Ziele trecute a fost mama pe la noi. Vine doar o data pe an fiindca lucreaza in afara tarii(desi tare ma tem ca si daca ar fi in tara tot atat de rar ar veni). In zilele acelea mi-am dat seama de doua lucruri:
1. oamenii chiar nu se schimba
2. mi-e mila de copilaria mea!
Uitandu-ma la ea cum interactioneaza cu fetitele mele mi-am dat seama cam cum am fost crescuta eu de fapt! FOARTE, dar foarte diferit de cum imi cresc eu puii. Nu zic ca-s mamma-mamelor, fiindca am si eu gâzele mele, dar in astea 2 zile cat a stat mama la noi au auzit copii mei atatia de „nu-i voie” cati nu au auzit de când s-au nascut: „nu-i voie la frigider”, „nu umbla in sertar”, „nu-i voie cu rujul”, „nu-i voie cu mingea in casa”, „mai incet, deranjam vecinii”, „nu-i voie cu polonicul!”, „nu-i voie cu hartia de copt” … nu-i voie acolo, nici acolo, nici acolo! Fetele se blocau si ma cautau din priviri iar eu le salvam „poti deschide frigiderul, da, poate vrei ceva de acolo”, „poti sa iti pui ruj, doar putin”, „poti sa mancanci nuci cu polonicul daca tie ti se pare distractiv”, „poti sa deschizi sertarul, e si sertarul tau”, „poti sa chitai cat de tare vrei, vecinii stiu ca avem copii chiar indragesc chitaielile voastre”, „poti sa te duci acolo, nu e chiar asa departe”…poti, eu sunt aici si vad tot ce faci! Poti fiindca stiu ca te descurci! Poti sa te joci cu orice, chiar si cu hartia de copt, nu conteaza daca se termina, nu va fi ceva irosit, iti va pune imaginatia si creativitatea la joaca…POTI!
Copii mei cresc cu mai putine reguli, nu fara reguli, dar cu mult mai putine decat regulile cu care am crescut eu! Stiti de ce? Fiindca mie nu mi-au facut bine toate regulile mamei! As fi putut fi mai sociabila, mai putin anxioasa si tematoare, mai vesela si mai increzatoare daca nu ar fi trebuit sa imi strang aripile ori de cate ori le deschideam pregatita sa zbor… si le strangeam fiindca mi se spunea ca nu am voie sa le deschid!
Uneori aveam frustrari din cauza mamei mele, ca nu e langa mine sa ma ajute cu cele mici… acum nu mai am fiindca nu cred ca m-ar fi ajutat de fapt! Imi iubesc mama si mi-ar fi placat mult ca macar nepotii sa o schimbe, dar, asa cum sotul meu zice „dragoste cu forta nu se poate!”.
Da, candva am incercat sa ii vorbesc cu sinceritate, dar nu m-a inteles! Ea isi scuza absenta si raceala spunand ca pentru mine si pentru fete sta in alta tara… Mama draga, de parca tu chiar nu stii?! Starea mea financiara e mult peste starea mea emotionala… din pacate, nu din fericire!
Doar putin trista 🙂
MamiFlorentina
