2 copii

Da, o vreme buna am fost asa! Apoi mi-am dat seama ca nemultumirea si asteptarile mereu mari cauzeaza mult stres; si nu mai e nici o surpriza ca stresul ne imbolnaveste. Dupa ce am aterizat de cateva ori la urgenta cu palpitatii si stare de lesin mi-am propus sa devin mai scad pretentiile :)). Asa ca acum sunt genul „merge si asa” – nu-i frumos, da-i sanatos!
Cum adica eram vesnic nemultumita? Imi vine acum in cap o cearta care am avut-o mai demult cu sotul meu din cauza detergentului de vase. Omul, bine intentionat de altfel, facuse cumparaturile si a facut „prostia” sa cumpere detergent pentru vase cu miros de ceai verde. Nu suportam mirosul asta fiidca in sarcina ma intersectasem cu el si imi provocase greata, asa ca am ramas cu pata pusa pe saracul GreenTea! Am facut taraboi mare…si pentru ce?! Ma mir ca sotul nu a intentat divort :), avea motive intemeiate, doar ca nu si-a pus mintea cu mine, din fericire!
La fel am fost si cu prima fetita – totul trebuia sa fie perfect – sa pape fix la 3 ore, sa ii pun bepanthen dupa fiecare pipi, baita in fiecare seara, sa ii spal hainele doar separat, sa sterilizez pompa si biberoanele in fiecare zi, sa fie temperatura si umiditatea ideala (imi vine sa rad ca foloseam cand dezumidifiatorul, cand umidificatorul), sa ii fac mancare doar cu alimente bio (eu chiar fierbeam zilnic carne de gaina de tara pentru cea mica), etc. Cat stres si cata oboseala mi-a creat fuga asta dupa perfectiune! Si cat timp pretios si frumos am pierdut cu toate tampeniile astea, cand puteam pur si simplu sa ma bucur de mititica!
Apoi am construit, in jur de 2 ani… si acolo la fel totul trebuia sa iasa perfect! Ori asta e imposibil cand construiesti! Totul a fost facut ca in planul arhitectului, materialele trebuiau sa fie musai cele mai bune, totul sa se potriveasca…alti ani pierduti, pentru ce? Pentru niste pereti? Pentru niste proiectii idioate?! Doi ani in care as fi putut sa vizitez mai multe locuri frumoase, sa stau mai mult cu familia, sa pierd timpul prin parc sau prin mall…
Sunt altfel azi, sunt zen, vesela, senina pentru ca nu imi mai pasa decat de copilaria puilor, de casnicia mea frumoasa si de sanatatea mea! ATAT!
Cand va mai macina ganduri pana vi se face rau, ganditi-va daca „problemele” datatoare de palpitatii si nervi merita sa va aduca in starea asta! De cele mai multe ori nu! Cunosc, din pacate, prea multi oameni care fie nu mai sunt printre noi, fie au probleme cu inima…Si tu cunosti, sunt sigura, asa ca atunci cand te mai „agiti” degeaba gandeste-te la ei, gandeste-te ca ai putea sa fii in locul lor!
Stresul e un viciu, dar nici un viciu nu e fara de leac! Leacul meu a fost familia!

O duminica fara stres! 🙂
MamiFlorentina

Pentru mine aproape toate s-au schimbat de cand avem copiii, totusi nu stau sa pun avantaje si dezavantaje in balanta, nici n-as avea timp de asta(glumesc). Iau lucrurile asa cum sunt, ma bucur de minunatii, ma mai smiorcai pe ici pe colo cum ca sunt obosita si stresata, dar sfarsesc prin a spune ca tot efortul meu se merita, mai ales cand cele mici sunt sanatoase, istete si voioase…altceva nici nu mai conteaza.
Totusi ca sa ne amuzam putin o sa fac un top 10 lucruri de care nu-mi mai pasa de cand sunt mama:

