2 copii

Peste cateva zile mezina noastra va implini 3 ani, o cifra mica, dar o schimbare mare! Ca sa vedeti cat de unici suntem cu totii! Cred ca v-am mai spus ca ale mele mandrute sunt tare diferite, desi am folosit aceeasi reteta ca sa le facem si sa le crestem, personalitatea isi spune cuvantul. Nu ca asta ar fi ceva rau, doar ca ne-a facut noua procesul de crestere mai greoi, cam nimic din ce s-a aplicat la bebe numarul 1, nu s-a aplicat si la bebe numarul 2… inclusiv crizele de la 2 ani. Ca orice parinte „documentat” 🙂 stiam ca exista o varsta teribila si ca ea incepe imediat ce sufla in lumanarica cu numarul 2 si se incheie imediat ce sufla in cea cu numarul 3(glumesc!), doar ca la prima fetita faimoasele crize au fost cat sa le numeri pe degetele de la o mana si sa-ti mai ramana cateva si nu s-au manifestat chiar atat de furtunos, pur si simplu a fost, si este, un copil mai linistit, inetelegator, ascultator. La junioara au fost tot cam atatea doar ca pe zi! 🙂
De, ce sa-i faci?! unii sunt mai chill, altii mai colerici… ideea e ca daca ar fi sa mai facem vreodata un copil as prefera sa stiu cuvintele magice care sa ma ajute sa sar de la un anisor direct la trei… cam asa de teribile au fost lunile ce raman de acum in urma. Cum s-au manifestat la noi crizele cu pricina? – Cu multi mofturei, alergie la „nu e voie”, „asta e doar al meu”, „nu vreau acasa”, „nu pap”, „nu dorm”, „nu fac baie”, „nu-mi place aia, sau aia, sau aia”, „nu-nu-nu!” … toate pe un ton ridicat, atat acasa cat si in public!
Stiu ca intrebarea urmatoare e „cum scapam de crizele acestea?” – habar nu am! La noi nu prea a functionat nimic! Pur si simplu cu sau fara motiv puiul devenea agitat si iesea din starea asta asa cum a intrat, adica pur si simplu. Eu pun crizele acestea pe fondul adaptarii la viata de copil, adica vorbesc, merg, nu mai pap titi, merg la gradinita, pot sa cer, sa intreb, cresc, am gusturi si preferinte… toate astea sunt bulversante pentru cineva care pana nu demult statea mai mult in brate la mami, papa doar laptic sau pireuturi, se juca cu ce i se oferea, dormea mai mult, etc.
Am incercat deci sa fim intelegatori, sa-i ignoram pe cat posibil iesirile, i-am gasit un loc pentru „linistit” in casa – un scaunel de pe hol – unde ea ar fi trebuit sa stea pana se linisteste si i-am oferit intotdeauna si posibiliateta sa se linisteasca in brate la mami – „ne linistim pe scaunel sau in brate la mami?”. Bineinteles ca nu a preferat niciodata scaunelul :)) si de obicei sfarseam intr-o imbratisare stransa si destul de lunga!
Incet-incet crizele s-au rarit si intensitatea lor s-a redus considerabil… invatam sa acceptam cand nu e voie, acceptam incet-incet si sa impartim lucruri si sa acceptam si ideeile altora, sa nu mai tipam („doar vorbim”) sa fim „cuminti” ca sa primim laude sau recompense. Ma astept, deci, ca dupa ce va sufla in a treia ei lumanare crizele acestea sa ramana undeva in trecut si sa inceapa o perioada in care comunicarea si cooperarea sa fie de baza!
In concluzie nu disperam, asteptam, toate furtunile trec si iese soarele!

