ghidusa i s-a schimbat intr-una foarte grava:
– Mami! Esti zgariata pe frunte!
Am ridicat capul, m-am uitat in oglinda dressingului si am vazut ca eram ok…doar niste riduri! 🙂
– Draga mea, dungulitele acestea nu sunt zgarieturi, sunt doar riduri.
– Eu am?
– Nu, copii nu au riduri!
– Dar tu de ce ai?
– O parte sunt de la soare, o parte de la oboseala, altele de la griji si cele mai multe de la ras!
– Daca razi, faci riduri?
– Doar daca esti adult si razi mult-mult! De cand va am rad tare mult cu voi doua, de asta imi apar dungulitele astea… ca sa stie oamenii ca sunt fericita!
-Mi-e foame!(zice Ami plictisita de discutia noastra prea filosofica pentru ora 7)
-Ce vrei sa papi?
-Gris cu Nutela!
Adica lapte cu gris indulcit cu Nutela.
-Iar eu vreau coaja de gris cu Nutela!
Da, lui Natalie ii place doar pojghita pe care o face grisul cald pus in farfurie. Ca sa aiba cat mai multa „coaja” ii pun grisul intr-o farfurie intinsa.
:))))
-Vezi Nati, m-ai facut sa rad…de asta apar ridurile!
Totusi sa stiti ca rad mai mult decat o arat prin riduri – gene bune si creme antirid.

Implinita,
MamiFlorentina

Publicat pe

Care e cea mai veche amintire a ta?

Nu stiu ce spun expertii in legatura cu varsta de la care ne formam amintiri permanente, dar cand vine vorba de cel mai vechi moment pe care eu mi-l aduc aminte e un flesh-back de cand aveam cam 4 anisori. Un moment care se pare ca m-a marcat si care a ramas cu mine toata viata. E vorba de urmatoarea scena:
Eu infofolita bine, cu caciula, fular, manusi cu un deget si pantaloni, toate din lana, impletite de bunica, pe o sanie cu scandurele si sine metalice si o sfoara in capatul careia era bunicul.
Copilaria mea, marcata de absenta parintilor care, in lipsa concediilor de crestere a copiilor de pe atunci, m-au dus la bunici la tara, a fost una atat de fericita. Am avut o copilarie marcata de joaca, multa joaca, cu balacela vara, fiindca bunicii mei locuiau intr-un sat pe malul Prutului, si cu mult, mult stat pe derdelus iarna.
O cutiuta magica mi-a adus din nou aminte despre iernile cu joaca multa in zapada – cutiuta de la hiphip.ro.

