Publicat pe

Gripa mi-a îndeplinit un vis: ieri m-am dat jos din pat la 11!

De 6 ani de cand avem copii nu am mai prins ora 9 in pat, foarte rar chiar si ora 8… copii mei sunt matinali si asa am devenit si eu! Dar, trebuie sa recunosc ca tanjesc dupa ceva leneveala in pat dimineata.
Sambata seara mi-am dat seama ca am gripa: frisoane, durere in gat, febra. Noaptea a trecut ea cum a trecut, dar dimineata cand m-a strigat gandacelul mic mi-am dat seama ca nici nu ma pot ridica din pat, aveam febra si o durere crunta de „tot”… fiecare bucatica de carne de pe trup ma durea asa ca i-am spus sotului ca trebuie sa se ocupe el de copii!
Fetele au inteles ca mami e racita si mai sta putin in pat asa ca si-au petrecut dimineata cu tati… si parca au fost mai linistite ca niciodata fiindca am reusit sa adorm de cateva ori. Au fost si cateva intreruperi, dar au fost haioase, asa ca nu m-am suparat:
Tati ma intreaba la un moment data daca nu poate sa iasa sa cumpere cafea.
– Dar de ce sa cumperi? De ce nu faci?
– Nu stiu cum functioneaza aparatul!
– Iti explic eu, nu e greu: uite asa si asa si asa…
– ok!
Dupa 20 min:
– E normal sa dureze atata?
– Adica?
– Nu curge cafeaua!
M-am tarat pana in bucatarie si am constatat ca dragutul meu a pus apa in spatiul pentru espresso dar a apasat butonul de Latte…:))
M-am intors inapoi in pat! Minunile au mai venit de cateva ori sa verifice daca mai am febra, daca nu mi-a trecut, daca isi pot aduce jucariile sa se joace in pat cu mine. Eu adormeam la loc dupa fiecare conversatie cu ele si am tot dormit pana la 11 cand m-a trezit o „bomba”! „Bomba” lui Amelie…asa spunem noi cand face Ami treaba mare!
– Iubi?
– Da!
– Ami a facut o bomba!
– Bine!
– N-am curaj sa intru!
(sotul meu are o problema cu „bombele”, asa ca nu a schimbat nici un pempers si nu a stres nici un curut de cand avem puii…il inteleg, nu ma derajeaza, fiecare cu gazele lui… am stabilit ca el o sa se ocupe de partea cu voma cand vor incepe sa mearga in club!:)
Asa ca la ora 11 fara 5 minute m-am dat jos, m-am dus la baie unde m-am trezit de tot… de la bomba lui Ami!
Intre timp ibuprofenul si-a facut treaba asa ca mi-am baut cafeaua si am iesit afara… era atat de cald si frumos ca nu puteam sa nu ne jucam putin la aer!
Azi sunt bine, m-am trezit la 6, vechiul 7… poate peste alti 6 ani voi repeta experienta! :))

Sanatosi si somnorosi,
MamiFlorentina

Publicat pe

De lână

Că ai băiat sau fetiță
Îmbracă-ți puiul în lâniță!
Nu va mai fi înfrigurat,
Nici la spate transpirat.
Va fi doar un copil voios
Și la îmbrățișat pufos!

Publicat pe

Altfel de libertate… una adevărată!