Mami Flor

Inainte sa fiu mama dimineata incepea cu cafea si muzica de la radio, azi imi incep ziua cu cafea si muzica live! Cantecele, chicoteli, miorlaieli, povesti, poezii si muuuuullllltttteeee intrebari! Cum sa nu-ti placa asa ceve?!
Chiar nu mai simt nevoia sa deschid televizorul, radio, muzica din playlist(care playlist, de fapt?!:)!
Sunt atat de obisnuita cu vocile lor de pitici mici si dragalasi incat nu stiu ce o sa ma fac cand vor mai creste si nu vor mai vorbi intruna. Am incercat mereu sa-i incurajez sa intrebe, sa afle, sa fie curiosi… asta nu poate fi de rau, e job-ul meu sa ii ajut sa acumuleze informatii bune, corecte, e jobul meu sa ii ajut sa inteleaga lumea asta complicata. Cine altcineva, daca nu eu, e mai potrivit pentru jobul asta?!
Poate fi uneori coplesitor, si atunci cand e, mi-am educat copii sa aiba rabdare… daca sunt intr-o conversatie telefonica, sau face-to-face cu altcineva, le rog sa aibe rabdare, si, de cele mai multe ori au :)). Daca simt nevoia de liniste le rog sa nu vorbim 5 minute „mami are nevoie de putina liniste” si chiar inteleg. Inteleg acum fiindca le-am invatat.
Ambele fetite sunt fascinate de poezii si povesti. Una mai mandra ca alta cand invata o poezie noua la gradi. Le place mult sa „citeasca” povesti, din ce mai tin minte, plus din ce vad in imagini ies niste minunatii de povesti: „Capra s-a dus la Kaufland ca sa aduca de mancare la iezi”, „Alba ca Zapada doarme pana vine printul sa ii aduca cafea”, „Scufita rosie l-a dus pe lup la bunica ca sa ii dea placinte”, etc.
Probabil ca una din cele mai grele momente din viata de parinte e cand ai nevoie de liniste si nu o poti avea, dar va asigur ca daca ii cereti o pauza de cateva minute copilului/copiilor, explicandu-le ca asta va va ajuta sa fiti iarasi veseli, ei vor intelege! Ei inteleg tot, trebuie doar sa gasiti cuvintele potrivite pentru explicatii!

Hai sa vorbim cu ei, e atat de simplu si inseamna atat de mult pentru cei mici! Noi doar vorbim, ei învață!

Zilele trecute în mașină o întreb pe fetita mea mare(5 ani)
– Puiule ce-ți place ție cel mai mult la familia noastră?
– Îmi place de Ami!(Cred ca a înțeles ca am intrebat-o „de cine îți place cel mai mult?”)
Ami e puiul mai mic(3 ani).
– Si ce nu-ți place?
– Nu-mi place ca ea nu vrea sa doarmă în pat cu mine ca sa ne ținem de mana la nani!
Efectiv mi s-au umezit ochii de bucurie! Nu-mi închipuiam ca legătură lor e asa de strânsă, mai ales ca de obicei intre ele e ciondăneală nu drăgăleală.
Eu știu ca spre deosebire de iubirea părinților care apare „instantaneu” de la naștere, poate chiar de înainte, iubirea intre frați e una care se dezvolta in timp! Ma bucur mult ca surioara cea mica e cea mai importanta pentru ea și știu, în sinea mea, ca și invers e la fel!
Trebuie sa recunosc ca primul copil a avut un impact foarte mare asupra noastră și ne-a împins sa facem multe schimbări importante în viata noastră, doar de dragul ei. I-am făcut o surioara, ne-am apucat sa construim o casa, ne-am luat o mașină caravane, ne-am învățat sa mâncam ciorba fără legume și oua fierte în loc de ochiuri :))
Macar nu ne-am „chinuit” degeaba și iată ca pana la urma e iubire adevărată! :))

Deși avem doua televizoare în casa, de mai bine de 3 ani am renunțat la uitatul la știri, emisiuni de divertisment, seriale ieftine, asa ca nu avem contract cu nici un provider de cablu TV. Am luat decizia asta mai mult pentru copii, nu am vrut sa fim familia aceea care ia cina in timp ce ruleaza stirile de la ora 19:00, nu am vrut ca ai nostri pui sa isi faca un obicei din a urmari in gol desene animate, nu am vrut sa auda diverse expresii sau sa vada imagini nepotrivite.
Cum e? Perfect! Viata fara televizor e mai cu spor! Folosim televizorul ca sa ne uitam seara de seara la un film dupa ce culcam copii, ori ca sa vada copii desene animate alese de noi, videoclipuri despre animale, plante, alti copii.
Exista zile cand nu deschidem televizorul nici pentru noi, nici pentru fete. In afara de faptul ca nu le face bine la ochisori, uitatul la televizor le consuma timp pretios – timp de joaca, de colorat, de modelat, de alergat.
O cunostinta de a mea imi spunea ca ea nu ar putea sa traiasca fara televizor, cum sa gateasca, cum sa intinda rufe daca cea mica nu are o ocupatie? Nu mai spun de faptul ca o lasa „in grija” televizorului ca sa mearga „5 minute” pana la magazin. Trist!
Noi gatim, calcam, aspiram, etc. toate trei. Uite-asa mai curatam un morcov, mai imbracam o papusa, mai intindem o rufa, mai suflam un balon de sapun, mai calcam o hainita, mai citim o poveste.
Nu cred ca ai mei copii pierd ceva fiindca nu avem canale de desene animate. Noi incercam sa le animam viata cu jucarii (au cam un tir intreg de jucarii), puzzle-uri, carti, plastelina…chiar daca pentru activitatile astea e nevoie si de mami! Sunt sigura ca va veni si ziua cand imi va fi dor sa le am mereu „printre picioarele” mele.
Pana la urma, cum sa nu-ti placa sa te joci?!
Copilaria adevarata e despre joaca!
La joaca cu voi!