1. Nu-mi pasa daca e luni, marti… sau duminica. Cei mici nu prea fac diferenta intre zilele de luni pana vineri si weekend, asa ca nici pentru mine nu mai conteaza.
2. Nu-mi mai pasa ce inmoi dimineata in cafea. Pot sa fie si niste biscuitei simpatici in forma de animalute. Alte dati as fi strambat din nas daca pe langa latte nu aveam un croissant cu unt, o tarta cu fructe, sau un covrig proaspat scos din cuptor.
3. Nu mai conteaza daca ma culc cu cineva si ma trezesc cu altcineva. Uneori chiar ma trezesc in alt pat. Partea buna e ca sotul meu nu se supara :))
4. Nu-mi pasa cu ce imi trec migrenele, chiar daca are gust a portocale si se ia cu seringa… cine are timp de mers la farmacie pentru un ibuprofen in toate mintile cand rezerva noastra de nurofen sirop functioneaza chiar bine si nu lipseste nicicand.
5. Nu conteaza cum arat in poza de profil. Oricum o impart cu alte doua mutrite simpatice, care mai mult ca sigur ma vor eclipsa si vor genera mai multe like-uri decat as fi putut atrage eu(chiar si cu o poza facuta la mare… la nudisti – glumesc!)
6. Nu conteaza daca am o pata pe haine. De obicei pot aseza vinovatul fix peste ea! 🙂
7. Nu conteaza daca am ratat numarul aniversar al revistei preferate. Oricum nu as fi apucat sa trec nici de coperta pana sa apara 2 vulturi mici care sa mi-o ceara spre cercetare, mazgalit ori decupat.
8. Nu-mi mai pasa de design interior. Ne-am tot mutat de cand avem mogaldetele si am ajuns la concluzia ca singurele cuvinte importante cand vine vorba de renovat/construit atunci cand ai copii mici sunt: lavabil, rotunjit, impermeabil.
9. Nu conteaza cine va concerta in oras, decat daca e vorba de Gasca Zurli. Candva nu ratam nici un concert live… acum nu as da ore din sfantul somn pentru nici un live!
10. Nu-mi pasa daca mi s-a terminat crema de dus(acum vreo 5 ani). De cand sunt mamica si un dus rapid mi se pare rasfat, sa am timp si de cremuit mi se pare demn de o dorinta in caz ca dau nas in nas cu pestisorul de aur!

Ei si ce! 🙂
MamiFlorentina

Ziele trecute a fost mama pe la noi. Vine doar o data pe an fiindca lucreaza in afara tarii(desi tare ma tem ca si daca ar fi in tara tot atat de rar ar veni). In zilele acelea mi-am dat seama de doua lucruri:
1. oamenii chiar nu se schimba
2. mi-e mila de copilaria mea!

Uitandu-ma la ea cum interactioneaza cu fetitele mele mi-am dat seama cam cum am fost crescuta eu de fapt! FOARTE, dar foarte diferit de cum imi cresc eu puii. Nu zic ca-s mamma-mamelor, fiindca am si eu gâzele mele, dar in astea 2 zile cat a stat mama la noi au auzit copii mei atatia de „nu-i voie” cati nu au auzit de când s-au nascut: „nu-i voie la frigider”, „nu umbla in sertar”, „nu-i voie cu rujul”, „nu-i voie cu mingea in casa”, „mai incet, deranjam vecinii”, „nu-i voie cu polonicul!”, „nu-i voie cu hartia de copt” … nu-i voie acolo, nici acolo, nici acolo! Fetele se blocau si ma cautau din priviri iar eu le salvam „poti deschide frigiderul, da, poate vrei ceva de acolo”, „poti sa iti pui ruj, doar putin”, „poti sa mancanci nuci cu polonicul daca tie ti se pare distractiv”, „poti sa deschizi sertarul, e si sertarul tau”, „poti sa chitai cat de tare vrei, vecinii stiu ca avem copii chiar indragesc chitaielile voastre”, „poti sa te duci acolo, nu e chiar asa departe”…poti, eu sunt aici si vad tot ce faci! Poti fiindca stiu ca te descurci! Poti sa te joci cu orice, chiar si cu hartia de copt, nu conteaza daca se termina, nu va fi ceva irosit, iti va pune imaginatia si creativitatea la joaca…POTI!
Copii mei cresc cu mai putine reguli, nu fara reguli, dar cu mult mai putine decat regulile cu care am crescut eu! Stiti de ce? Fiindca mie nu mi-au facut bine toate regulile mamei! As fi putut fi mai sociabila, mai putin anxioasa si tematoare, mai vesela si mai increzatoare daca nu ar fi trebuit sa imi strang aripile ori de cate ori le deschideam pregatita sa zbor… si le strangeam fiindca mi se spunea ca nu am voie sa le deschid!
Uneori aveam frustrari din cauza mamei mele, ca nu e langa mine sa ma ajute cu cele mici… acum nu mai am fiindca nu cred ca m-ar fi ajutat de fapt! Imi iubesc mama si mi-ar fi placat mult ca macar nepotii sa o schimbe, dar, asa cum sotul meu zice „dragoste cu forta nu se poate!”.
Da, candva am incercat sa ii vorbesc cu sinceritate, dar nu m-a inteles! Ea isi scuza absenta si raceala spunand ca pentru mine si pentru fete sta in alta tara… Mama draga, de parca tu chiar nu stii?! Starea mea financiara e mult peste starea mea emotionala… din pacate, nu din fericire!