O proaspata mamica ma intreaba cum m-am obisnuit fara „libertate” de cand am copii fiindca ea se simte prizoniera in casa de cand are bebelusul. Mi-a parut rau pentru ea! Eu nu m-am simtit asa nici la primul copil si nici acum cu doi, din contra ma simt mai libera ca inainte, sa va spun de ce:
Noi am fost si am ramas plimbareti, mereu ne urcam in masina si plecam pe undeva. Asta nu s-a schimbat nici dupa ce am devenit parinti. Copii s-au obisnuit cu statul in masina si cu micile noastre excursii. Le place si lor sa descopere locuri noi, sa manance in diverse localuri si chiar sa viziteze muzee, castele, parcuri, case memoriale. Noi evitam hotelurile, ne cazam la casa sau apartament folosind Booking-ul. Pur si simplu alegem o locatie cu reviewuri bune si rezervam… si nu am fost nici macar o data dezamagiti. Fetele isi aleg primele camera si imediat incep sa isi despacheteze jucariile din bagaj ca sa o decoreze dupa gustul lor :).
Despre luat masa sau mers la cafea/suc/bere/inghetata in oras: nici astea nu ne lipsesc fiindca am continuat sa iesim la fel de mult, vara aproape seara de seara. Ne-am facut o lista cu cateva locatii unde copii sunt bine vazuti, unde mancarea e variata si proaspata, unde e curat si iesim ori de cate ori vrem. Copii se joaca frumos in asteptarea desertului, noi ne bucuram de o masa buna, de o limonada sau o cafea. Am mai mereu in geanta cutia cu carioci, o carte/foi de colorat si cateva jucarioare gen Lego cu care ele isi gasesc de lucru pe masa si sub masa :). Toata vara au facut omuletii Lego baie in scumierele de la terasa… uneori chiar si tratamente cu apa minerala :).
E drept nu am mai fost in club de cand avem copii, dar nu pot sa zic ca imi lipseste. Chiar radeam cu sotul intr-o seara cand mama era la noi daca sa ne „riscam” la o sambata noapte in club, am zis pas amandoi. Poate suna patetic, dar ceasul meu biologic zice ca pot adormi dupa 12 noaptea o singura zi pe an… asa ca o pastrez pentru Revelion. Imi place muzica, imi place sa dansez, dar cred ca nu as mai rezista o noapte la disco, cel mai probabil as adormi cu capul pe masa si asta nu de la prea multe margarita :).
Cumparaturi cu copii: trebuie sa recunosc ca nu mergem des in supermarket, ne-am invatat cu magazinele si piata din apropiere asa ca un drum la magazin ne poate costa cel mult o punga de pufuleti in plus. Pentru innoit garderoba prefer variantele online sau momentele cand ele sunt la gradinita ca sa nu devina o experienta obositoare pentru ele, statul prin cabine de proba nu-i tocmai activitatea preferata a celor mici.
Concluzia: copii nu ne-au transformat in prizonieri! E vorba doar de adaptare si rabdare! Da, uneori copii te pot face sa ceri chelnerului sa-ti impacheteze cina, dar nu e vina lor si in nici un caz nu inseamna ca data viitoare va fi la fel.
Despre prieteni si socializare ca parinte cu copii mici: da, recunosc, prietenii s-au mai schimbat, unii s-au evaporat, dar altii, mai frumosi si mai potriviti noua le-au luat locul. Da, majoritatea prietenilor nostri au copii, copii lor sunt prietenii copiilor nostri si asta nu poate fi decat perfect. Nu va sfiiti sa socializati cu mamicile din parc, cu vecina de la 2 care are un pitic, cu parintii copiilor de la gradinita copiilor… sigur veti descoperi si oameni cu care sunteti pe acceasi lungime de unda, cu care sa iti faca placere sa interactionezi sau sa iesi la o plimbare.
Mai e ceva care imi da libertarea asta de care ma bucur azi – nu imi mai pasa, mai deloc, de ce spun altii. Treaba lor, parerea lor! Imi pasa doar de familia mea, de cum ma vad copii mei, de cum ma vede sotul meu, atat! Sunt libera sa duc gunoiul fara rimel la ochi, sunt libera sa port costum de baie fara burete, sunt libera sa iau masa in oras fara tocuri de 10, sunt libera sa port rucsac in loc de poseta, sunt libera sa imi usuc parul si atat…fara alte 3 produse care sa il aranjeze nu stiu cum! Inca imi place sa ma „fac frumoasa”, o fac aproape zilnic, dar fiindca imi face placere, nu fiindca m-ar vede stiu eu cine!
Sunt zilnic in preajma copiilor mei si in relatia cu ei sunt 100% naturala, cum ma simt bine, cum imi place, cum imi vine, cum vreau eu… spuneti si voi daca asta nu e libertate?!

Cu drag,
MamiFlorentina

Publicat pe

6 mâini și 8 picioare

Mi-aș dori o zi mai mare,
Șase mâini și opt picioare!
Poate așa voi reuși
Să fac tot ce mi-aș dori!

Să duc copiii la școală,
Să ajung zilnic la sală,
Un prânz și-o cină copioasă
Și curățenie în casă.

Mai vreau timp de murături,
De film și de cumpărături,
De tuns, spălat și epilat
Și timp de lenevit în pat!