Mi-am cumparat Philips Lumea acum 2 ani desi eram sceptica. Un an a stat cumintel in dulap fiindca alaptam. Ar fi bine sa stii ca aparatul este contraindicat daca esti insarcinata sau alaptezi. Deasemenea daca ai varice sau probleme cu circulatia periferica. Toate aspectele acestea le gasiti in manualul aparatului de epilat. Probabil ca le puteti citi si pe pagina producatorului.
Dupa ce am incheiat cu alaptatul l-am scos de la naftalina si l-am pus la treaba!
O sedinta la 2 saptamani, nu mai devreme, nu mai tarziu! Atentie aparatul trebuie incarcat inainte, deci daca maine ar trebui sa il folositi, nu uitati sa il puneti in priza din timp.
Eu l-am folosit pentru picioare, brate si zona inghinala.
Dupa primele patru sedinte au aparut rezultate notabile. Par din ce in ce mai putin.
Dupa 12 sedinte parul a disparut aproape de tot, mai putin pe brate… Ma asteptam la asta. Parul de pe brate e foarte blond si fin si asa cum scrie si in cartea aparatului pentru astfel de par producatorii nu garanteaza rezultate excelente.
Picioarele si zona intima arata acum perfect! Cateva firicele mai rasar din cand in cand, probabil ca daca as mai folosi aparatul le-ar rapune si pe ele, dar sunt prea putine asa ca la rezolv cu lama. Aparatul l-am parcat din nou in dulap… sper pentru totdeauna!
Cum au fost sedintele? Nedureroase si rezonabil de lungi, cam 30 de minute. Probabil ca daca as fi fost mai meticuloasa ar fi fost nevoie de mai putine sedinte, dar cu 2 copii mici timpul pentru frumusete e oarecum limitat.
Eu ma declar multumita si chiar imi e rusine ca am fost sceptica in legatura cu rezultatele. Chiar mi se parea de domeniul sf-ului sa poti indeparta definitiv parul din zonele nedorite. Totusi iata ca se poate!

In concluzie Philips Lumea chiar functioneaza! Mentionez ca acest post nu este nici un fel de reclama!

Spor la defrisat! 🙂

PS – fata de acum 2 ani cand mi-am cumparat eu aparatul preturile au scazut considerabil!

Cu totii avem tendinta de a da vina pe altii. E normal, natural, usor, dar nu ne ajuta cu nimic. Din contra creeaza nervi, suparare, sentimente urate. Eu, spre exemplu, ori de cate ori ajungeam in momente coplesitoare cu copiii, aveam tendinta sa ma gandesc ca mama mea e de vina. De ce? Pentru ca ea lucreaza peste hotare in loc sa-mi fie aproape, sa ma ajute cu fetele.
Gresit! Pai ce, m-a pus mama sa fac doi copii, sa ma mut intr-o casa mare, sa vreau si sa lucrez? Nu! E treaba ei daca isi asuma sa „stranga averi” in loc sa fie aproape de nepotele, dar in nici un caz nu e vina ei ca nu reusesc eu sa termin masa de pranz fiindca cei mici vor sa ne jucam.
Avem, undeva in adancul capului, indoctrinate, bine de tot, idei preconcepute la care ne e greu sa renuntam chiar daca ne fac viata de parinte mai grea. Idei precum ca ciorba aceea care se face in 4 ore e sanatate pura, precum ca dusumeaua trebuie musai si aspirata si spalata, ca toate hainele trebuiesc calcate inainte sa ajunga in dulap, ca jucariile, cartile si creioanele trebuie, musai, sa stea in ordine alfabetica, la aceeasi distanta una fata de alta. Mai vreti? Cum ca nu exista primavara fara curatenie de primavara si Craciun fara 5 feluri de mancare, ca e musai sa faci baie seara de seara la pui… Ati prind ideea! Lista aceasta lunga ne face viata de mamica grea, nu cresterea copiilor in sine. Lista asta nenorocita ne face sa fim obosite, isterice, stresate! Copii vor doar sa ne jucam, sa stam impreuna, sa ne plimbam, sa ne gugulim. Si, daca stai bine sa te gandesti, pana la urma ai timp si pentru restul… la un moment dat, doar ca nu musai „atunci”…”atunci” cand e momentul de joaca! Le putem face cand dorm, sunt la gradi, sunt hipnotizati de noua carte de colorat, de noul lego, etc.
Eu mi-am propus de ceva vreme, si functioneaza de minune, sa-mi spun ca e vina mea! Sa fim cinstiti, pe mine nu ma pot supara, sau cel putin nu atat de tare cat ma supar pe altii. Pe mine ma iert imediat ce gresesc si astfel raman cu un sentiment pozitiv, nu cu suparare. Daca e vina mea caut solutii si repar imediat. Asa ca, da, sunt vinovata cand ceva nu merge bine. E cel mai bun inceput pentru indreptatul strambaciunii!