A ajuns ieri si ne-a adus multa bucurie atat mie cat si micutelor. Am primit doua caciulite de la Pure Pure si o jacheta cu manusi de la Mikk-line. Copiilor le-a placut mult surpriza mai ales caciulitele fiindca au multe bulinute mici, pufose si colorate, iar eu m-am bucurat pentru ele fiindca stiu avantajele purtarii hainitelor din lana:
– Lana tine tare caldut dar nu te face sa transpiri fiindca fibra aceasta magica absoarbe transpiratia si o condenseaza in interiorul ei oferindu-ti caldura si mentinandu-te uscat. Noi am folosit acelasi overall din fleece lana merinos timp de 6 ani pe post de paturica. Mai exact cam 3 anisori la primul pui si tot cam atat la al doilea. Din toamna pana in vara puiutii au dormit „inveliti” cu acest overall. Asa am scapat de stresul „daca s-a dezvelit”! Omuletii erau calduti, voiosi si tare pufosi dimineata.
– Respinge murdaria si mirosurile – spre deosebire de celelalte materiale, chiar si bumbacul, hainele din lanita trebuie spalate mai rar, pur si simplu nu se murdaresc!
– Se usuca imediat dupa spalare. Noi folosim programul de lana de la masina de spalat si detergent special pentru lana si hainitele noastre nu au avut niciodata de suferit. Ba, daca e sa fiu sincera pana la capat, da, am comis-o o data cu un puloveras din lana – am spalat haine de lana, le-am scos la intins pe stendina, toate bune si frumoase… pana a doua zi cand am gasit un cardigan din merinos plus casmir printre rufele abia scoase de la spalat cu programul mixt :(. Ramasese in masina din ziua precedenta si dupa ce a trecut prin chinurile spalarii cu un program neadecvat a devenit numai bun pentru papusile fetelor. Mi-a parut tare rau dupa el asa ca m-am pus pe cautat solutii care sa-l „readuca” la dimensiunile inititiale. Si am gasit solutia salvatoare – micutul cardigan verde a stat in apa cu balsam de par timp de 24 de ore apoi l-am scurs putin la mana si l-am intins pe stendina… si-a revenit complet, spre marea dezamagire a papusilor! 🙂
– Sunt foarte rezistente – hainitele din lana de la prima fetita au fost purtate cu drag si de a doua printesa si fiindca au ramas in stare buna le-am dat unor prieteni cu pui mai mic.
– Este non-alergenica asa ca pana si cei mai mici si mai sensibili omuleti o pot purta.
– Este foarte moale si confortabila. Spre deosebire de caciula de lana pe care o aveam eu cand eram mica care, desi imi tinea caldut, era tare inconfortabila, lana de azi e pufoasa si catifelata la atingere. Caciula din copilaria mea, facuta din lana toarsa cu fuiorul de bunica, era aspra si ma facea sa ma scarpin imediat ce mi-a puneam pe cap, asa ca sfarsea mereu in ghiozdan in drum spre scoala(sa nu-i spuneti mamei mele!). Trebuie sa va zic ca prima data cand m-am imbracat in casmir mi-am auzit porii pielii chicotind de bucurie. Este o senzatie inconfundabila.
In familia noastra iarna inseamna haine de lana, cu mic cu mare o purtam cu placere, de la caciuli si fulare, puloverase si rochite, la maieuri fine cu fibra de lana sau dresuri frumoase si calduroase.


Stiu ca hainele din lana costa mai mult ca celelalte, dar merita fiecare banut! Imi imbrac copii in lana fiindca vreau sa se bucure de iarna asa cum ma bucuram eu si chiar mai mult. Pentru noi copilaria fetelor e in acest moment cel mai important lucru si, eu cel putin imi spun asa: copilaria mea a fost frumoasa, dar a copiilor mei va fi perfecta. V-am povestit ca ne-am mutat de la casa inapoi in centru, la apartament fiindca am vrut ca ele sa experimenteze joaca in fata blocului si mersul la scoala pe jos, fiindca vreau sa-si traga caciula pe cap si sa mearga pana la magazinul din colt sa cumpere unt si o acadica de rest, fiindca vreau sa faca oameni de zapada si sa se bulgareasca cu alti copii. Nu stiu cum e prin alte orase, dar la noi, in Piatra Neamt, in fata blocului sunt mereu copii la joaca, iarna sau vara copii! De aceea m-a bucurat atat de mult cutiuta de la hiphip! Produsele de la ei sunt perfecte, frumoase si confortabile in acelasi timp incat te fac sa strigi:

Hiphip ura!

Cârlionților le place
Sub lâniță să se joace.
Dansează fir cu firicel
Și cantă vesel cântecel:
Nu mă ninge, nu mă plouă
Fiindcă am căciulă nouă!
E frumoasă, călduroasă,
Colorată și pufoasă!
E iarnă…a venit căldura,
Hiphip ura!

Caciula-n cap si la zapada cu voi!
Cu zambetul pe buze,
MamiFlorentina

Publicat pe

Mami ai nevoie de prieteni!!!