Să stau cu cei mici afară,
Să le citesc seara de seară,
Să calc tot de pe stendină,
Să-mi fac pe balcon gradină.

Și încă multe aș mai face
Dacă timpul lat s-ar face
Și multe aș mai născoci
Dacă timpul s-ar lungi!

Publicat pe

Vise de viitoare mămică

Cand esti insarcinata cu primul bebe iti faci mii de vise despre cum vor fi zilele voastre impreuna. Asa am fost si eu! Am fost atat de fericita cand testul de sarcina mi-a confirma ca voi fi mamica, iar cele 9 luni cate au urmat sunt trecute in cartea vietii mele ca fiind cele mai frumoase luni din viata mea. Visam doar gangureli, hainite mici si dragalase, dintisori mititei, parfum de pudra de talc, balbaieli nostime si primi-pasi de pus pe youtube. Pur si simplu eram in extaz non stop, indiferent de cat de greata imi era, indiferent de cat de des mergeam la baie, indiferent de cat de dureroase au fost contractiile din timpul travaliului. Si imi inchipuiam ca daca sunt atat de zen cat e puiul in burtica voi fi si mai fericita dupa ce se va naste si vom fi zi de zi cu ea. Sigur ca am fost si sunt fericita alaturi de copii mei, dar… viata cu copii nu e doar roz bonbon, pete(destul de multe) cacanii imi strica peisajul idilic pe care eu mi-l imaginasem.
Da, din pacate, sa fii mamica nu e doar frumos, e si foarte greu. Am invatat de cand sunt mama ce inseamna cu adevarat sa fii ingrijorat. Singurele mele griji inainte de a deveni mama erau: sa nu uit de programarea la unghii sau sa nu se termine cumva lamaile bio la supermarket. Cand primul copil s-a lovit serios pentru prima data am vazut ce inseamna cu adevarat grija si tot atunci teama si neputinta.
Pana sa devin parinte nu stiam ce inseamna „responsabilitate”! E un sentiment puternic, coplesitor… sunt responsabila pentru viata, fericirea, sanatatea si siguranta copiilor mei… Deciziile, actele, vorbele, gesturile mele ii pot marca, rani sau supara. Credeam ca daca fac totul cu dragoste va fi suficient… dar nu e. De cand am copii mi-am dat seama cat de importanta sunt, imi port de grija mai mult, ma ingrozeste ca as putea pati ceva si copii mei ar trebui sa creasca fara mine.
Nu mi-am inchipuiut ca dragostea mea fata de copii imi va genera si un soi de dependenta… nu am stat nici o zi departe de ele si, desi tanjesc dupa o vacanta doar cu sotul, stiu ca mi-ar fi greu fara ele.
Mai e o pata mare pe rozul meu bonbon – oboseala! Mereu e ceva de facut cu sau pentru cei mici. Primele nopti cu bebe au fost cele mai obositoare din viata mea. Nu am mai prins ora 8 in pat de acum 6 ani. Uneori atipeam cu ele la pranz, dar nu imi permiteam „luxul” acesta mereu. Jobul, casa, ceva cat de cat gustos si sanatos pentru masa familiei, minim de timp pentru mine ca sa nu arat ca un zombi… si ziua s-a terminat. Desi acum rar se mai trezesc noaptea tot nu dorm ca inainte, probabil vreun „beculet”, ceva, in capusorul meu, ramane aprins in caz ca striga piticii. Da, am invatat ce inseamna oboseala! Totusi are si oboseala partea ei frumoasa: cafeaua! Am invatat sa o apreciez si sa ma bucur de aroma si efectele ei, desi uneori am tendinta sa exagerez :).
Totul e despre copii de cand suntem parinti. Casa, masina, vacante, mancare, poseta, pantofi, iesiri, etc. totul porneste de la ei: daca le-ar place, daca e sanatos, daca se pliaza pe programul lor, daca nu sunt bolnavi, etc.
Nu am fost pregatita pentru toate acestea – au aparut la pachet cu omuletii si le-am asimilat pe toate din mers, ca timp prea mult de gandit si obisnuit nu a mai fost… ne-am adaptat si acum viata mea e cu si despre ei pentru totdeauna! Asta ma face fericita, dar m-a schimbat mult si asa fericita cum sunt totusi inainte zambeam mai mult, fiindca nu erau griji si responsabilitati si temeri care sa imi stearga zambetul…Cred ca fericirea din casa noastra a ramas cantitativ aceeasi, doar ca acum se imparte la 4 si fiindca mogaldetetele sunt mereu vesele ramane mai putin pentru noi, cei mari.