Recunoaste, e vina ta! 🙂

Ma gandesc la anul ce se incheie si nu pot decat sa fiu recunoscatoare – tot ce mi-am dorit pentru 2017 s-a implinit! Poate si fiindca nu mi-am dorit decat un singur lucru: sa fim toti patru sanatosi!
De cand am puii rugaciunea mea din fiecare seara e foarte succinta – Multumesc! si Te rog sa ne tii Doamne sanatosi! Am ajuns sa cred ca Doamne-Doamne e asemeni unei super vedete, o vedeta foarte ocupata, care desi vrea sa tina legatura cu fanii, nu are timp, asa ca le raspunde doar celor care ii scriu scrisori mai scurte. De mine, iata, a avut timp!
Cred, de altfel, ca restul lucrurilor pe care le vrem, nu sunt dorinte, nu avem nevoie de nimic magic sau Divin ca sa le obtinem, doar de perseverenta. Fie ca e vorba de lucruri materiale, abdomen plat, o relatie mai buna cu soacra, o vacanta la Paris, etc. toate le putem obtine daca ne dam putin silinta, daca suntem optimisti si daca ni le dorim suficient de mult incat sa nu renuntam la ele in cursul procesului de obtinere.
Asa dar de la Noul An imi doresc un bis la 2017, adica doar sa fim sanatosi… restul se face/cumpara/rezolva/gaseste/etc.

La multi ani cu sanatate! 🙂

In tineretea mea :)) eram mereu invidiata pentru parul meu frumos, pur si simplu stralucea cu orice l-as fi spalat. Nu stiu daca sarcina, alaptatul, stresul, varsta, sau cine mai stie ce mi-a furat stralucirea parului. Am incercat toate sampoanele din magazine si farmacie care promiteau un par stralucitor. In afara de matreata, mirosuri care mai de care mai ciudate, scalp iritat…nici urma de stralucire. Noroc cu black-friday-ul de anul trecut! Cercetam si eu ofertele de pe un site cu promotii si am gasit un sampon care mi-a facut cu ochiul. Este vorba de L’oreal Professionnel Expert Sensi Balance. Trebuie sa recunosc ca l-am cumparat doar pentru ca era ieftin – 80 Ron pentru 1500ml. Nu stiu cum functioneaza alte sampoane profesionale, dar asta pur si simplu mi-a facut parul sexy din nou! Parul a capatat iarasi stralucire, scalpul e si el multumit, nu imi cadea parul ca sa spun ca face ceva in privinta asta, dar aspectul general capatat in urma folosirii e de par sanatos. Miroase frumos, nu face multa spuma(si nici nu cred ca ar trebui), nu lasa parul incalcit(deci nu mai am nevoie de balsam). Singurul „inconvenient” este ambalajul, prea mare. Eu am folosit un ambalaj gol de la samponul copiilor si problema s-a rezolvat.
Anul acesta, tot de black friday, mi-am comandat din nou L’oreal Professionnel Expert. De data aceasta cel pentru stralucire, si un balsam tot de la ei, tot profesional, tot cantitate mare – 1500ml. Happy! Stiti care-i senzatia ce fac dus si imi usuc parul(mereu cu peria rotativa – o sa scriu si despre ea!)? – Ca si cum abia am iesit de la salon… chiar exista diferenta intre samponul din comert si cel profesional, una mare!!!

Merita incercat!