Aud tot mai des mamici care se plang de singuratate. Tare ma intristeaza asta! Sa fii mama e pe cat de frumos pe atat de greu asa ca, in nici un caz, nu trebuie sa fii singura in momentele acestea. Socializarea nu este un moft, este o nevoie primara, avem nevoie de prieteni, avem nevoie sa vorbim cu alti oameni ca sa ramanem „intregi la cap”!
Faci un copil, sau doi sau mai multi si ti se pare ca nu mai ai timp de prieteni, ca nu mai esti suficient de „prezentabila” ca sa te intalnesti cu amicii tai, ca pierzi vremea daca stai de vorba cu ei, etc….subestimati puterea prieteniei pentru niste motive aberante!
Prietenele tale sunt cel mai probabil si ele mamici asa ca tot lalau vor fi si ele imbracate, cu cel mult un rimel la ochi, tot pe fuga ca sa nu-i sara celui mic vreo masa, dar la fel de bucuroase sa te vada si sa iti povesteasca o prostiuta despre cel mic(bineinteles), despre vreun pireu nou si delicios pe care prichindeii il papa imediat, despre o solutie care scoate orice pata, despre ce a mai stricat prin care omuletul, despre faptul ca a reusit doar sa isi curate unghiile si ca poate azi are timp si sa isi puna oja pe ele, despre reduceri la jucarii, despre cat de tarziu a ajuns sotul aseara acasa…chestii importante pentru noi mamicile!
Trebuie sa recunosca ca am suferit si eu de lipsa socializarii in perioada cat am stat la casa si bine nu mi-a fost! Imi iubesc copii, imi iubesc si sotul, dar sa fiu 24/24 doar cu ei nu a fost suficient pentru mine! Nevoia de socializare urla de undeva din interiorul meu. Socializarea iti aduce o implinire, o bucurie anume, pe care nimic altceva nu o poate suplini si de care organismul nostru are nevoie. Creierasul ne cere sa comunicam cu ceilalti si daca nu facem cumva sa ii dam portia de socializare se intristeaza si apoi se imbolnaveste. Apoi de la o stare de spirit proasta totul merge prost, ne enervam, ne imbolnavim si ne izolam si mai mult!
Dupa ce ne-am mutat de la casa am devenit alt om si asta in primul rand pentru ca am avut din nou acces nelimitat la prieteni. La bloc atat eu cat si copii ne-am facut noi prieteni, mamici cu care am petrecut o vara atat de frumoasa! Ne-am creat tacit un soi de ritual si un loc de intalnire, la bancile din fata blocului! De doua ori pe zi, inainte si dupa somnicul de pranz, in fata blocului 5-6 mamici si o gasca de prichindei mai mari sau mai mici faceau ca intreg cartierul sa rasune de voie buna, din cand in cand si cate un smiorc de la cei mici, dar cu atatea brate gata sa-ti ofere o imbratisare smiorcul trece repede. Cei mici se joaca in voie prin iarba sau mazgalind trotuarele iar mamicile povestesc de zori despre toate treburile acelea „super importante” de care am vorbit mai sus.
Nimic nu poate inlocui beneficiile pe care ni le aduce socializarea, relaxeaza, calmeaza, binedispune. Si nu, nu este suficient sa vorbesti cu sotul sau cu mama, ai nevoie de prieteni! Si nu, nu e suficient sa vorbesti cu ei pe messenger… nu uita ca primul nostru cuvant a fost unul rostit, nu unul tastat!

Hai, imbraca-ti odorasul si fugi la o cafea cu cineva!
Cu prietenie,
MamiFlorentina

Publicat pe

Ce amintiri!!!