Publicat pe

Am luat-o hegheș, dar mi-a trecut!

Saptamana asta Natalie a implinit o luna de cand merge la școală. Toate bune si frumoase: nu am avut probleme de adaptare, doamna de invatatoare e asa draguta incat Natalie mi-a spus ca i se face dor de ea in weekend, clasa e perfecta, gradinita unde face clasa 0 m-a facut sa imi schimb mentalitatea despre invatamantul de stat(am sa o laud intr-un post ulterior fiindca chiar merita!), colegi frumosi, poezioare si lectii despre cum sa stam mereu cu spaticul drept sau cum sa ii facem mamei o bucurie spalandu-ne singurei farfurie… altfel spus totul roz cu sclipici si parfum de huba-buba pana la – pachețelul lui Nati.
Copii din clasa 0 papa in pauza ce le pune mami in cutiuta de mancare. Fetele mananca mereu acasa micul dejun. Am grija sa le intreb seara ce vor si sa ma trezesc nitel mai devreme ca sa le pregatesc papa-bun pentru prima masa a zilei, cea mica papa acolo si micul dejun, pranzul si gustarile, mai ramanea gustarea lui Nati pe care mie mi s-a pus pata. Da, parca am luat-o razna timp de o luna:
M-am apucat de facut produse de patiserie-cofetarie acasa. Dupa mintea mea entuziasmata de toata treaba asta cu scoala, gustarea copilului trebuia sa fie musai frumoasa si sanatoasa. Am copt cozonaci, pentru care am cojit nuci, cautat lamai si portocale bio, ca ce fel de cozonac e acela fara aroma de coaja de citrice bio?! Am facut briose pentru care am cautat unt bio si ciocolata fara chimicale. Am facut strudele pentru care mi-au trebuit mere bio. Am facut cornuri cu unt pentru care am stat cu alarma la ceas ca asa spunea „procedura” aluatului. Era sa uit de placinte pentru care am cumparat lapte, bio, cum altfel, pe care l-am lasat la prins si din care am facut branza. Mi-am trimis sotul in cautare de oua adevarate atat de des incat s-a speriat sursa noastra de oua bune gandindu-se ca trebuie sa-si sporeasca efectivul de producatoare de oute bio!
O gramada de bani si mai ales o gramada de timp irosit pentru o gustare! E drept, e foarte important ca ai nostri micuti sa pape doar ce e mai bun si mai potrivit varstei, dar sa ii privam pe ei de timp petrecut cu mami la joaca, citit, gugulit, pentru niste „bioșenii” zau ca nu se merita!
Ca sa nu mai zic ca odata casa inundata de miros de cozonac, briose sau cine stie ce checuri atat copii cat si noi am ajuns sa mancam prea mult dulce… si, sa fim cinstiti, oricat de bio ar fi ele, dulciurile multe nu ne fac bine!
Asa ca de saptamana asta cuptorul meu a luat pauza! Cumparam o data pe saptamana gustari variate si cat-de-cat sanatoase din comert si nu mai „suferim” toti doar ca sa umplem cutiuta lui Natalie cu bioșenii. Am cumparat rondele de orez sau grau si cacao de la Sanovita, am mai cumparat pachetele mici de Leibniz, cozonac bun de Gheorghieni, sandwish-uri cu paine si branzica(preferata lui Nati e Mozzarella de la Delaco) sau prosciutto crudo, batoane din cereale Organix, migdale/nuci, alaturi de un fruct. Inca suntem in cautare de alte bunatati asa ca daca mai stiti bunatati gata preparate si potrivite pentru pachetelul micilor scolari astept sugestiile voastre.

O zi relaxanta!
MamiFlorentina

Publicat pe

In miez de noapte păpușile sunt tare urate!