Doar putin trista 🙂
MamiFlorentina

Minunea mea mare are 5 ani jumatate! E frumoasa, linistita, vesela, isteata si… impiedicata! Da, cade des, aluneca, se impidica, nu reuseste sa se catare. Si asta doar din vina mea: eu am „cocolit-o” prea mult, am fost un parinte exagerat de protector sau cu alte cuvinte nu am avut incredere in ea ca se poate descurca singurica…si am gresit!
Mititica s-a ridicat singurica de pe olita pe la 9 luni si a facut primii pasi cu putica goala cu gandul sa ajunga la o carte care era mai departe de ea. Initial am fost tare mandra si fericita, dar apoi m-am panicat si de atunci pana mult mai tarziu decat ar fi trebuit am tinut-o de mana. M-am urcat cu ea in brate pe tobogan ca sa nu cumva sa urce ea scarile, am rugat mereu pe cineva sa o prinda, nu care cumva sa aterizeze in poponet si sa se loveasca, am oprit o cand voia sa escaladeze vreo panta sau sa urce pe niste trepte, de cate ori nu am strigat dupa ea „nu mai alerga, ai sa te impiedici!”, am atentionat-o la fiecare bordura care urma, nu mi-am luat niciodata ochii de la ea pe afara, nu am lasat-o sa sara pe pat, am urcat-o pana tarziu pe locul ei in masina, am avut emotii ori de cate ori se aseza la masa ca nu cumva sa se loveasca sau sa cada de pe scaun… si multe altele!
Da, i-am facut rau propriului copil incercand sa fiu o mama „prea buna”, i-am stricat instinctele atat de importante pentru un copil! I-am blocat creierul ori de cate ori o avertizam ca urmeaza o treapta… urcatul treptelor devine de fapt un reflex inca de cand suntem mici, ori fiindca eu o tot avertizam creierul ei nu il mai vedea ca un reflex ci ca o informatie asa ca atunci cand eu nu ii spuneam de scari, reflexul nu intervenea si …buf!!!
Si stiti ceva, nici macar nu a ajutat-o de fapt comportamentul meu overprotected cat a fost mica, astfel ca fetita si-a pierdut doi dintisori din pricina a doua cazaturi, s-a julit mai mereu si a invatat mai greu sa mearga pe trotineta sau bicicleta.
Mamici, nu faceti aceeasi greseala pe care am facut-o eu! Aveti incredere in puiul vostru si in instinctele lui! Chiar daca vi se pare prea mic, el e proiectat sa isi cunoasca limitele – daca vrea sa se dea jos din pat va sti cum sa o faca, daca se duce la tobogan va sti sa il urce sau va renunta singur, daca alearga stie el cat de repede sa o faca, daca se urca pe trotineta va invata sa o manevreze… daca vrea si il lasati sa incerce va invata de toate!

Crestere usoara mamici!
MamiFlorentina

Mi-a zis soțul că-s „di vină”
C-avem pană la mașină!
Eu am vrut pe-un drum de țară
Să vadă pui găina iară!

-Zi și tu, pentr-o găină
Să stricăm biata mașină?
La zoo mai bine-o duceam
Și un păun îi arătam!

-Eu îți fac pană la mașină
Și tu îmi zici că sunt „di vină”?!
Până la lună te iubesc,
Dar nu te-ajut…mă murdăresc!

-Vreau în bațe, am obosit!
-Dar abia ce am ieșit!
-Da, dar eu sunt mititel
Obosesc mai ușurel!

-Dacă vrei intram în casă
Oboseala pân’ te lasă!
-Hihihi, te-am păcalit!
De fapt nu am obosit!

De papi toată mâncărica
Vei crește mare cât mămica!
Mami tu deja ești mare,
De ce papi în continuare?

Eu ma simt tare norocoasă
C-avem și-un băiețel în casă:
Păpușile sunt doar a mele,
Rochițele la fel și ele.
Setul de ceai de jucărie
Lui i se pare-o porcărie,
Iar la poneiul înaripat
Nici măcar nu s-a uitat!
Doar o problema aș avea,
Dar asta se va rezolva:
Când eu vreau cu Plușicuța
El vrea Cars cu mașinuța.
Asa că, mami, draga mea
Rezolva tu asta cumva!
Dac-ați adus un frățior
Să mai luați și-un televizor!

Te iubesc fiindcă mirosi
A clătite și gogoși,
A ciorbiță cu smântână
Și a tocăniță bună!

Parfumul tău de dimineață
A toast cu miere sau dulceață
Îmi fac trezirea mai frumoasă
Și ziua-ntreagă mai voioasă!

Parfumurile tale-mi plac,
Dar când mirosi a cozonac
Mă bucură atât de tare
Cât o excursie la mare!

PS – mămici stați liniștite, nici puii mei nu papa tocăniță(doar dacă aleg toate legumele din ea), doar da bine în versuri 😛

-Mami tu de ce nu-ți pui mărgele,
Cercei, brațări, broșe, inele?
-Nu am nevoie iubirea mea,
Tu ești bijuteria mea!