Saptamana trecuta ne-am mutat. A treia oara de cand avem copii! Am vandut apartamentul ca sa ne mutam la casa, apoi am vandut casa ca sa ne mutam la apartament, acum ne-am mutat la apartamentul „final” la care am renovat mai bine de jumatate de an. Dupa 2 renovari si o casa construita am ajuns sa regret viata in chirie! Tare bine mai era! Fara stres, fara pretentii, cand nu-ti mai placea adunai un portbagaj de lucruri si plecai. Ultima renovare ne-a pus capac – un vecin „precaut” ne-a pus bete in roate asa ca aproximativ 3 luni singurul progres cu renovatul a fost un biblioraft de fel de fel de acte, autorizatii, avize, proiecte, verificari de proiecte, note de control, etc. si o gaura maricica in buget. In fine, a trecut! Ne-am promis ca nu ne mai mutam pana pleaca fetele la facultate, ca sa ne stam in acelasi oras cu ele. 🙂
Fetele sunt incantate de mutat! Nu stiu cat e de bine asta, dar, la fel ca si noi, nu se ataseaza de lucruri, nici macar de o casa!
Unde voiam sa ajung, de fapt:
Ieri asezam pahare in dulapiorul din bucatarie. Paharele lui tati pentru shoot-uri ne-au facut sa radem zdravan si au scos de la naftalina amintiri dragi.
Amelie – Mami de ce nu ne-ai dat niciodata sa bem laptic din paharele astea?
Natalie – Sunt prea mici Amelie, din alea beam cand eram bebelusi!
Mami – Sunt paharele lui tati!
Natalie – Astea? Dar sunt atat de mici!
Amelie – Tati de ce nu bea din ele?
Tati – Din paharele acestea se bea doar noaptea tarziu!
Natalie – Ca sa nu bem mult si sa facem pipi toata noaptea!
Tati – Din aceste pahare beea tati cand faceam petreceri acasa.
Amelie – Aveati si tort?
Natalie – De ce faceati petrecere noaptea? Cand mai dormeati?
Mami – Dormeam spre dimineata!
Amelie – Maine dimineata ne pui lapte in ele ca tati acum noaptea doarme!
(Da, azi dimineata au baut cateva shooturi de laptic din vechile noastre pahare :))
Da, au fost vremuri cand la ora 7 abia ajungeam in pat! Sunt amintiri frumoase, dar ma intreb acum cum de nu-mi era somn?!

Amuzata rau,
MamiFlorentina

Publicat pe

Ciorba ba, supa da!

Imi amintesc cu groaza cum mancam eu tot din farfurie pe cand eram mica; mai exact mama imi spunea mereu ca pot pleca de la masa cand termin tot-tot… si nu cred ca s-a razgandit vreodata doar findca ii spuneam eu ca nu imi place. Din acest motiv mi-am propus ca niciodata sa nu insist ca ale mele micute sa manance ce nu le place. Cu primul copil a fost usor, a mancat de toate, la fel papa si acum. Are si ea mancaruri preferate, dar nici nu spune nu daca la masa gaseste ceva care nu e in top 10 „papa bun” pentru ea. Cu a doua gargarita lucrurile au fost si sunt putin altfel: nu a fost incantata de diversificare pana pe la 10 luni, apoi a papat cam orice gasea in bolul ei, iar de cand a mai crescut putin, mai precis in ultimul an, a devenit extrem de selectiva. Pur si simplu ne spune ca nu-i place, alege doar ceva din farfurie, insista pe paine si apa :), cere altceva!
Marea noastra provocare: legumele! Nu-i place nici o garnitura care nu inseamna cartofi sau orez alb, nu-i place decat sosul rosu si cel cu smantana pentru paste, nu vrea decat ciorba/supa care sa aiba strict carnita si cartofii/taiteii…atat, orice fir de patrunjel, morcov sau alta leguma ii compromite pofta de mancare. In schimb e innebunita dupa crotoane, atat de mult ii plac ca sta langa cuptor si asteapta sa fie gata, iar mai apoi la masa nici nu mai conteaza in ce le pune… crutoanele transforma orice fel de supa in ceva super delicios!
Da…supele crema au devenit salvarea noastra! Fetele le papa, tati isi adauga felii de chorizo picant sau parmigiano si e multumit, iar eu, super fericita ca familia mea e hranita corespunzator cu toate legumele din lume!
Facem supa crema des – fie ea de brocoli, de linte, de rosii, de dovleac, de morcov, de mazare sau cu legume combinate. Ca sa fie gustoasa folosim ulei de masline de calitate, uneori un cub de unt sau parmigiano proaspat ras si ierburi aromatice si ca sa o facem si mai sanatoasa cand o mancam rece uneori ii punem avocado pasat… si, cel mai important, niciodata fara crutoane proaspat facute din paine frecata cu usturoi, stropita cu ulei de masline si presarate cu frunze parfumate de busuioc.
Traiasca blenderul!