Ieri seara am facut baie galustelor! Fiecare din ele si-a luat la baie cate o papusa, din aceea mai mare, cam cat un bebe adevarat. S-au jucat, au spalat papusile, le-am imbaiat apoi am convenit ca papusile sa ramana pe colturile cazii ca sa se scurga apa de pe ele. Fetele au mers la pijamale si la uscat perisorul si au uitat de papusi, la fel si eu!
Noaptea tarziu ma striga gaza mica sa o invelesc(desi ere invelita), parcurg somnoroasa drumul pana la camera lor, apoi la intoarcere imi zic sa ma opresc la baie. Intru in baie, ma asez linistita si semiadormita pe wc si dau cu ochii de papusile copiilor… Noroc ca eram deja pe wc facand pipi :))! M-am speriat de numa-numa! Asa horror pareau „copii” aia dezbracati la mine in baie, in lumina lunii care patrundea difuza pe geamul mic. M-am dezmeticit in cele din urma, dar pret de cateva secunde am fost ingrozita. M-am trezit de tot, ca dupa o cafea buna si tare si am mers in dormitor zambind.
Atentie, deci, mamici ce jucarii lasati prin baie, bucatarie sau alte locuri unde, pe timp de noapte, pot capata valente din filmele de groaza! :))

Amuzata,
MamiFlorentina

Publicat pe

Învață-l să fie bun!

Copii au o capacitate mare de învățare – invata cu usurinta poezii, reguli, limbi straine, cum sa cante la pian, cum sa isi lege sireturile, sa decupeze sau sa picteze, sa scrie, sa citeasca, sa se spele pe maini – orice! Multi dintre ei stiu alfabetul, adunarea si scaderea pana sa isi cunoasca invatatoarea, majoritatea stiu sa spuna „poftim” in loc de „ce”, sa multumeasca, sa ceara scuze si sa salute frumos… ok, avem cu totii grija ca cel mic sa fie istet si educat, dar cati dintre parinti ii invata pe cei mici sa fie BUNI?
Ma tot intersectez de cand sunt parinte cu tot felul de copii si nu de putine ori a trebuit sa-mi iau copiii din diverse locuri de joaca, parcuri, chiar si din fata blocului fiindca nu am stiut cum sa reactionez cand mi-am vazut fetitele dominate, lovite, luate in ras, certate de alti copii. Le-am explicat atunci ca acei copii care tipa la ele, le iau jucariile, nu impart jucariile, le pun sa faca ceva ce lor nu le place, nu le lasa sa se joace, sunt copii rautaciosi si deocamdata, fiindca sunt micute, o sa ii evitam. Da, stiu, poate e prea dura asocierea dintre aceste doua cuvinte „copil” si „rautacios”, dar din pacate copii nostri se intersecteaza si cu astfel de copilasi.
In nici un caz nu e vina lor ca nu sunt deloc empatici, e vina parintilor care nu i-au invatat sa fie buni cu ceilalti, cu animalele, cu plantele, cu jucariile sau cartile. In familia noastra lovitul e total interzis, nici macar in joaca nu il folosim, copii mei nu tipa la mine sau la alte persoane fiindca stiu ca nu e frumos, nu putem lua ceva din mana altcuiva – putem sa cerem frumos, impartim jucariile si bunatatile din mana, ne imbratisam prietenii, iubim pisicile, cateii, porumbeii si buburuzele, udam florile, ne induiosam de bebelusi, ne e mila de un amic bolnav, etc. Lucruri simple, mie chiar imi par banale. Nu a trebuit sa insist pe nici unul dintre ele, doar le-am explicat si copilul a inteles.
Exista parinti care se mandresc ca cel mic „se descurca” – isi face loc, daca ii place o jucarie din mana altui copil o ia, daca nu ii place de cineva il impinge/loveste, ii pun pe ceilalti sa face ce vor ei, etc. Ce nu vad acesti parinti e viitorul copilului lor: treptat in cercul copilului/adolescentului/tanarului vor fi numai copii/adolescenti/tineri care la fel ca el nu vad in violenta fizica sau verbala ceva neobisnuit… si inconjurat doar de astfel de persoane va ajunge mai devreme sau mai tarziu o victima.
Profitati de capacitatea deosebita de invatare din primii ani de viata si invatati-i pe cei mici despre empatie si bunatate, vor intelege si vor creste cu aceste principii frumoase care vor face din ei oameni(mari) si buni!

