Ieri am vazut in parcul de joaca o mamica extragand o pietricica din gura piciului si mi-am adus aminte de o scena tare nostima de cand era Natalie mica:
O zi obisnuita din viata noatra cu primul copil – am fost cu piticul de aproape un anisor afara la plimbare. S-a jucat in parc amuzandu-se de cum se rostogolesc pietricelele pe tobogan, apoi, ca si in alte dati, cand i-am zis ca mergem acasa a luat o pietricica cu ea. De obicei ajungeam acasa si mergeam la baie sa spalam manutele si inainte de contactul cu apa si sapunul pitica arunca pietricica in vasul de toaleta fiindca ii placea sa vada baldabacul produs de roca mica cat un buric de deget. Toate bune si frumoase doar ca de data asta eu intru cu tati si cu Nati in casa doar ca sa imi iau bani pentru o vizita la stomatolog pe care o aveam programata. Iau banii, pup puiul, i-o las lui tati sa o descalte, dezbrace si sa o spele pe maini. Plec si imi aduc aminte de pietricica, asa ca deschid usa si ii zic lui tati:
-Vezi ca are o pietricica in mana!
-Stiu, ma descurc, fugi ca o sa intarzii!
Ajung la stomatolog, ma asez pe scaun, deschid gura si… imi suna telefonul:
-Ma scuzati, trebuie sa raspund, e de acasa… stiti copil mic! Raspund:
-Da dragule, am ajuns la timp!
-Nu gasesc pietricica!
-Stai linistit a aruncat-o in vasul toaleta, asa face ea!
-Dar nu am ajuns la baie!
-Atunci e pe jos, o fi scapat-o pe acolo pe undeva!
-M-am uitat cu atentie nu e! Si cand o intreb unde e pietricica rade, eu cred ca a mancat-o!
-Nu a mancat-o! Cum sa o manance?! Natalie nu baga pietricele in gura, ea isi papa doar degetelul!
-Eu sunt sigur ca a inghitit-o! Ce sa fac?
-Nu stiu, hai ca vin si eu acum!
Imi cer scuze de la medic, ma ridic, si alerg spre casa. Urc pana la etajul 1 si intru in casa gafaind:
Tati pe hol, Nati pe hol, inca avea papucii in picioare:
– M-am intors sa ii pun geaca si caciula in dulap si am cautata un servetel sa ii sterg nasul si cand m-am intors la ea ciuciu pietricica. Uita-te si tu, ca nu a plecat de aici si piatra nu e nicaieri!
-Pietricica – era foarte mica! Chiar daca o fi inghitit-o nu cred ca are nimic. Era micuta!
-Cum sa nu aiba nimic?! Tu nu iti dai seama cati caini o fi facut pipi pe ea! Eu zic sa o ducem la spital! Sigur trebuie sa ii dea ceva, ceva pentru microbi!
-Nu cred ca e cazul!
O intreb si eu ce-a facut cu pietricica:
-Nu-i! zice ea razand strengareste.
-Imi iau papucii si mergem, zice sotul, mai impacientat ca niciodata de cand aveam copilul!
-Ok! hai sa vedem ce zic medicii!
-Ce naiba am in papuci? intreaba sotul meu.
-Nu stiu, ce conteaza!
-Doamne, e pietricica, zice tati scotand multcautatapiatra din gheata lui imblanita.
Am ras, Doamne cat am ras!
Cam asa e la primul copil dragi mamici si tatici!
MamiFlorentina