Mandra de mine,
MamiFlorentina

Publicat pe

Frumoasă altfel

Mi-am scos rochița
Și pantofii cu toc,
Scot și poșetuța
Și… le pun la loc!
Îmi pun jeanșii negri
Și un hanorac,
Tenișii gri
Și-n spate-un rucsac.
Îmi caut rimelul,
Un fard, ruj, parfum,
Dar iau strugurelul:
„Arăt bine!” îmi spun.
Deschid apoi o cutiuță
Aleg de acolo brățara cea lată
Și-o broșă draguță,
Dar sunt deja accesorizată
C-o inima plină de fericire
Fiindcă te am puiul meu mic.
Sunt frumoasă de-atâta iubire,
Cine e mamă știe ce zic!

Publicat pe

Tati, te iubim!

Copii ne dau viata peste cap noua mamicilor, dar si taticilor! Nici viata lui nu mai e ca inainte:
-lucreaza mai mult;
-nu mai este in centrul atentiei sotiei;
-si-a schimbat masina sport cu una mai mare si mai sigura;
-iesirile la meci le-a inlocuit cu iesirile cu alti tatici si copii lor;
-sambata in garaj si ii greseaza bicicleta fetitei, nu mai merge la pescuit;
-blugii lui impecabili au urme de noroi de la tinut puiul in brate;
-se uita la meci rugandu-se sa nu cumva sa-i vina sa strige „gggoooolllll!”;
-si somnul lui e la fel de intrerupt ca al tau;
-si mancarea lui e mai light ca sa pape cel mic mai sanatos;
-tricoul, alta data calcat frumos, e acum doar scuturat, uscat si pus pe umeras;
-desi e la fel de cuceritor, mami e uneori prea obosita ca sa se lase cucerita! 🙂
-nu mai are timp de iesit cu bicicleta lui, dar o cara mereu pe a copilului;
-numarul de sacose din portbagaj nu se mai imparte la doi;
-a mers de atatea ori la farmacie in timpul noptii incat visul lui e sa se deschida una non-stop la parterul blocului.
-se trezeste de multe ori „parasit” in toiul noptii;
-ajung si la el toti „crocobaurii” adusi de cei mici din colectivitate;
-isi bea cafeaua cu Gasca Zurli in surdina;
-mananca cipsuri doar pe ascuns;
-hainele lui miros a detergent de bebelusi;
-pasta de dinti are gust de zmeura;
-nu mai cumpara Hustler si Gazeta sporturilor, dar merge la magazinul de ziare pentru revista Barbie;
Pentru astea si multe altele trebuie sa stii tati ca te iubim si ca esti minunat!

Indragostita,
MamiFlorentina

Publicat pe

Ai timp mami!

Ai timp mămică dragă
Nu-mi spune că nu ai!
Nu-ți cer o zi întreagă
Cu mine-aici să stai,
Dar vreau 10 minute
Să ne jucam frumos
Am jucării prea multe
In doi au alt folos!
Scamele te-așteaptă,
Cuminți stau pe covor.
Mopul vezi înoată
In apa lui cu clor.
Iar ciorba de găină
Va fi mai delicioasă
De fierbe în surdină
Pana e timp de masă.
Mașina de spălat
Încă bolborosește
Deci nu s-a terminat,
Nici ea nu te grăbește,
Iar dacă te stresează
Că ai și de călcat
Tricoul azi bifează:
„Poartă-mă șifonat!”
Poftim o jucărie,
Îți dau și un pupic.
Hai fă-mi o bucurie
Acum cât încă-s mic!