Cu bunatate in gand,
MamiFlorentina

Publicat pe

Părințeala e ca școala

Da, sa fii parinte e ca si cum ai merge la scoala! Si nu spun asta fiindca invatam cu si de la copiii nostri, nu… spun ca e ca la scoala fiindca desi e greu, ai multe de „invatat” pentru a doua zi, e obositor, uneori nu intelegi, si ai tot felul de „teste”, totusi iti place la scoala! Si cum sa nu-ti placa?! De obicei mergi la scoala cu drag si nerabdare fiindca acolo te indragostesti pentru prima data si apoi odata inima inunadata de dragoste, restul nici nu mai conteaza!
Cam asa ma simt de cand sunt mamica! Ma trezesc nerabdatoare sa-mi intalnesc iubirile! Si sunt nerabdatoare chiar daca uneori primesc cate o lucrare de control neanuntata, adica vreo viroza sau vreo indigestie, care o sa-mi strice media(ziua)! Sunt nerabdatoare chiar sa ajung la „scoala” (sa ies din dormitor), chiar daca sunt franta deoarece am dormit doar 2 ore fiindca am avut mult de „invatat”(despre dintisori, spre exemplu). Sunt nerabdatoare sa inceapa o noua zi de părințeala chiar daca nu toate materiile imi plac:
Spre exemplu nu-mi place matematica – „cate guri mai trebuie sa pap?” – zice omuletul care abia s-a asezat pe scaun sa ia pranzul pentru care am gatit cam 1 ora si jumatate!;
Sau limbile straine „Ce zici tu acolo puiule?!”;
Ori fizica – cand forta gravitationala exercitata asupra copilului se lasa cu un cucui sau vreo julitura;
Uneori nu-mi place nici chiar muzica desi e o materie usoara – prea multe replay-uri la „ratustele mele” ma fac ca imi pun intrebarea „de ce atata muzica?”,
Chimia nu mi-a placut niciodata – „oare de la ce e pata asta?”
Religia – „Dumnezeule, ce-ai facut copilas?!”
Sportul – uneori ma uit cu invidie la cei scutiti la sport – „nu te mai pot tine in brate!”
Limba romana – „cum spui tu ma-ma?”
Biologia – „legumele sunt sanatoase, zau!”
Desenul – „nu coloram pe perete… nici pe frigider… nici pe bluzita!”
Geografia:
Dupa vacanta la mare:
„-Am ajuns acasa!”
„-Nu vreau acasa, vreau la Piatra Neamt!”
„-Suntem in Piatra Neamt pui, aici e casa noastra!” :))
Ma trezesc cu bucurie chiar daca orele sunt lunnnnggggiiiii si pauzele scurte – fix cat sa mergi la baie sau sa mananci ceva repejor! Da, sunt iremediabil indragostita de copiii mei si asta ma face sa ma trezesc nerabdatoare pentru o noua zi cu ei, mai ales ca, spre deosebire de scoala, „părințeala” nu are nici note si nici examene, toata lumea trece, nimeni nu ramane repetent! 🙂

Publicat pe

Oare o să pot trăi fără copii mici?!

Gandacul meu mic(3 ani jumatate) imi spune azi dimineata:
-mami da-mi pupic jos ca sunt mare!
Adica sa ii dau pupicul jos la vestiare asa cum fac cu surioara ei mai mare care merge la clasa 0. Doamna invatatoare ne-a sfatuit sa ne despartim de ei jos si ei sa vina singurei la clasa asa ca un prim pas spre un copil mai independent.
Am pupat-o jos si am mers in urma ei pana sus sa o salut pe educatoare, sa nu creada care-cumva ca a venit copilutul singur la gradinita.
Patania asta m-a pus tare pe ganduri! Bun, m-am resemnat ca nu mai am pe cine sa alaptez, ca nu mai trebuie sa le duc in brate peste tot, ca papa singure, merg la baie singure, dorm singure, dar… chiar asa de mare sa fie puii mei?! Asa de repede?! Si eu ce ma fac?! Cum o sa traiesc fara copii mici?! Noroc ca sotul meu era la job cand m-am intors de la gradinita ca pe loc il corupeam sa mai facem un bebe ca sa nu-mi ies din ritm! :))

PS – nu pot sa mai fac un copil, ca nu stiu ce as face cu blogul „2copii.ro”?! 🙂

MamiFlorentina