Cand ai facut al doilea copil atat ai avut in minte – 2 copii jucandu-se impreuna, colorand impreuna, dormind impreuna, alergand impreuna, facand baie impreuna, uitandu-se la desene animate impreuna… apoi chiar le-au facut pe toate… impreuna cu tine! :))
Si ai stat acolo pe covor punandu-i rochite lui Barbie, amestecand in oala cu legume din plastic, colorand buburuze, ridicand mii de castele din cuburi, facand ca un cal, ori ca o broasca, savurand cafea din canite mici si roz, dand tata unui bebe de cauciuc, reparand roata unei masini, cautand o piesa de puzzle, facand pe-a podul cu ei pe sub tine, sau pe-a bancuta cu amandoi pe tine… si cate nu ai mai facut acolo printre jucarii numai tu(si eu, si celelalte mame cu 2 sau mai multi copii stiu)!!!
Deja ti-ai inchipuit ca va suna postasul sa iti aduca pensia si tu tot de acolo de pe covorul din camera copiilor vei fugi zorita la usa sa iei banii si vei incerca sa schimbi doua vorbe cu adultul de la usa ta, dar mult cunoscuta expresie „hai mami ca te asteptam!” te va face sa te rezumi la „multumesc, la revedere, ma grabesc, ma asteapta copii la joaca!”.
Si ai avut rabdare pentru toate astea – 1 luna, 1 an, 2 ani, 3 ani, 4 ani… apoi joaca a inceput sa ti se para plictisitoare, incompatibila cu ai tai 30+ ani, voiai si tu la calculator ca oamenii mari, la aragaz, pe canapea cu o carte cu multe pagini, pe balcon cu vecina si o cafea in mana, in birou cu tati si o pagina de CSS in fata, asa ca le spui:
-Ce-ati zice voi daca de astazi va jucati mai mult singure?
-Dar putem?
-Da, sigur ca puteti, chiar o sa va prinda bine si voua si mie!
Da – aceea a fost prima mea zi libera! De atunci pur si simplu se joaca singure, si, Doamne cat e de bine! Cat de frumos se aude! Cat de frumoasa mi se pare camera lor vazuta din usa! Si cat de dragalase sunt vocile lor auzite din bucatarie, sau din birou, sau din living de pa canapea!
O vreme mi-a fost greu sa nu fiu acolo pe covor, le auzeam cum se joaca si imi venea sa merg sa ma asez langa ele si sa iau si eu o papusa, dar m-am abtinut, m-am multumit sa le ascult si sa le privesc – vis implinit!
Ne mai jucam din cand in cand impreuna, citim impreuna zilnic, stam in pat cu totii la cate un film animat, iesim afara impreuna, pregatim masa impreuna, dar „grosul” cand vine vorba de joaca o fac ele doua, singure, si, zau ca e… perfect!
Asadar, ai rabdare mami – visul tau va deveni realitate in curand!
Pe blog cu glascioare vesele in fundal,
MamiFlorentina